Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2838/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2838/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 39323/212/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința civilă nr. 2838/2015
CAMERA DE CONSILIU
Ședința de la 11.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. I. P.
Grefier D. L.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamant ., în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în camera de consiliu la data de 25.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 04.03.2015 și 11.03.2015, când a dispus:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 14.11.2014, sub nr._, reclamanta S.C. R. & R. S.A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. I. S.R.L. la plata sumei de 616,24 lei reprezentând contravaloarea facturilor scadente și neachitate emise de reclamantă în perioada mai - august 2013, pentru serviciile de cablu TV, internet și telefonie fixă prestate, a contravalorii echipamentelor deținute în custodie de pârâtă și nerestituite, a penalităților de 0,2 %, pe fiecare zi de întârziere de la data scadenței acestora până la achitarea lor efectivă și a cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei – taxă judiciară de timbru.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, între părți a fost încheiat un contract de furnizare servicii de comunicații electronice, nr._/15.02.2011, având ca obiect furnizarea serviciilor de cablu TV, internet și telefonie fixă de către reclamantă și plata de către pârâtă a contravalorii acestora.
Reclamanta a precizat că, deși a prestat serviciile la care s-a obligat, iar pârâtei i-au fost puse la dispoziție și echipamente în custodie, aceasta nu și-a respectat obligația corelativă de plată. În baza contractului încheiat între părți, pârâta datorează, pe lângă prețul neachitat al serviciilor și penalități de întârziere de 0,2% de la scadență. În egală măsură, reclamanta a arătat că, în urma nerespectării de către pârâtă a obligației de plată, contractul a fost reziliat unilateral, fără acordarea unui termen sau îndeplinirea vreunei formalități, iar pârâta, la încetarea contractului, este obligată să achite și contravaloarea echipamentelor primite în custodie.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1270 cod civil și pe cele ale art. 1025-1032 Cod Procedură Civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus: contractul de furnizare servicii de comunicații electronice, nr._/15.02.2011, procese – verbale de predare – primire echipamente de comunicații, declarație a pârâtei, certificat de înmatriculare a acesteia, angajamente de plată, contract de închiriere, adresa nr.2264/30.07.2013, extras O.R.C., facturile fiscale emise de reclamantă pentru serviciile prestate pârâtei și neachitate de aceasta din urmă.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar.
Pârâta nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu a răspuns pretențiilor reclamantei prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de către reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantă și pârâtă a fost încheiat contractul de furnizare servicii de comunicații electronice, nr._/15.02.2011, având ca obiect furnizarea serviciilor de cablu TV, internet și telefonie fixă. În baza acestui contract, reclamanta presta serviciul asumat, pârâta obligându-se să plătească contravaloarea lui, în termenul stipulat în contract.
Instanța reține că între părți au fost angajate raporturi contractuale, iar nerespectarea obligațiilor asumate în acest cadru, atrage răspunderea părții în culpă.
Din punct de vedere al normelor de drept aplicabile:
În primul rând, având în vedere dispozițiile art. 102 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul Civil și data încheierii contractului nr._/15.02.2011, instanța constată aplicabile raporturilor contractuale dintre părți dispozițiile Codului civil din 1864.
Potrivit principiului forței obligatorii a contractului, consacrat de dispozițiile art. 969 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, astfel încât, acestea sunt obligate să îndeplinească obligațiile asumate.
Nerespectarea acestora atrage răspunderea contractuală a părții culpabile. Sediul materiei se regăsește în dispozițiile art. 1073 și următoarele Cod Civil.
Astfel, conform art.1073 Cod Civil, creditorul este îndreptățit la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, în caz contrar având dreptul la dezdăunare.
În plus, pentru nerespectarea la scadență a unei obligații având ca obiect o sumă de bani, posibil a fi executată în natură, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență, până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți, potrivit dispozițiilor art. 1087 și art. 1088 Cod Civil.
În speță, instanța apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în sarcina pârâtei: faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, ce a generat producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
La nivel probator, având în vedere caracterul obligației ce reclamanta susține a fi fost încălcată de pârâtă (obligația de plată a serviciilor furnizate de reclamantă – obligație pozitivă, de rezultat), instanța reține că reclamantei îi revine sarcina de a proba existența obligației, prin contractul legal valabil încheiat între părți și prejudiciul, legea instituind o prezumție de culpă a debitorului, prin simplul fapt al neexecutării obligației. În ceea ce privește fapta ilicită, ca element al răspunderii contractuale, neexecutarea obligației reprezentând un fapt negativ, sarcina probei este răsturnată, debitorului revenindu-i, astfel, sarcina de a proba îndeplinirea ei, făcând dovada faptului pozitiv conex.
