Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7272/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7272/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 25180/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7272
Ședința publică din data de 18.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. D.-A.
GREFIER: Postolici I.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant A. DE P. 672 cu sediul în C., ., ., județ C. și pe pârât D. C. cu domiciliul în C., ., . având ca obiect actiune in raspundere contractuala pretentii.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 07.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, în conf. cu dispozițiile art. 396 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea succesiv pentru data de 04.06.2015 și 18.06.2015, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 18.09.2013 sub nr. de dosar_ reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 672 C. a chemat în judecată pe pârâta D. C., solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de_,46 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de întreținere datorate pentru perioada octombrie 2010 – iulie 2013.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că debitoarea este de rea-credință și refuză să achite obligațiile financiare către Asociație, astfel că se află în situația de a putea plăti penalități de întârziere furnizorilor. A precizat că Asociația nu a perceput penalități de întârziere, singurele penalități fiind cele înscrise în listele de plată și percepute de furnizorii de servicii.
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 46 și 49 din Legea nr. 230/2007.
În susținerea cererii de chemare in judecata, reclamanta a anexat înscrisuri.
În temeiul art.50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, prezenta cerere este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Pârâta a formulat întâmpinare (f.58-59), prin care a invocate excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitele anterioare lunii octombrie 2010. A susținut că, întrucât reclamanta nu prezintă defalcate cuantumul cheltuielilor de întreținere și nici modul de calcul al penalităților de întârziere, este mai mult decât evident faptul că suma include și debitul de 5251,45 lei existent la data de 15.09.2010, menționat în anexa la acțiune intitulată "fișă de cont", ce nu poate fi pretins, fiind depășit termenul de prescripție.
A alegat pârâta că debitul nu este cert, lichid și exigibil. A afirmat că începând cu luna decembrie 2010 și până în prezent a achitat către asociație suma de_,15 lei, conform chitanțelor anexate, astfel că debitul este acoperit.
De asemenea, pârâta a susținut că reclamanta are obligația de a face dovada modului de plată a facturilor și a penalităților percepute de furnizori, pentru a se putea verifica cine se face vinovat de plata cu întârziere a facturilor.
Pârâta a anexat la întâmpinare copii de pe chitanțele de plată.
► La data de 17.03.2014 reclamanta a depus precizări (f.71), prin care a arătat că la data de 31.07.2013 pârâta mai datorează: 3074,27 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada aprilie 2012 – iulie 2013 și 6311,27 lei cu titlu de penalități de întârziere applicate de furnizori. A arătat că după depunerea cererii de chemare în judecată pârâta a achitat suma de 2300 lei prin chitanța nr. 4619/23.10.2013 și suma de 400 lei cu chitanța nr. 4702/25.11.2013.
• Prin încheierea din data de 19.03.2014 instanța a unit excepția prescripției dreptului material la acțiune cu fondul cauzei.
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri și expertiză contabilă, iar pentru reclamantă și proba cu interogatoriu pârâtei.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Sub acest aspect, reține că potrivit disp. art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, "dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege".
În conformitate cu disp. art. 3 alin. (1) și art. 7 alin. (3) din același act normative, termenul de prescripție este de 3 ani în cazul drepturilor de creanță și începe să curgă - în cazul în care dreptul este supus unui termen suspensiv - de la data expirării termenului.
În cauză pârâta a invocat excepția prescripției pentru debitele anterioare lunii octombrie 2010. Instanța reține că, prin precizările depuse la data de 17.03.2014, reclamanta solicită contravaloarea cotelor de întreținere pentru perioada aprilie 2012-iulie_ și penalitățile de întârziere ale furnizorului Radet de 6311,27 lei, conform hotărârii judecătorești pronunțate în dosarul nr._/118/2009, rămasă definitivă la data de 06.06.2012.
Instanța constată că la data de 28.01.2011 între reclamantă și pârâtă s-a încheiat acordul de mediere nr. 9/28.01.2011 (f.14), prin care pârâta s-a obligat să achite debitul restant la acea dată – de 5554,20 lei – eșalonat, câte 500 lei/lunar, începând cu luna februarie 2011.
Instanța apreciază că prin acest acord de mediere pârâta a recunoscut debitul restant la acea dată, astfel că s-a întrerupt termenul de prescripție în baza art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 și, în conformitate cu art. 17 din același act normativ a început să curgă un nou termen de prescripție.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Pârâta, in calitate de proprietară a apartamentului cu nr. 6 din C., ., . cu dispozițiile art. 46 din Legea nr. 230/2007 avea obligația legală de a plăti, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce îi revine la cheltuielile asociației de proprietari.
Potrivit art. 12 pct. B lit. c) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, proprietarii sunt obligați să contribuie la constituirea mijloacelor banești și materiale ale asociației de proprietari și să achite în termenul stabilit cota de contribuție care le revine în cadrul cheltuielilor asociației de proprietari.
Instanța reține că, în cazul obligațiilor de "a da" cum este și obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația să dovedească existența obligației, debitorul având obligația de a dovedi stingerea obligației prin plată sau prin altă modalitate, în caz contrar operând o prezumție de vinovăție a acestuia în neexecutarea obligației.
În prezenta cauză instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada existenței creanței, obligația de plată a pârâtei a contravalorii întreținerii datorate perioada aprilie 2012-iulie 2013 rezultând din listele de întreținere depuse la dosarul cauzei.
