Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9467/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9467/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 16692/212/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9467
Ședința din camera de consiliu din data de 08 septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. O.
GREFIER: F. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă, cerere formulată de reclamanta . (J_ ; CUI_) cu sediul în București .. 5-7 Hermes Business Campus . sector 2 în contradictoriu cu pârâta R. M. G. (CNP_) cu domiciliul în Valu lui T. . județul C..
La apelul nominal făcut în ședința de cameră de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Având în vedere prevederile art. 1030 Cod procedură civilă, conform cărora procedura cu privire la cererile de valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu, în prezenta cauză, față de înscrisurile depuse de reclamantă, instanța apreciază că nu este necesară prezența părților, astfel încât, față de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale.
Verificându-și, din oficiu, competența, în temeiul art. 131 în referire la art. 1028 alin. 1 și 2 și art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că Judecătoria C. este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 258 în referire la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă în vederea dovedirii existenței și a modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale, și reține cauza spre soluționare asupra fondului.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.06.2015 sub nr. _, reclamanta . a chemat-o în judecată pe pârâta M. G. R. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 1821,61 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, a sumei de 39,97 lei reprezentând penalități contractuale calculate de creditorul cedent, precum și la dobânda legală calculată de la data încheierii contractului de cesiune până la data plății efective a creanței, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că în baza contractului pentru servicii nr.R_1, . ROMTELECOM SA) a furnizat pârâtei servicii pentru care au fost emise facturi, printre care și factura nr._/01.11.2012 care face obiectul prezentului dosar, neachitată până la data introducerii cererii de chemare în judecată. A mai precizat că, prin contractul de cesiune de creanță din data de 28.07.2014 suma de 1861,58 lei cu titlu de contravaloare a serviciilor prestate de . fost cesionată către ., cesionarul subrogându-se în drept în toate drepturile și obligațiile deținute anterior de către . de debitoare, fiind îndreptățită să efectueze toate demersurile legale necesare pentru recuperarea creanței preluate. A mai arătat că cesiunea de creanță a fost notificată debitoarei, justificând atât interesul cât și calitatea de a formula prezenta cerere și astfel deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei.
Referitor la dobânda legală, reclamanta a învederat instanței că întrucât pârâta nu a efectuat plata la termen, i-a produs un prejudiciu reclamantei, aceasta fiind îndreptățită la plata unei dobânzi penalizatoare constând în dobânda legală calculată de la data încheierii contractului de cesiune și până la achitarea debitului principal.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025 și urm. c.p.c, art. 1535 c.civ., art. 1, art. 3 din OG nr. 13/2011.
În dovedirea cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anexând în acest sens contractul pentru furnizarea serviciilor, contract de cesiune de creanță însoțit de anexa 1, notificare cesiune de creanță, factură fiscală.
Cererea a fost legal timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru potrivit art. 6 alin. 1 din OUG 80/2013.
Pârâta nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de către reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între . . calitate de prestator servicii și pârâta M. G. R., în calitate de beneficiar servicii s-au încheiat contractul pentru furnizarea de servicii Romtelecom nr. SO_4062572/15.10.2009 (R_1),contractul pentru furnizare servicii Romtelecom nr. SO_4062573/15.10.2009 și contractul pentru furnizare de servicii Romtelecom nr. SO_4133206/30.10.2009 având ca obiect obligația . . furniza servicii și a asigura echipamentele terminale necesare recepției și obligația corelativă a pârâtei de a achita contravaloarea serviciilor prestate la termenul și în condițiile stabilite. În temeiul contractului menționat a fost emisă factura nr._/01.11.2012 în valoare de 1861,58 lei scadentă la data de 23.11.2012 și neachitată de către pârâtă.
Prin contractul de cesiune de creanțe nr._ /28.07.2014 . cedat . creanțele reprezentând sumele de bani pe care cedentul este îndreptățit să le primească de la clienți în temeiul contractelor de furnizare servicii de comunicații electronice și echipamente asociate încheiate cu proprii clienți și a actelor adiționale la aceste contracte conform anexe 1. Astfel, ., ca urmare a încheierii contractului de cesiune a dobândit toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanța cedată conform anexei 1 (1861,58 lei), justificând calitatea de creditor în cauză.
Instanța constată că reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 1025- 1032 C. proc. civ, privind cererile cu valoare redusă și în raport de obiectul cauzei, cererea este admisibilă.
Potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Potrivit art. 6 alin. 5 din același act normativ dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate ori, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. De asemenea, potrivit art. 102 alin. 1 din legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a legii nr. 287/2009 privind codul civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Prin urmare, întrucât contractele pentru furnizarea de servicii Romtelecom menționate au fost încheiat anterior datei de 30.10.2011 dispozițiile legale aplicabile prezentei spețe sunt cele ale Codului civil de la 1864 și ale codului comercial.
