Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 11281/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 08.10.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. R. P.
GREFIER: M. R.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petentul C. D., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 01.10.2015 și au fost consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.10.2015 când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberand, constata ca:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.02.2015 sub nr. de dosar_, petentul C. D. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P., nr._ din data de 24.02.2015, emis de intimatul I. DE P. JUDEȚEAN CONSTANTA.
In motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 24.02.2015, orele 11.25 circula cu autoturismul_ pe .. C. dinspre . către Institutul de M., însă a fost amendat contravențional pe motivul că nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare pe marcaj din dreapta.
A arătat petentul că organul constatator nu a menționat în cuprinsul procesului verbal de contravenție locul în care s-a săvârșit presupusa faptă contravențională și nici nu a descris direcția de deplasare a pietonilor și dacă aceștia erau stânjeniți în traversarea drumului.
În apărare, petentul a arătat că se îndrepta dinspre . către Institutul de Marină iar când a ajuns în dreptul marcajului pietonal, iar pietonii s-au angajat în traversare pe marcajul pietonal în momentul în care și autoturismul condus de acesta trecea peste marcajul pietonal., iar această situație de fapt, nu prezintă un pericol, pietonii nefiind stânjeniți în traversare. A menționat că, aflându-se foarte aproape de marcajul pietonal la momentul în care pietonul s-a angajat în traversare, nu putea să oprească în condiții de siguranță până la limita cu marcajul pietonal, pentru că dacă ar fi făcut acest lucru, ar fi pus în pericol autovehiculele din spatele său.
In drept, s-a invocat OG nr. 2/2001.
In dovedire, petentul a depus la dosar in xerocopie actul sanctionator, cartea de identitate si chitanța de plată a amenzii contravenționale.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât petentul se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa
In drept, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal, precum si cu inregistrarea video a contraventiei.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri si cea cu inregistrarea video a contraventiei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal contestat în cauză, s-a constatat că petentul a încălcat prevederile de art. 135 lit. h) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, ce se referă la neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, faptă sancționată conform disp. art. 100 alin. 3 lit. b din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Prin acest proces-verbal, s-a dispus aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 390 lei, pentru fapta reținută drept contravenție, sancțiune ce reprezintă minimul prevăzut de lege și anume echivalentul a 4 puncte amendă, precum și a sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii. Este adevărat că OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție însă, având în vedere că acesta este un act administrativ, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, astfel încât, din această perspectivă și în baza art. 249 cod proc.civ, îi revine petentului obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției. Dincolo de prevederile dreptului național român, instanța reține că, cel puțin după pronunțarea cauzei A. împotriva României (hotărârea CEDO-Secția a III-a din 04.10.2008), este fără putință de tăgadă faptul că materia contravențională română se încadrează în noțiunea de „acuzație în materie penală” prevăzută de art. 6 paragraful 1 CEDO, astfel încât devin incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeană, inclusiv prezumția de nevinovăție.Însă, instanța subliniază că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, rezultă că art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7.10.1988). Mai mult, Curtea a statuat că, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (hotărârea Janosevic împotriva Suediei, par. 101). Făcând aplicarea jurisiprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de OG 2/2001, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 din Convenție și, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil. De altfel, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, însă în acest caz nu se poate reține că s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilită, așa cum prescriu Constituția și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătorească definitivă.
Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.
Instanța reține totodată că agentul constatator a făcut o descriere concretă a faptei contravenționale săvârșite de petent indicând . locul unde, în dreptul unei treceri de pietoni, acesta nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea marcajului pietonal, abaterea petentului fiind filmată cu aparatul radar din dotarea intimatului.
De asemenea, prin prisma celor prezentate mai sus, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție de legalitate, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Această probă trebuie să fie făcută de către contestator, în calitate de titular a plângerii contravenționale, astfel cum impune art. 249 cod proc. civ.
În cauza de față, însă, petentul nu a făcut dovada nelegalității procesului-verbal de constatare a contravenției, prin plângerea formulată neinvocând niciun motiv de nulitate relativă a procesului verbal.
Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Această probă trebuie să fie făcută tot de către contestator, în calitate de titular al plângerii contravenționale, astfel cum impune art. 249 cod proc. civ.
În cauza de față însă, instanța constată că petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată.
Astfel, prin plângerea formulată, petentul a arătat că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal nu corespund realității. Din analiza înscrisurilor de la dosar, coroborat cu inregistrarea video a contraventiei, rezultă că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonului care se angajase in traversarea regulamentară a marcajului pietonal, cu toate că petentul a observat din timp pietonul, în condițiile în care pietonul străbătu-se mai multe sensuri de mers pe trecerea de pietoni, bulevardul fiind format din mai multe sensuri de mers.
Așadar, ținând cont și de considerentele de mai sus, instanța reține că acesta de face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 republicată.
Reținând culpa petentului în săvârșirea contravenției și având în vedere că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, instanța va menține măsurile sancționatorii aplicate, atât pe cea principală, cât și pe cea complementară .
Față de aceste considerente de fapt și de drept, în baza art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal, ca fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. D., cu domiciliul în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C., cu sediul în C., jud. C..
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal ..P., nr._ emis de intimat la data de 24.02.2015.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 08.10.2015.
P., GREFIER,
A. R. P. M. R.
Red.jud.A.R.P.
Tehno. Red. M.R.
4ex/20.10.2015
Emis2com, azi, 20.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 07/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Hotărâre din 08-10-2015, Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