Pârâta, deși a beneficiat de serviciile contractuale ale reclamantei - furnizarea serviciilor de cablu TV, internet și telefonie fixă nu a achitat la scadență contravaloarea lor, prestate conform facturilor depuse la dosar, în cuantum de 616,24 lei, emise de reclamantă în perioada mai - august 2013.
Față de considerentele mai sus expuse și de dispozițiile legale analizate, instanța apreciază că pretenția dedusă judecății de reclamantă, având ca obiect debitul de 616,24 lei, este întemeiată.
Reclamanta a solicitat, de asemenea, penalități aferente debitului principal menționat mai sus.
Pentru nerespectarea la scadență a obligației de plată a serviciilor furnizate de reclamantă, pârâta datorează acesteia, penalități de întârziere, în conformitate cu dispozițiile legale menționate mai sus, ce reglementează răspunderea civilă contractuală și daunele – interese, raportate la art. 3.6. din condițiile generale pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice, în cuantum de 0,2 % pe fiecare zi de întârziere, calculate la sumele ce compun debitul principal, de la scadență, având în vedere dispozițiile art. 43 Cod Comercial.
În ceea ce privește restul pretențiilor reclamantei, instanța le apreciază ca neîntemeiate, urmând a le respinge, pentru următoarele motive:
Prin art. 5.5. din condițiile generale ale contractului, părțile au stabilit că, în caz de încetare a contractului, pârâta, având calitatea de beneficiar, se obligă să achite reclamantei anumite sume și să predea bunurile primite în custodie. În cazul în care nu își respectă obligația de predare, pârâta se obligă să achite cu titlu de clauză penală suma menționată cu acest titlu în procesul – verbal de predare în custodie a echipamentului.
Reclamanta a arătat că a pus în aplicare pactul comisoriu de grad IV, prevăzut de art. 5.2. litera a) din condițiile generale ale contractului, astfel încât acesta a fost reziliat unilateral, fără acordarea unui termen sau fără îndeplinirea vreunei formalități.
Verificând procesele – verbale de predare – primire echipamente depuse la dosar, instanța reține că, potrivit acestora, aplicarea clauzei penale este condiționată de nerestituirea de către abonat a bunurilor primite în custodie, în termen de 2 zile de la încetarea contractului. Aceasta presupune o cerere prealabilă a reclamantei, adresată pârâtei – beneficiar, de restituire a acestor bunuri, căreia aceasta din urmă să nu îi fi dat curs sau o înștiințare a acesteia, cu privire la încetarea contractului. Cu alte cuvinte, pârâta ar datora sumele prevăzute în cuprinsul clauzei penale, dacă, în termen de 2 zile de la data la care i s-a comunicat încetarea contractului sau i s-a cerut restituirea acelor bunuri, nu a procedat la predarea lor către reclamantă. Deci, chiar dacă rezilierea contractului operează fără punere în întârziere sau îndeplinirea unei alte formalități, pentru a-și produce efectele clauza penală referitoare la plata unor sume de bani pentru nerespectarea obligației de restituire a bunurilor primite de pârâtă în custodie, este necesar ca aceasta să fi fost înștiințată de rezilierea contractului.
Or, în cauză, nu s-a făcut dovada unei astfel de comunicări, pentru a putea stabili incidența clauzei penale, referitoare la plata contravalorii echipamentelor primite în custodie, pe care o solicită reclamanta prin acțiune.
Pentru toate aceste motive, instanța va admite în parte cererea reclamantei, pentru debitul reprezentând contravaloarea facturilor scadente și neachitate emise de reclamantă în perioada mai – august 2013 și penalitățile aferente acestuia, respingând ca neîntemeiate restul pretențiilor reclamantei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere dispozițiile art. 453 Cod Procedură Civilă și art. 1031 Cod Procedură Civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei în declanșarea prezentului litigiu, instanța o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, în sumă de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru corespunzătoare pretențiilor admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. R. & R. S.A., CUI_, J40/_/1994, cu sediul procesual ales în C., . nr.8, județul C., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. I. S.R.L., CUI_, J_, cu sediul în C., ., camera 2, județul C..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 616,24 lei, cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea facturilor scadente și neachitate, emise de reclamantă în perioada mai – august 2013, și penalități de 0,2 %, pe fiecare zi de întârziere, calculate la sumele ce compun debitul principal, de la data scadenței acestora, până la achitarea efectivă.
Respinge restul pretențiilor reclamantei ca neîntemeiate.
Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru corespunzătoare pretențiilor admise.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi, 11.03.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier
L. I. P. D. L.
Red.jud. LIP/23.04.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3136/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 3292/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
