Cerere necontencioasă. Sentința nr. 1864/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1864/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 17865/212/2012*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1864
Ședința publică de la 20.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. M.
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator PFA S. F. cu sediul ales în C., ., ., jud. C., în contradictoriu cu intimat . IFN SA prin mandatar ., cu sediul în sector 2, București, ., . obiect, cerere necontencioasă contestatie la executare.
Încheierea de ședință din data de 06.02.2015, face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 13.02.2015 și la data de 20.02.2015, când,
I N S T A N T A,
Prin cererea înregistrată inițial la data de 12.07.2012, pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, contestatorul Persoană Fizică S. F. a solicitat în contradictoriu cu intimatul S.C. I. L. România IFN S.A. lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu, reprezentat de contractul de leasing financiar nr._ din 17.07.2008 și anularea actelor de executare din dosarul de executare nr. 78/2012 al B.E.J. O. S..
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că sumele pretinse sunt mai mari decât debitul real pe care l-ar avea de achitat, solicitând reducerea cheltuielilor de executare corespunzător debitului datorat.
In fapt, arată și că a încheiat cu intimatul un contract de leasing financiar nr._ din 17.07.2008 pentru o perioada de 5 ani, iar rata de leasing lunară care trebuia plătită era de 950 euro lunar și, de la data achiziției autoturismului, respectiv iulie 2008 pana în luna mai 2009 a achitat la timp toate sumele facturate de intimata iar începând cu luna iunie, din cauza unor probleme financiare, nu a mai achitat la scadență sumele datorate.
Întrucât a înregistrat întârzieri la plata pentru trei facturi consecutive în luna august 2009 intimatul S.C. I. L. România IFN S.A. a luat măsura rezilierii unilaterale a contractului de leasing, fără a comunica măsura contestatorului.
Arată contestatorul și că a folosit autovehiculul care face obiectul contractului de leasing până în luna martie 2010 când a fost returnat proprietarului, rezultând o perioada de 8 luni de folosință în afara cadrului contractual, iar valoarea bunului la data încheierii contractului de leasing a fost de 39.450 euro fără TVA cu o valoare finanțată de 27.615 euro, până la momentul rezilierii contestatorul plătind 8.000 euro la care se adaugă avansul in valoare de 11.835 euro.
In ceea ce privește lămurirea titlului executoriu cu privire la întinderea si aplicarea acestuia, solicită să se constate că datoria pretinsa în acest dosar de executare este mult inferioară sumelor care fac obiectul executării.
Susține contestatorul și că la momentul rezilierii contractului de leasing era achitată suma de 19.835 euro, rezultând o diferență de aproximativ 7780 euro, fără a lua în calcul și că bunul a fost valorificat, prejudiciul fiind astfel inexistent.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399 si urm. C. proc. civ., art. 1531, art. 1533, art. 1547, art. 1757 C.Civ.
Intimatul . IFN SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare formulată contestator împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 78/2012 de către B. O. S., respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere privind anularea actelor de executare întocmite de B.E.J. O. S. în dosarul de executare nr. 78/2012, respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere cu privire la lămurirea si întinderea titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/17.07.2008, respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere cu privire la suspendarea executării silite, respingerea capătului de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, cu cheltuieli de judecată.
Totodată, prin întâmpinarea formulată intimatul a invocat excepția netimbrării contestației la executare, excepția tardivității formulării contestației la executare.
În ceea ce privește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței apreciază intimatul că s-a efectuat un control de legalitate prin soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, încheiere nesupusă niciunei căi de atac și chiar din momentul în care bunul ce a făcut obiectul contractului de leasing a fost predat, utilizatorul figura cu creanțe.
Arată intimatul prin cererea de executare silita s-a solicitat debitul de 3.560,94 lei, reprezentând facturi fiscale emise de subscrisa pentru ratele de leasing scadente și neachitate, la care se adaugă suma de 84.956,51 lei, reprezentând finanțarea neacoperită din contractul de leasing nr._ din data de 17.07.2008 și ratele de asigurare Casco restante, penalitățile de întârziere conform contractului de leasing dintre părți, rezultând un debit în suma de 88.517,45 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare, iar la momentul predării bunului debitorul figura cu debitul de 3.560,94 lei, iar în urma recepționării somației emise de către executorul investit, debitul avea alt cuantum.
