Contestaţie la executare. Sentința nr. 06/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 06/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 11110/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința din publică din data de 06.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE :O. C. M.
GREFIER: C. A.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, cerere formulată de contestatorul D. A. în contradictoriu cu intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CESTRIN.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 30.09.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art.396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 06.10.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 02.04.2015, sub nr._, contestatorul D. A. a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A, împotriva dosarului de executare silită nr. 3289/2015, solicitând anularea sumei de 56 de euro ce ar trebui plătită creditoarei cu titlu de tarif de despăgubire, precum și anularea sumei de 363,66 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
În motivare, a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2015 nu a ajuns la domiciliul său. Ulterior, la 07.11.2014, a primit somația conform dosarului de executare nr._/13.05.2014/_/31.10.2014, în baza art. 145 OG 92/2003, prin care i se punea în vedere să achite suma de 450 lei, pe care a și achitat-o la data de 18.11.2014, conform ordinului de plată anexat la dosar.
Astfel, a arătat contestatorul, continuarea măsurilor de executare silită în baza art. 145 alin. 1 OG 92/2003 nu trebuia să-și urmeze cursul.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În probațiune, a atașat la dosarul cauzei înscrisuri (f. 6-13).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 47,93 lei (f. 4-20).
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, fiind depus la dosar, la solicitarea instanței, de către B.E.J. N. M. A., înscrisurile componente ale dosarului de executare silită nr. 3289/2015.
La data de 09.09.2015, s-a dispus citarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A – prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. cu copie de pe acțiune și înscrisuri, față de împrejurarea că în cauză fusese conceptată și citată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A – CESTRIN.
La termenul de judecată din data de 30.09.2015, instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A – CESTRIN, pe care a unit-o cu fondul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, în dosarul de executare nr. 3289/2015 al B.E.J. N. M. A., ca urmare a cererii intimatei creditoare C.N.A.N.D.R. S.A – D.R.D.P. C., au fost puse în executare silită titlurile executorii: procesul verbal de contravenție . 12, nr._/22.02.2012 și . nr._/22.02.2012, învestite cu formulă executorie prin Încheierea nr. 3393/29.01.2015, respectiv nr. 3419/29.01.2015, pronunțate de Judecătoria C. în dosarele nr._, respectiv_, pentru realizarea pe această cale a obligației de plată a sumei de 56 de euro, cu titlu de tarif de despăgubire, stabilită în sarcina contestatorului prin anterior menționatele titluri executorii, în temeiul art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri publice din România, ca urmare a săvârșirii contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și sancționate de art. 8 alin. 2 din același act normativ.
Față de împrejurarea că la termenul de judecată din data de 30.09.2015, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A – CESTRIN, pe care a unit-o cu fondul cauzei, instanța se va pronunța cu prioritate asupra acesteia, conform art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă.
Având în vedere că intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A – CESTRIN are drept atribuții constatarea, sancționarea și întocmirea proceselor verbale de contravenție în ceea ce privește lipsa rovinietei, iar nu de punere în executare a proceselor verbale astfel întocmite, ținând seama de obiectul cauzei și de calitatea de creditoare a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A – prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. în dosarul de executare nr. 3289/2015, instanța urmează a admite excepția invocată și a respinge cererea formulată de contestator în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A – CESTRIN, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în forma aflată în vigoare la momentul săvârșirii, constatării și sancționării contravențiilor reținute în sarcina contestatorului, contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, și un tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.
Prin dispozițiile art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, care au intrat în vigoare începând cu data de 27.07.2012, au fost abrogate dispozițiile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, care stabileau, pentru săvârșirea contravenției de a circula pe drumurile publice fără a deține rovinietă, și obligația achitării unui tarif de despăgubire pe lângă obligația plății amenzii contravenționale, de lege lata, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și sancționate de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002, contravenienții având obligația de a achita numai amenda contravențională stabilită de aceste dispoziții legale, fără a mai fi ținuți să plătească și tariful de despăgubire prevăzut anterior de prevederile art. 8 alin. 3 din același act normativ.