Potrivit art. 25 alin. 1 din Normele metodologice menționate, cotele de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de acestia, dupa caz, in termen de maximum 20 de zile de la data afisarii listei de plata, data care trebuie sa fie inscrisa in lista de plata respectiva.
Cât privește cuantumul acestor cheltuieli, instanța va avea în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert B. A., acestea fiind calculate la suma de 3254,23 lei.
Totodată, instanța constată că, după depunerea raportului de expertiză, pârâta a efectuat 3 plăți, conform chitanțelor de plată depuse la fila 144 în dosar – nr. 5745/04.12.2014, 5857/22.01.2015 și 5991/26.03.2015 - în total suma de 569,39 lei), astfel că debitul datorat la momentul pronunțării prezentei hotărâri este de 2657,84 lei.
Pârâta nu a contestat cotele de întreținere în termenul prevăzut de art. 12 lit. d) din Normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 230/2007 și nu a depus la dosar dovada stingerii obligației prin plată sau prin altă modalitate a sumei de 2657,84 lei, astfel că instanța va admite în parte primul capăt de cerere și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 2657,84 lei cu titlu de restanțe la cotele de întreținere pentru perioada aprilie 2012-iunie 2013.
• În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 6311,27 lei reprezentând penalități de întârziere datorate către Radet în baza hotărârii judecătorești pronunțate în dosarul nr._/118/2009, instanța apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit Deciziei civile nr. 89/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/118/2009, reclamanta a fost obli8gată să plătească către Radet C. suma de suma de_,29 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 31.08._06.
În conformitate cu art. 49 din Legea nr. 230/2007 : (1) A. de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizari pentru orice suma cu titlu de restanta, afisata pe lista de plata. Penalizarile nu vor fi mai mari de 0,2 % pentru fiecare zi de intarziere si se vor aplica numai dupa o perioada de 30 de zile care depaseste termenul stabilit pentru plata, fara ca suma penalizarilor sa poata depasi suma la care s-a aplicat.
(2) Termenul de plata a cotelor de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari, afisate pe lista lunara de plata, este de maximum 20 de zile calendaristice.
(3) Sumele rezultate din aplicarea penalitatilor de intarziere vor face obiectul fondului de penalitati al asociatiei de proprietari si se vor utiliza numai pentru plata penalizarilor impuse asociatiei de proprietari de catre terti si pentru cheltuieli cu reparatiile asupra proprietatii comune sau alte cheltuieli de natura administrativa.
Potrivit art. 25 din H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari (1) Asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007. Suma acestora nu poate depăși suma cotei restante la care s-a aplicat; (2) Sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli de reparații ale proprietății comune sau pentru alte cheltuieli de natură administrativă.(3) Dacă terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la:a) restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor;b) persoana împuternicită să achite facturile, dacă a întârziat plata facturilor la termen.
Din aceste dispoziții legale, instanța reține că Asociația poate percepe penalități de întârziere impuse de terți de la restanțierii la cotele de întreținere, însă acestea trebuie stabilite în limitele prevăzute de art. 49 din Legea nr. 230/2007 și aprobate de comitetul executiv.
Din listele de întreținere depuse de reclamantă, instanța reține că penalitățile de întârziere solicitate au fost stabilite la totalul restanțelor înregistrate în cadrul Asociației la data de 30.06.2013, fără a se indica modul în care au fost repartizate. Acest fapt l-a constatat și expertul contabil desemnat în cauză pentru efectuarea expertizei – B. A.. Reclamanta nu a putut prezenta documente privind modul de repartizare a acestor penalități, astfel că expertul nu a putut calcula cuantumul penalităților datorate de pârâte.
Instanța apreciază astfel, că suma de 6311,21 lei nu este certă și lichidă, în condițiile în care nu poate fi verificată existența ei.
Pentru aceste copnsiderente, instanța va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Admițând în parte cererea de chemare în judecată, instanța reține în parte culpa procesuală a ambelor părți în declanșarea prezentului litigiu: culpa pârâtei pentru suma de 2657,84 lei și culpa reclamantei pentru solicitarea privind restul pretențiilor cu care a învestit instanța. În acest sens, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (2) Cod procedură civilă și va compensa cheltuielile de judecată. Astfel, constată că reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată de 500 lei reprezentând onorariu avocat (f.5), iar pârâta 500 lei reprezentând onorariu de expert (f.111). Compensând cheltuielile, constată că nicio parte nu datorează celeilalte sume cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. 672 C. cu sediul în C., ., ., județ C. în contradictoriu cu pârâta D. C. C., ., ., județ C..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2657,84 lei cu titlu de restanțe la cotele de întreținere pentru perioada aprilie 2012-iunie 2013 (3254,23 lei calculați de expert – 569,39 lei achitați de pârâtă după efectuarea raportului).
Respinge restul pretențiilor reclamantei ca neîntemeiate.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 500 lei reprezentând onorariu expert.
Compensează cheltuielile de judecată la care părțile au fost obligate prin prezenta hotărâre.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. D.-AlexandraPostolici I.
Red. Jud. S. D. A. / 14.09.2015 / 4 ex
Tehored. Gr. P. I. / 14.09.2015
emis 2 ..2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7591/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6714/2015.... → |
|---|
