Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9462/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9462/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 10528/212/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9462
Ședința din camera de consiliu din data de 08 septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. O.
GREFIER: F. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă, cerere formulată de reclamanta . SRL (J_ ; CUI RO_) cu sediul în București .. 24-26 sector 6 în contradictoriu cu pârâta . (J_ ; CUI RO_) cu sediul în Slatina . ..
La apelul nominal făcut în ședința de cameră de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Având în vedere prevederile art. 1030 Cod procedură civilă, conform cărora procedura cu privire la cererile de valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu, în prezenta cauză, față de înscrisurile depuse de reclamantă, instanța apreciază că nu este necesară prezența părților, astfel încât, față de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale.
Verificându-și, din oficiu, competența, în temeiul art. 131 în referire la art. 1028 alin. 1 și 2 și art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că Judecătoria C. este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 258 în referire la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă în vederea dovedirii existenței și a modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale, și reține cauza spre soluționare asupra fondului.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 15.04.2015 sub nr._, reclamanta . SRL a chemat în judecată pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 942,76 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de transport prestate, sumei de 947,47 lei reprezentând penalități de întârziere de 0,5% calculate de la data scadenței facturii și până la data de 01.04.2015, precum și penalități de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere din suma datorată calculate de la data de 01.04.2015 și până la achitarea efectivă a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că debitoarei i s-au prestat servicii de transport cargo pe ruta Budapesta – București/ C. în condițiile menționate în comanda de transport nr. WWS_/04.08.2014 în valoare de 1154,80 lei neachitate integral până la scadență. A mai arătat că serviciile prestate au fost facturate sub nr._/13.08.2014, factura fiind comunicată debitoarei potrivit awb-ului Dragon Star din data de 25.08.2014, din valoarea totală a facturii fiind compensată suma de 212,04 lei cu titlu de contravaloare a produselor cumpărare de la pârâtă potrivit facturii nr. 2106/28.11.2014.
Reclamanta a mai precizat că având în vedere întârzierea la plata debitului principal, creanță certă, lichidă și exigibilă, debitoarea datorează și penalități contractuale potrivit art. 13.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025 și urm. C. proc. civ, art. 1240 c.civ., art. 1719 c.civ., art. 1721 c.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Pârâta nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de către reclamantă.
Cererea a fost legal timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru potrivit art. 6 alin. 1 din OUG 80/2013.
Prin precizările scrise depuse la data de 12.06.2015, reclamanta a solicitat declinarea competenței acestei instanțe întrucât din eroare a fost comunicată către Judecătoria C. cererea de chemare în judecată împotriva debitorului în condițiile în care instanța competentă este aceea de la sediul debitorului, respectiv Judecătoria Slatina.
În ședința din camera de consiliu din 08.09.2015 instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, apreciind că este admisibilă, concludentă și utilă, față de prevederile art.258 și 237 alin.2 pct.7 c.proc.civ., putând conduce la soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Referitor la excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei C. invocată de către reclamant, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, și pe cale de consecință o va respinge.
Potrivit art. 107 alin. 1 c.pr.civ. cererea de chemare în judecată se introduce la instanța a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit art. 113 alin. 1 pct. 6 c.pr.civ. pe lângă instanțele prevăzute de art. 107-112 mai sunt competente și instanțele de la locul de plecare sau de sosire pentru cererile care izvorăsc dintr-un contract de transport. De asemenea, potrivit art. 130 alin. 3 c.pr.civ. necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau dacă întâmpinarea nu este obligatorie cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Astfel, având în vedere că în prezenta cauză competența teritorială nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței, neregularitatea fiind cauzată prin propria faptă.
