Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9463/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9463/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 13313/212/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9463
Ședința din camera de consiliu din data de 08 septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. O.
GREFIER: F. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă, cerere formulată de reclamanta . (J_ ; CUI_) cu sediul în București .. 56 sector 1 și punct de lucru în .. 1C Voluntari județul Ilfov în contradictoriu cu pârâta . (J_ ; CUI_ ) cu sediul în C. . nr. 26 hala Expoziție Mobilă județul C..
La apelul nominal făcut în ședința de cameră de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Având în vedere prevederile art. 1030 Cod procedură civilă, conform cărora procedura cu privire la cererile de valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu, în prezenta cauză, față de înscrisurile depuse de reclamantă, instanța apreciază că nu este necesară prezența părților, astfel încât, față de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale.
Verificându-și, din oficiu, competența, în temeiul art. 131 în referire la art. 1028 alin. 1 și 2 și art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că Judecătoria C. este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 258 în referire la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă în vederea dovedirii existenței și a modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale, și reține cauza spre soluționare asupra fondului.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 19.05.2015 sub nr._, reclamanta S.C. A. T. S.R.L. a chemat în judecată pârâta S.C. D. N. S.R.L. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 3930,82 lei și a sumei de 569,97 lei reprezentând penalități de întârziere calculate de la data scadenței facturii și până la data de 12.05.2015, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că între părți s-au derulat raporturi comerciale ca urmare a încheierii unor contracte de vânzare cumpărare având ca obiect vânzarea produselor de birotică și papetărie în baza cărora reclamanta a livrat produse în conformitate cu solicitările pârâtei și a emis în acest sens o . facturi fiscale, rămânând neachitată integral factura nr._/18.11.2015 în valoare de 4414, 40 lei.
A mai arătat că întrucât factura menționată a devenit scadentă și nici până în prezent debitoarea nu a achitat integral debitul aferent, debitoarea datorează penalități de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere calculate de data scadenței facturii și până la data de 12.05.2015, în sumă de 569,97 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025 -1032C. proc. civ.
În dovedirea cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Pârâta nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de către reclamantă.
În ședința din camera de consiliu din 08.09.2015 instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, apreciind că este admisibilă, concludentă și utilă, față de prevederile art.258 și 237 alin.2 pct.7 c.proc.civ., putând conduce la soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamanta S.C. A. T. S.R.L. în calitate de furnizor și pârâta S.C. D. N. S.R.L., în calitate de beneficiar, s-au încheiat contractele de furnizare nr.1/22.10.2014 și nr. 5706/22.10.2014 pe o durata de un an, prelungindu-se automat cu aceeași durată, având ca obiect obligația reclamantei de a livra diverse produse și obligația corelativă a pârâtei de a primi marfa și de a plăti prețul la termenele convenite, în temeiul cărora a fost emisă factura fiscală nr._/18.11.2015 în valoare de 4414, 40 lei, achitată parțial, rămânând un rest de 3930,82 lei.
În cuprinsul contractelor menționate a fost inserată clauza penală potrivit căreia cumpărătorul va plăti vânzătorului penalități de 1% pe zi de întârziere din suma datorată până la achitarea integrală a debitului în cazul în care cumpărătorul nu efectuează plata la termenul stabilit.
Instanța constată că reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 1025- 1032 c. proc. civ, privind cererile cu valoare redusă și în raport de obiectul cauzei, cererea este admisibilă.
Potrivit art.1516 alin. 1 și alin. 2 c.civ. creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă și la timp a obligației, iar atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegere sa și fără a pierde dreptul la daune interese, dacă i se cuvin să ceară printre altele, executarea silită a obligației. În cazul plății unei sume de bani, executarea silită în natură este întotdeauna posibilă, iar potrivit art. 1523 alin. 2 lit. d C.civ. debitorul se află de drept în întârziere când nu a fost executată o obligație de a plăti o sumă de bani asumată în exercițiul activității unei întreprinderi. În cazul obligațiilor constând în plata unei sume de bani, executarea silită în natură este întotdeauna posibilă.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține că reclamanta a dovedit existența contractelor scrise și a facturii emise în baza contractelor care constituie acordul acestora de voință cu putere de lege între părți potrivit art. 1270 C.civ. și care atestă drepturi și obligații în legătură cu prestațiile efectuate de către reclamantă.
Astfel, în cauză, instanța constată că reclamanta a făcut dovada executării propriilor obligații, afirmând în același timp că pârâta nu și-a îndeplinit integral obligațiile contractuale de a plăti suma de bani reprezentând contravaloarea produselor achiziționate de la reclamantă.
Referitor la penalitățile de întârziere, conform art.1530 c.civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, respectiv existența unei fapte ilicite a acesteia, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită a pârâtei constă în nerespectarea unor obligații contractuale și anume aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă conform facturii emise în temeiul contractelor aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei, prejudiciu patrimonial concretizându-se în suma de 569,97 lei reprezentând penalități de întârziere de 1% pentru fiecare zi de întârziere, în sarcina pârâtei, calculate de la data scadenței facturii nr._/18.11.2015 până la până la data de 12.05.2015.
În ceea ce privește vinovăția pârâtei, instanța constată că art. 1548 C. civ. prevede o prezumție de vină în sarcina pârâtei prin simplul fapt al neexecutării unei obligații contractuale, prezumție relativă, care, însă, în cauză, nu a fost răsturnată de către pârâtă. Din probele administrate reiese faptul că pârâta nu și-a executat obligația de a achita contravaloarea produselor achiziționate la termenele convenite și nu au învederat vreun motiv justificativ în sensul art.1516 alin.2 c. civ. pentru neexecutare (de altfel, din această dispoziție legală rezultă că debitorul este cel care trebuie să dovedească executarea sau cauza justificativă, vinovăția sa fiind prezumată relativ).
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. A. T. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. D. N. S.R.L. și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 3930,82 lei reprezentând contravaloarea produselor livrate în baza facturii nr._/18.11.2015 și suma de 569,97 lei reprezentând penalități de întârziere calculate de la data scadenței facturii nr._/18.11.2015 și până la data de 12.05.2015.
Potrivit art. 451 alin. 1 c. pr.civ. taxa judiciară de timbru este inclusă în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452 c.pr.civ., dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale în privința taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de lei dovedită cu chitanța de la fila 12 din dosar.
Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile art. 453 c.pr.civ. și art. 1031 c. pr. civ, privind culpa procesuală în declanșarea prezentului litigiu, pârâta va fi obligată și la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. A. T. S.R.L. (J_ ; CUI_) cu sediul în București .. 56 sector 1 și punct de lucru în .. 1C Voluntari județul Ilfov în contradictoriu cu pârâta S.C. D. N. S.R.L. (J_ ; CUI_ ) cu sediul în C. . nr. 26 hala Expoziție Mobilă județul C..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3930,82 lei reprezentând contravaloarea produselor livrate în baza facturii nr._/18.11.2015 și suma de 569,97 lei reprezentând penalități de întârziere calculate de la data scadenței facturii nr._/18.11.2015 și până la data de 12.05.2015.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru .
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. O. F. M.
Red. I.O./08.09.2015.
tehnored.F.M/08.09.2015.
emis 2 comunicări..
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9462/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9263/2015.... → |
|---|