Se susține de către intimat că aplicarea art. 13 din condițiile generale ale contractului de leasing, potrivit căruia finanțatorul are dreptul sa calculeze toate creanțele ce decurs din contract (de exemplu: dobânda de prefinanțare neachitată, valoarea însumată a tuturor ratelor de leasing neplătite, a primelor de asigurare CASCO, RCA pana la radierea bunului de pe numele finanțatorului din evidentele organelor abilitate, a valorii reziduale a bunului, valoarea însumată a tuturor celorlalte obligații financiare prevăzute în sarcina utilizatorului conform contractului, scadente dar neplătite de către utilizator, totalitatea cheltuielilor ocazionate de încetarea înainte de termen a contractului, incluzând fără însă a se limita la cheltuielile efectuate de către finanțator cu încetarea contractului, recuperarea bunului și valorificarea acestuia către terți, indiferent de obiectul acestor cheltuieli, taxe vamale, cheltuielilor de radiere, alte prestații efectuate ca urmare a încetării contractului, cheltuieli legale de recuperare și sau executarea silită a debitele restante si alte cheltuieli aferente încetării contractului.
Prin notele scrise depuse la termenul de judecată din data de 25.10.2013, contestatorul a arătat că pe calea contestației la titlu solicită anularea clauzei cuprinsă în ar. 13 din condițiile generale ale contractului de leasing solicitând lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/17.07.2008 și anularea actelor de executare.
Contestatorul a solicitat anularea clauzei cuprinsă în art. 13 din condițiile generale ale contractului de leasing, apreciind-o abuzivă, întrucât la momentul semnării contractului de leasing financiar creditoarea din aceasta cauza a prezentat un contract prestabilit si nu i-a oferit posibilitatea de a negocia anumite clauze care vin sa creeze avantaje i drepturi exclusiv in beneficiul intimatei, în contradicție flagrantă cu prevederile art. 4, alin. 1 din Legea nr. 193/2000.
La data de 25.10.2012, intimatul a completat apărările, prin notele scrise invocând excepția puterii de lucru judecat, având în vedere că între părți a mai existat un litigiu, obiect al dosarului nr._/212/2010 al Judecătoriei C., soluționat irevocabil în sensul respingerii contestației la executare.
S-a invocat, de asemenea, excepția tardivității formulării cererii precizatoare din data de 25.10.2012 prin care contestatorul și-a modificat acțiunea într-o contestație la titlu. În plus, apreciază că dreptul la acțiune cu privire la constatarea nulității clauzelor contractuale s-a prescris, iar susținerea contestatoarei privind stingerea obligației nu este întemeiată.
Totodată, apreciază că se impune amendarea contestatorului pentru abuz de drept.
La termenul de judecată din data de 25.10.2012, instanța a admis cererea de suspendare a executării silite, până la soluționarea contestației la executare.
La termenul de judecată din data de 31.01.2013, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat privind contestația la executare împotriva executării silite înseși, în raport de existența dosarului nr._/212/2010 al Judecătoriei C..
În cauză, au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă.
De asemenea, în urma adresei instanței, s-a atașat la dosarul cauzei dosarul de executare nr. 78/2012.
Prin Sentința civilă nr._ din 20.12.2013 instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare și a respins, pentru autoritate de lucru judecat, contestația formulată împotriva executării silite înseși pentru existența în cauza a autorității de lucru judecat.
Prin Decizia civilă nr. 560/13.08.2014 a Tribunalului C., a fost admis recursul declarat de recurent PFA S. F. împotriva sentinței civile nr._ din 20.12.2013 pronunțată de Judecătoria C., casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare Judecătoriei C..
În considerente, instanța de control judiciar a reținut că cererea contestatorului vizează exclusiv executarea silită însăși, fără a ne afla în prezența unei contestații la titlu.
În acest sens, instanța de control judiciar a apreciat că, prin criticarea cuantumul creanței ce se execută, respectiv al caracterului abuziv al unei clauze clar exprimată în contractul ce constituie titlu executoriu, se contestă executarea silită, respectiv actele de executare silită, și nu se urmărește o lămurire a înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu constând în contractul de leasing, pentru a ne regăsi în situația formulării unei contestații la titlu, astfel cum aceasta este reglementată prin dispozițiile art. 399 al. 1 C.pr.civ.
Tribunalul a mai constatat că, în ce privește contestația la executarea silită însăși, în mod neîntemeiat prima instanță a reținut existența autorității de lucru judecat față de sentința civilă pronunțată în dosar_/212/2010, avându-se în vedere obiectul diferit al celor două cauze.