Pe fondul cauzei, instanța constată că între reclamanta . SRL, în calitate de prestator servicii și pârâta ., în calitate de beneficiar servicii, s-au încheiat contractele de transport nr. WWS_/04.08.2014 și nr. WWS_-1/04.08.2014 constând în comenzi de transport semnate de ambele părți și urmate de executarea acestora de către reclamantă și având ca obiect obligația reclamantei de a presta servicii de transport și obligația corelativă a pârâtei de a plăti prețul la termenele convenite. Cu privire la efectuarea transporturilor de marfă, au fost întocmite scrisorile de transport internațional depuse în copie certificată pentru conformitate cu originalul la dosar la filele 21-22 din dosar. În temeiul contractelor de transport reclamanta a emis factura fiscală nr._/13.08.2014 în valoare de 1154,80 lei, scadentă la data de 12.09.2014, iar ca urmare a compensării efectuate de către creditoare, debitoarea înregistrează un debit restant în valoare de 942,76 lei.
În cuprinsul contractelor menționate a fost inserată clauza potrivit căreia nerespectarea termenului de plată duce la o penalizare de 0,5% pe zi de întârziere aplicabilă de la data scadenței facturilor emise.
Instanța constată că reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 1025- 1032 C. proc. civ, privind cererile cu valoare redusă și în raport de obiectul cauzei, cererea este admisibilă.
Potrivit art.1516 alin. 1 și alin. 2 c.civ. creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă și la timp a obligației, iar atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegere sa și fără a pierde dreptul la daune interese, dacă i se cuvin să ceară printre altele, executarea silită a obligației. În cazul plății unei sume de bani, executarea silită în natură este întotdeauna posibilă, iar potrivit art. 1523 alin. 2 lit. d C.civ. debitorul se află de drept în întârziere când nu a fost executată o obligație de a plăti o sumă de bani asumată în exercițiul activității unei întreprinderi. În cazul obligațiilor constând în plata unei sume de bani, executarea silită în natură este întotdeauna posibilă.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține că reclamanta a dovedit existența contractelor scrise și a facturii emise în baza acestora care constituie acordul de voință cu putere de lege între părți potrivit art. 1270 C.civ. și care atestă drepturi și obligații în legătură cu prestațiile efectuate de către reclamantă. De asemenea, instanța constată că reclamanta a făcut dovada executării propriilor obligații, afirmând în același timp că pârâta nu și-a îndeplinit în totalitate obligațiile contractuale de a plăti contravaloarea serviciilor de transport prestate.
Pe cale de consecință, va obliga debitoarea la plata sumei de 942,76 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de transport prestate conform facturii nr._/13.08.2014 de către reclamantă.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, instanța reține că pârâta și-a asumat prin încheierea contractelor de transport nr. WWS_/04.08.2014 și nr. WWS_-1/04.08.2014 clauza penală cuprinsă în art. 13 din contracte, potrivit căreia în caz de neplată la termen, se vor calcula penalități de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenței facturii.
Prin urmare, pârâta va fi obligată și la plata sumei de 947,47 lei reprezentând penalități de întârziere de 0,5% calculate de la data scadenței facturii nr._/13.08.2014 și până la data de 01.04.2015, precum și penalități de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere din suma datorată calculate de la data de 01.04.2015 până la achitarea integrală a debitului principal.
Având în vedere solicitarea reclamantei cu privire la cheltuielile de judecată prin prisma dispozițiile art. 453 c.pr.civ. și art. 1031 c. pr. civ, privind culpa procesuală în declanșarea prezentului litigiu (cererea fiind admisă), pârâta va fi obligată și la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. invocată de către reclamantă.
Admite cererea formulată de reclamanta . SRL (J_ ; CUI RO_) cu sediul în București .. 24-26 sector 6 în contradictoriu cu pârâta . (J_ ; CUI RO_) cu sediul în Slatina . .. A . județul O..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 942,76 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de transport prestate, suma de 947,47 lei reprezentând penalități de întârziere de 0,5% calculate de la data scadenței facturii și până la data de 01.04.2015, precum și penalități de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere din suma datorată calculate de la data de 01.04.2015 și până la achitarea efectivă a debitului principal.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. O. F. M.
Red. I.O./08.09.2015.
tehnored.F.M/08.09.2015.
emis 2 comunicări..
| ← Cerere necontencioasă. Sentința nr. 01/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9463/2015. Judecătoria... → |
|---|
