Pretenţii. Sentința nr. 06/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 06/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 11086/2015
DOSAR CIVIL NR. _
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA
Sectia civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR._
SEDINTA PUBLICA DIN 06.10.2015
Completul constituit din:
P.: M. V. M.
GREFIER: D. R.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect pretenții, actiune formulata de reclamantul ORAȘUL NĂVODARI PRIN PRIMAR cu sediul în Năvodari, ., jud.C., în contradictoriu cu pârâții S. M. D. și S. L.-R. cu domiciliul în Năvodari, ..12C, jud.C..
Dezbaterile asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune au avut loc în ședința publică din data de 29.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ, a dispus amânarea pronuntării la data de 06.10.2015.
I N S T A N T A
Asupra cauzei de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 09.04.2015, având nr._, reclamantul ORAȘUL NĂVODARI PRIN PRIMAR în contradictoriu cu pârâții S. M. D. și S. L.-R., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 84,04 lei, compusă din suma de 65,34 lei, reprezentând debit de bază pentru contravaloarea livrării de agent termic în perioada 31.12._10 și 18,7lei, reprezentând penalități de întârziere, comunicate pârâtului odată cu notificarea de plată a creanței nr._/06.06.2012, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată
În susținerea cererii, reclamantul a arătat că a devenit creditor în ceea ce privește creanțele deținute anterior de către ..A, comunicându-i acest aspect pârâților prin notificarea nr._/06.06.2012, când li s-a solicitat și confirmarea debitului în cel mult 30 de zile, pentru a putea beneficia de facilitățile aprobate prin HCL 170/31.05.2012, respectiv eșalonarea plății debitului pe o perioadă de 12 luni, începând cu luna iulie 2012 și scutirea de la plata majorărilor de întârziere.
A precizat că pârâta a confirmat debitul de bază, precum și penalitățile aferente, însă nu a procedat la plata creanței sale. A mai precizat că între părți s-a născut un raport juridic, în temeiul căruia acesta și-a executat obligația, pârâta refuzând să achite prețul, iar cuantumul creanței rezultă din facturile fiscale neachitate în termen.
A mai menționat că între acesta și societatea de la care s-a cesionat creanța s-a încheiat contractul de furnizare agent termic nr. 8861/06.05.2005, însă chiar dacă nu ar fi existat un contract în sensul de instrumentum, acesta există în sensul de negotium iuris, prin furnizarea energiei termice către pârât, existența facturilor și necontestarea lor conform art. 9 din convenție și recunoașterea debitului odată cu notificarea.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, reclamantul a arătat că, în conformitate cu clauza cuprinsă în contractul dintre părți (art. 9), în cazul în care factura nu este achitată în termen de 15 zile lucrătoare, debitorul datorează penalități de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat.
A mai precizat reclamantul că toate facturile i-au fost comunicate lunar pârâtei, iar la data de 06.06.2012 a procedat la notificarea acesteia, moment în care toate facturile au fost recomunicate pârâtei în vederea confirmării debitului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 969 Cod civil.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri (f. 15-77).
Pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la termenul de judecată pentru a formula eventuale apărări.
La termenul de judecată din data de 02.09.2015, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune, asupra căreia a rămas în pronunțare.
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța constată următoarele:
Reclamantul a furnizat energie termică pentru imobilul deținut de pârâtului, contravaloarea energiei furnizate fiind evidențiată în facturile depuse la dosar, astfel cum acestea au fost individualizate în petitul acțiunii.
Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu.
Cu privire la legea care guvernează instituția prescripției în prezenta cauză, instanța reține ca fiind aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958, întrucât potrivit dispozițiilor art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripțiile începute înainte de . noului cod civil rămân supuse dispozițiilor legale care le-au constituit – în speță începutul termenului de prescripție fiind data scadenței debitelor principale rezultate din facturile invocate, respectiv octombrie 2008-mai 2010.
În drept, conform art. 18 din Decretul nr. 167/1958, instanța este obligată să cerceteze din oficiu dacă dreptul la acțiune s-a prescris. De asemenea, potrivit art. 1 alin. 1 și art. 3 din actul normativ menționat anterior, dreptul material la acțiune se stinge dacă nu este exercitat în termenul de prescripție de 3 ani. Termenul începe să curgă, conform art. 7, de la data când se naște dreptul la acțiune.
Instanța reține că dreptul material la acțiune s-a născut la scadența fiecăreia dintre facturile individualizate în cererea introductivă, emise în perioada decembrie 2009-noiembrie 2010, scadență menționată în cuprinsul facturilor. În acest sens, observă că prima factură solicitată la plată, și anume factura nr._/31.12.2009 este scadentă din data de 23.01.2010 (f. 44), în timp ce ultima factură solicitată la plată (sub aspectul debitului principal), și anume factura nr._/30.11.2010, este scadentă din data de 20.12.2010 (f. 55).
Astfel, având în vedere că de la data scadenței tuturor facturilor solicitate la plată în ceea ce privește debitul principal și până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată – 09.04.2015 – s-a împlinit termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, precum și că în cauză nu s-a făcut dovada existenței vreunui caz de suspendare sau de întrerupere a acestui termen, potrivit art. 13-15 și art. 16 din decretul menționat anterior, instanța constată că dreptul reclamantei de a solicita debitele principale rezultate din aceste facturi este prescris.
În ceea ce privește pretinsa confirmare a debitului de către pârâți (f. 37), instanța apreciază că aceasta nu are valoarea juridică a unei recunoașteri a debitului ținând cont de faptul că este efectuată de numitul S. G., iar nu de către pârâții S. M. D. și S. L.-R., astfel că această manifestare de voință nu poate fi considerată ca un act întrerupător de prescripție în sensul art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate, instanța observă că potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 17/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. Cum penalitățile de întârziere reprezintă accesorii ale debitului principal reclamat în cauză, rezultă că reclamanta nu este în drept să solicite nici penalitățile de întârziere calculate la debitele cuprinse în facturile anterior menționate.
În consecință, reclamanta a pierdut acea componentă a dreptului la acțiune ce constă în posibilitatea de a obține obligarea subiectului pasiv al raportului obligațional la respectarea obligației asumate, astfel încât instanța apreciază întemeiată excepția dreptului material la acțiune al reclamantei, iar drept consecință cererea de chemare în judecată urmează a fi respinsă ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge cererea formulată de reclamantul ORAȘUL NĂVODARI PRIN PRIMAR cu sediul în Năvodari, ., jud.C., în contradictoriu cu pârâții S. M. D. și S. L.-R. cu domiciliul în Năvodari, ..12C, jud.C., ca fiind prescrisă.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 06.10.2015.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
red.jud. MVM- 23.10.2015
tehnred.gref. DR- 23.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 06/2015. Judecătoria... | Evacuare. Sentința nr. 06/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