După casare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.09.2014 cu nr._ .
La data de 18.09.2014 a fost formulată cerere de abținere de către doamna judecător Timoașcă M., cerere soluționată prin Încheierea din 19.09.2014 în sensul admiterii acesteia.
La data de 22.01.2015, contestatorul a formulat precizări în sensul că nu se contestă corectitudinea calculului raportat la contractul existent, ceea ce se contestă este clauza abuzivă inserată în art. 13 din Contractul de leasing nr._/2008, intimatul urmând să-i redimensioneze debitul cu ignorarea acestei clauze.
Prin încheierea din 06.02.2015 instanța a respins ca neutilă proba cu expertiză contabilă solicitată de către intimat, față de precizările contestatorului depuse la data de 22.01.2015.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În cadrul dosarului de executare nr. 78/2012, constituit de B. O. S., s-a început de către intimatul S.C. I. L. ROMANIA IFN S.A. executarea silită împotriva contestatorului PERSOANĂ FIZICĂ AUTORIZATĂ S. F., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/17.07.2008.
La data de 29.02.2012, în conformitate cu dispozițiile art. 397 C.proc.civ., a fost emisă somația prin care s-a pus în vedere contestatorului să achite suma de 96.205,72 lei reprezentând debit conform titlului executoriu, cheltuieli și onorariu de executare silită.
Prin adresa de înființare a poprii din data de 23.03.2012 s-a dispus de către executorul judecătoresc poprirea conturilor debitoarei la BRD, până la concurența sumei de 96.205,72 lei. În ce privește susținerile contestatorului privind nulitatea clauzei de la art. 13 din condițiile generale ale contractului de leasing, potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000 „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.”
Instanța reține că deși nu a fost negociată, cu consumatorul clauza de la art. 13 nu reprezintă o clauză abuzivă, întrucât nu a creat în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Astfel, deși susține contestatorul că a fost deposedat de autoturism și în același timp este obligat să achite restul ratelor contractuale scadente după data predării autoturismului, instanța reține că valoarea autoturismului a fost dedusă din suma pe care urma să o achite contestatorul.
Intimatul nu a reținut autoturismul și în același timp a solicitat contestatorului în baza art. 13 să achite restul ratelor contractuale, ci a valorificat autoturismul la un preț pe care contestatorul nu l-a contestat și a scăzut suma obținută din suma pusă în sarcina contestatorului, astfel că nu se poate reține că intimatul si-a sporit patrimoniul în detrimentul contestatorului cu suma reprezentând valoarea autoturismului.
Față de dispozițiile art. 969 C.civ. „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante” și dispozițiile art. 1073 C.civ. „ Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare” toate sumele datorate de debitor în baza titlului executoriu care includ și cheltuielile de recuperare a autoturismului sunt cuprinse în situația de plată întocmită de intimată și au ca justificare prevederile art. 12.4 din condițiile generale ale contractului de leasing, în baza cărora contractul de leasing a fost reziliat de drept la 12.08.2009 de către intimat, fără preaviz, fără intervenția instanței sau alte formalități, întrucât de la scadența facturii nr._/11.05.2009 au trecut mai mult de 60 zile fără ca utilizatorul să mai efectueze vreo plată.
Cu privire la cuantumul creanței, instanța ia act de precizările contestatorului înregistrate la data de 22.01.2015, conform cărora nu se contestă corectitudinea calculului raportat la contractul existent, ci doar raportat la incidența clauzei inserată în art. 13 din contractul de leasing financiar nr._/17.07.2008.
În ceea ce privește actele de executare efectuate, se constată că nu se invocă motive de nelegalitate ale actelor de executare în sine, respectiv somația din 29.02.2012, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 29.02.2012 comunicate la 06.03.2012, adresa de înființare a poprii din data de 23.03.2012 și adresa de înștiințare a înființării popririi comunicată la data de 30.03.2012 și nici raportat la forma de executare, respectiv poprire.
Față de toate acestea, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare, privind pe contestator PFA S. F. cu sediul ales în C., ., ., jud. C., în contradictoriu cu intimat . IFN SA prin mandatar ., cu sediul în sector 2, București, ., ..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2015.
P., GREFIER,
L. M. D. S.
Red.jud.L.M./23.02.2015
tehnored. D.S./25.02.2015
Emis 2 comunicări, la data de 25.02.2015
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 906/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1424/2015.... → |
|---|
