Contestaţie la executare. Sentința nr. 1193/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1193/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 1193/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr.1193
Ședința publică din data de 09.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: SINCU-B. A. I.
GREFIER: M. E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea F. G. și pe intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru contestatoare, av. T. Calipetre (în baza împuternicirii avocațiale aflate la fila 7 dosar), lipsind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- prin încheierea de ședință din data de 12.01.2015 s-a dispus emiterea unei adrese către intimată cu solicitarea de a comunica care au fost deciziile de impunere comunicate cu confirmarea de primire, expediată la data de 06.10.2010 și primită de contestatoare la data de 09.10.2014, cu mențiunea de a face dovada cu borderou a deciziilor care au fost atașate, măsură ce nu a fost îndeplinită.
Reprezentanta contestatoarei, față de lipsa relațiilor solicitate intimatei, arată că este acord a se reveni cu adresă, dacă instanța apreciază ca fiind necesar.
Instanța pune în vedere contestatoarei, prin avocat, să precizeze dacă sumele de plată cu titlu de impozit, debitele principale, care au fost stabilite prin Decizia de Impunere Anuală emisă la data de 06.02.2009, au fost achitate de către contestatoare.
Apărătoarea contestatoarei precizează că suma achitată de contestatoare este de 53 lei, întrucât din luna aprilie 2009 contractul de închiriere a încetat.
La interpelarea instanței, reprezentanta contestatoarei arată că nu a fost depusă nicio adresă la organul fiscal cu privire la încetarea contractului de închiriere sau vreo declarație definitivă pe anul 2009, privind veniturile efectiv obținute din cedarea folosinței bunurilor, ci doar contractul de vânzare-cumpărare, depus la autoritățile locale.
Față de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța apreciază că nu se mai impune revenirea cu adresă către intimată și nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, cu consecința anulării executării silite și a tuturor actelor de executare, inclusiv a titlului executoriu ce au făcut obiectul prezentei cauze. Astfel, arată că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv 08.04.2009, imobilul nu mai făcea obiectul unui contract de închiriere și că toate taxele și impozitele către stat erau achitate la zi; potrivit art.19 alin.1 lit.c punctul a din Legea nr.7/1996, în vigoare la acea dată, contractul de închiriere care nu era notat în Cartea Funciară a imobilului nu este opozabil cumpărătorului, prin urmare contractul de închiriere a încetat de drept și că nicio sumă stabilită în sarcina contestatoarei ca titlul de impozit după data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu este cu adevărat datorată. În subsidiar, pentru fiecare din deciziile pe care le-a cuprins organul de executare în titlul executoriu ce face obiectul prezentei cauze, arată că menține apărările menționate în cererea inițială.
Cu privire la înscrisurile depuse la dosar de către intimată pentru termenul de judecată din data de 27.11.2014, arată următoarele: cu privire la decizia colectivă ce cuprinde deciziile anterioare contestate (punctele a și d din acțiune) apreciază că nu este datată, nu are număr, a fost comunicată în timpul procesului și că este doar o încercare a intimatei de a acoperi neregulile invocate de contestatoare și că executarea este nelegală; cu privire la decizia din data de 31.12.2011 pentru suma de 53 lei (punctul e din acțiune) arată că aceasta nu a fost comunicată cu Decizia colectivă, deși intimata a încercat să inducă această idee prin modul în care a ordonat înscrisurile depuse la dosar; anunțul colectiv din data de 29.09.2013 nu valorează comunicare legală a Deciziei de la punctul e din acțiune, cu atât mai mult cu cât domiciliul indicat pentru F. G. este ., deși în Decizia din 31.12.2011 este menționat domiciliul corect, pe . la decizia de impunere pentru plăți anticipate din data de 27.01.2010 arată că nici până în prezent intimata nu a depus vreo dovadă de comunicare.
În final, arată că în speță sunt aplicabile prevederile Deciziei nr.639/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia, dacă nu s-a comunicat anterior obligația de plată a debitului principal, respectiv decizia de impunere pentru anul 2010, nu se pot calcula și impune nici accesorii aferente acelui debit.