Învestită fiind cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în forma aflată în vigoare anterior adoptării dispoziției abrogatoare, Curtea Constituțională a României (în continuare, Curtea) respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate astfel invocată, a statuat că obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C.N.A.D.N.R.. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material, posibilitatea cumulării răspunderii contravenționale cu răspunderea civilă delictuală și, subsecvent, impunerea achitării concomitente a unei amenzi contravenționale și a unui tarif de despăgubire justificându-se prin diferența esențială dintre fundamentele fiecărui tip de răspundere. Astfel, dacă în cazul răspunderii contravenționale se urmărește sancționarea unei conduite ilicite, prin stabilirea răspunderii civile se tinde la repararea prejudiciului produs unui anumit subiect de drept, în speță, C.N.A.D.N.R..
Învestită fiind cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, Curtea, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a anterior menționatelor dispoziții legale, prin Decizia nr. 112/06.03.2014, care constituie o reluare a argumentelor avute în vedere în Deciziile nr. 385/01.10.2013 și nr. 505/05.12.2013, a reținut că, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții, însă, abrogând dispozițiile legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală.
A mai reținut că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei, contravenția, ca fapt antisocial, fiind necesar a fi privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Aceasta a mai statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
Analizând cele statuate de Curtea Constituțională a României în anterior menționatele decizii, instanța reține că, deși prin art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 nu a fost instituită o sancțiune contravențională complementară, ci o formă a răspunderii civile delictuale subiective a acestuia, evaluarea prejudiciului realizându-se pe bază de tarif de despăgubire, în acord cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001, dispoziția cuprinsă în art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, de abrogare a dispoziției cuprinse în art. 8 alin.3 din O.G. nr. 15/2002, are natura juridică a unei legi contravenționale mai favorabile, în acord cu jurisprudența anterior citată a instanței de contencios constituțional, retroactivitatea acesteia fiind permisă în mod expres de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, revizuită, situație în care, față de prevederile art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 228/2007, și față de prevederile art. 720 alin. 1 Cod procedură civilă, republicat, contestația la executare formulată în cauză urmează să fie admisă și, în consecință, executarea silită însăși și toate actele de executare efectuate în dosarul nr. 3289/2015 al B.E.J. N. M. A. urmează să fie anulate, cu motivarea că a intervenit o lege contravențională mai favorabilă anterior declanșării executării silite, împrejurare care constituie un impediment la declanșarea și efectuarea executării silite și, implicit, o cauză de nulitate a executării silite declanșate cu neobservarea acestui impediment legal.
În acest sens, în acord cu cele statuate prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 1/1995, instanța reține că această interpretare se impune ca urmare a caracterului obligatoriu al dezlegărilor date de Curte problemelor de drept cu a căror soluționare aceasta a fost învestită, fiind obligatorie respectarea atât a dispozitivului, cât și a considerentelor decisive care reprezintă sprijinul indispensabil al soluției adoptate de instanța de contencios constituțional.
Așadar, deși neîntemeiate susținerile contestatorului cu privire la motivele pentru care executarea silită nu trebuia să-și urmeze cursul și anume acelea că a achitat amenda stabilită în sarcina sa prin titlurile executorii menționate (acest aspect neavând relevanță sub aspectul achitării tarifului de despăgubire), instanța va anula executarea și actele de executare întocmite în dosarul nr. 3289/2015 pentru motivele anterior arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A – Cestrin, cu sediul în București, sector 6, ..401A, București.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul D. A., cu domiciliul în Năvodari, ., ..E, ., jud.C., având CNP_, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A – Cestrin, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Admite contestația la executare formulată de contestator în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., cu sediul în C., ., jud.C..
Anulează executarea silită și toate actele de executare silită efectuate în dosarul nr. 3289/2015 al B.E.J. N. M. A..
Cu drept de a formula cerere de apel, care se depune la Judecătoria C., în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. C. M. C. A.
Red.thred. Jud. O.C.M../06.10.2015
Tehnored. Gref.C.A./ 5ex/06.10.2015
Comunicări./ 3ex/09.10.2015
| ← Pretenţii. Hotărâre din 08-10-2015, Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 06/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