Potrivit art. 969 c. civ. 1864, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1073 c. civ. 1864 creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune interese, dacă i se cuvin să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației. În cazul obligațiilor constând în plata unei sume de bani, executarea silită în natură este întotdeauna posibilă.
Instanța reține că din înscrisurile administrate în cauză (contract, facturi) reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă.
Pârâta, deși avea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații, nu a depus niciun înscris și nu a administrat nicio probă din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
Astfel, instanța constată că termenul de scadență prevăzut în cuprinsul facturii, 23.11.2012, a expirat, fără ca pârâta să își îndeplinească obligația de plată și prin urmare, nerespectându-și în acest sens obligațiile ce decurg din contractele menționate a acumulat un debit restant de 1821,61 lei.
Referitor la solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 39,97 lei cu titlu de penalități de întârziere, instanța apreciază că din materialul probator administrat nu rezultă existența vreunei clauze penale, condițiile generale pentru furnizarea serviciilor Romtelecom nefiind anexate la dosar. În astfel de circumstanțe, menționarea în factura nr._/01.11.2012 a obligației de plată a unor penalități de întârziere nu poate fi asimilată unei clauze penale din perspectiva principiului forței obligatorii a contractului consacrat în art. 1270 Cod civil, întrucât factura se emite în mod unilateral de către creditoare, nefiind asumată de către debitoare. Penalitățile de întârziere pot fi solicitate la plată numai dacă a fost încheiat un contract astfel cum este definit în art. 1166 C.civ., în sens de instrumentum, între părțile contractante, indiferent de natura acestuia, în cadrul căruia cocontractanții, în urma negocierii, să fi stabilit și penalitățile pe care și le datorează reciproc în cazul în care nu își îndeplinesc la termen și întocmai obligațiile contractuale asumate. În lipsa unui contract care să cuprindă o clauză privitoare la penalități, este evident că mențiunea de pe facturi care stabilește cuantumul penalităților în caz de întârziere la plată nu este una negociată, fiind stabilită în mod unilateral de către creditoare, neasumată de debitoare, dovadă fiind și faptul că face parte integrantă din tipizat.
Prin urmare, instanța apreciază neîntemeiat acest capăt de cerere și va respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 39,97 lei reprezentând penalități de întârziere ca nefondată.
Sub aspectul dobânzii legale pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data la care s-a încheiat contractul de cesiune, respectiv 28.07.2014 până la plata integrală a debitului principal, solicitate de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, instanța urmează să oblige pârâta la plata unei sume determinabile, în funcție de dobânda de referință a BNR, aplicată la debitul principal, calculată potrivit O.G. nr. 13/2011, de la data 28.07.2014 până la plata efectivă a debitului principal în cuantum de 1821,61 lei.
În acest sens, instanța constată că sunt pe deplin întrunite condițiile cerute de lege pentru acordarea dobânzilor și anume: obligația pârâtei constă în plata unei sume de bani, este lichidă și exigibilă, iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs reclamantei un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale calculate pe durata întârzierii în executare potrivit O.G. nr. 13/2011.
De asemenea, prin raportare la art. 43 din c.. datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile, instanța apreciază că pârâta din prezenta cauză este de drept în întârziere de la data scadenței.
Față de aceste considerente instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta . în contradictoriu cu pârâta M. G. R. și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1821,61 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, precum și dobândă legală pentru fiecare zi de întârziere calculată de la data de 28.07.2014 până la plata efectivă a debitului principal.
Potrivit art. 451 alin. 1 c.pr.civ., taxa judiciară de timbru este inclusă în categoria cheltuielilor de judecată, iar potrivit art. 452 c.pr.civ., dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
Văzând dispozițiile art. 453 și art. 1031 c.pr.civ.., precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța va obliga pârâta care a pierdut procesul, la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta .(J_ ; CUI_) cu sediul în București .. 5-7 Hermes Business Campus . sector 2 în contradictoriu cu pârâta M. G. R.(CNP_) cu domiciliul în Valu lui T. . județul C..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1821,61 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, precum și dobândă legală pentru fiecare zi de întârziere calculată de la data de 28.07.2014 până la plata efectivă a debitului principal.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 39,97 lei reprezentând penalități de întârziere.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. O. F. M.
Red. I.O./08.09.2015.
tehnored.F.M/08.09.2015.
emis 2 comunicări..
| ← Validare poprire. Sentința nr. 8994/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2015.... → |
|---|