Față de cele expuse anterior, depune și concluzii în scris, menționând că singurele sume care pot fi impuse cu titlu de debit datorat sunt suma de 30 de lei, pentru primul trimestru și respectiv 28 de lei, impozitul pentru luna aprilie 2009, în total 58 de lei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.03.2014 sub nr._, contestatoarea F. G., în contradictoriu cu intimata DGRFP G. -AJFP C. a solicitat anularea executării silite ce formează obiectului dosarului de executare nr.13/_ /_, anularea tuturor actelor de executare, inclusiv a titlului executoriu nr._/20.02.2014.
În motivare, contestatoarea a arătat că i-au fost comunicate somația nr._ și titlul executoriu nr._/20.02.2014 pentru suma de 412 lei, reprezentând impozit pe venituri din cedarea folosinței bunurilor. În ce privește deciziile indicate în cuprinsul titlului executoriu, cele privind stabilirea accesoriilor nu i-au fost comunicate, fiind lovite de nulitate conform art.45 alin.2) C.Proc.Fisc . Referitor la sumele stabilite cu titlu de impozit, contestatoarea învederează că nu sunt datorate întrucât a realizat venituri din cedarea folosinței bunurilor pe o perioadă foarte scurtă de timp, respectiv februarie-aprilie 2009. Se arată că apartamentul proprietatea contestatoarei, situat în C., ., ., jud.C. a făcut obiectul unui contract de închiriere pe o perioadă determinată de un an de zile, începând cu luna februarie 2009, care a încetat de drept însă în luna aprilie 2009, odată cu înstrăinarea apartamentului de către contestatoare unui terț.
În drept contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art.172 alin.1) din OG 92/2003, art.711 C.Proc.Fisc., Lg.7/1996.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată. În motivarea poziției sale, a învederat că deciziile de calcul accesorii puteau fi atacate pe calea contestației fiscale conform art.205 și urm. din OUG nr.92/2003, astfel că, necontestate fiind, se bucură de o prezumție de legalitate, autenticitate și veridicitate. De asemenea, pe calea contestației la executare se invocă apărări de fond cu privire la însăși existența creanței, cu încălcarea disp.art.172 alin.3) C.Proc.Fisc . În ce privește titlul executoriu și somația, acestea conțin toate elementele prevăzute de art.141 alin.4) și 145 C.Proc.Fisc., în contestația le executare neputându-se analiza decât condițiile procedurale de întocmire a actelor de executare.
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depus dosarul de executare nr.13/_ /_ al AJFP C..
Analizând materialul probator al cauzei, instanța reține următoarele:
Pe numele contestatoarei au fost emise de către intimată somația nr. 13/_ /_ și titlul executoriu_ pentru suma de 412 lei, natura obligației fiscale fiind de „impozit pe venit din cedarea folosinței bunurilor”.
În cuprinsul titlului executoriu (f.9), la rubrica „documentul prin care s-a evidențiat suma de plată” sunt indicate următoarele decizii: decizie accesorii nr._/14.01.2010 pentru suma de 17 lei, decizie accesorii nr._/14.01.2010 pentru suma de 24 lei, decizie accesorii nr._/14.01.2010 pentru suma de 9 lei, decizie accesorii nr._/14.01.2010 pentru suma de 1 leu, decizie accesorii nr._/31.12.2011 pentru suma de 53 lei, decizia de impunere nr._/06.02.2009 pentru suma de 30 lei, decizia de impunere nr._/06.02.2009 pentru suma de 83 lei, decizia de impunere nr._/06.02.2009 pentru suma de 83 lei, decizia de impunere nr._/06.02.2009 pentru suma de 81lei și decizia de impunere nr._/27.01.2010 pentru suma de 31 lei.
Din verificarea actelor dosarului de executare, rezultă că deciziile de impunere mai sus menționate au fost emise pe baza declarației privind venitul estimat pentru anul 2009, depusă de contestatoare (f.42-43) împreună cu soțul acesteia, defunctul F. C.-L., prin care aceștia au estimat obținerea unui venit brut lunar de 500 lei, în baza contractului cadru de închiriere înregistrat la autoritățile locale sub nr._/06.02.2009 (f.44).
Potrivit acestui contract, contestatoarea a închiriat imobilul situat în C., ., ., jud.C. numitului Ș. A. I. pe o perioadă de 12 luni, începând cu 01.02.2009 și până la 01.02.2010, în schimbul unei chirii lunare de 500 lei.
În baza declarației depuse de contestatoare la organele fiscale, acestea au emis decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2009 cu nr._/06.02.2009, stabilind cu titlu de impozit anticipat suma de 330 lei, cu următoarele scadențe trimestriale: 15.03.2009 – 83 lei, 15.06.2009 – 83 lei, 15.09.2009 – 83 lei și 15.12.2009 – 81 lei.
În ce privește textele de lege incidente, instanța reține că, potrivit art.141 alin.1) și 2) din OG 92/2003, „ (1) Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(2) Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. ”
De asemenea, potrivit art.172 C.Proc.Fisc., „(1)Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii … (3)Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
Se vor reține în egală măsură și disp. art.205 alin.1) din același act normativ, potrivit cu care„Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii”.
Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege rezultă că, în ce privește deciziile emise de intimată, legea prevede o cale specială pentru contestarea lor, reglementată de art.205 și urm.C.Proc.Fisc., astfel încât apărările privind modul de stabilire a creanțelor nu pot fi valorificate pe calea contestației la executare.
Cu toate acestea, instanța va verifica, în acord cu disp.art.141 C.Proc.Fisc., dacă la baza executării silite demarate de intimată există un titlu executoriu, emis în condiții de legalitate.
Astfel fiind, se vor reține disp.art.45 C.Proc.Civ., potrivit cu care „(1)Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. (2)Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic”.
Verificând dovezile de comunicare a deciziilor cuprinse în titlul executoriu, depuse la dosarul cauzei de intimată, instanța constată că exceptând decizia de impunere nr._/06.02.2009, pe care contestatoarea a semnat-o cu ocazia emiterii ei de organul fiscal, celelalte decizii nu au fost legal comunicate contribuabilului.
Astfel, pentru deciziile nr._/14.01.2010 pentru suma de 17 lei, nr._/14.01.2010 pentru suma de 9 lei, nr._/14.01.2010 pentru suma de 1 leu și nr._/27.01.2010 pentru suma de 31 lei (această decizie nici măcar nu se regăsește între actele de executare depuse de intimată) nu există dovada de comunicare către contestatoare.
În ce privește decizia nr._/14.01.2010 pentru suma de 24 lei, la dosar a fost depusă o dovadă de comunicare (f.51 verso), însă aceasta poartă mențiunea comunicării unei decizii pentru anul 2009, prin urmare instanța apreciază că nici în cazul acestei decizii intimata nu a făcut dovada comunicării către contribuabil.
De asemenea, în privința deciziei nr._/31.12.2011 pentru suma de 53 lei instanța apreciază că nu s-a făcut în mod legal comunicarea acesteia către contestatoare, la dosar fiind depus anunțul colectiv nr._/29.09.2012 (f.52 verso). Cu toate acestea, instanța va reține că, potrivit art.44 alin.4) și 5) C.Proc.Fisc., comunicarea prin publicitate are caracter subsidiar și se va utiliza de organul fiscal numai în măsura în care comunicarea prin remiterea efectivă a actului sau pe cale poștală, reglementată de alineatele 2 și 3 ale aceluiași articol nu a fost posibilă.
În cazul de față, intimata nu a făcut dovada comunicării prealabile a deciziei nr._/31.12.2011 în vreuna din modalitățile prevăzute de art.44 alin.2) și 3) C.Proc.Fisc., pentru a putea recurge ulterior la afișarea publică a titlului de creanță, astfel că instanța apreciază nelegal îndeplinită comunicarea și în privința acestei decizii.
În ce privește dovada de comunicare depusă la fila 53 din dosar, datând din 29.05.2012, instanța constată că aceasta privește alt contribuabil, respectiv pe numitul F. I., fără a avea legătură cu vreunul din actele de executare ce fac obiectul prezentei contestații.
Prin urmare, raportând situația de fapt a comunicărilor, la disp.art.45 C.Proc.Fisc., instanța va reține că deciziile mai sus enunțate nu au fost comunicate contestatoarei, astfel că ele sunt lipsite, ope legis, de efecte juridice și nu pot constitui titluri executorii prin ajungere la scadență.
În ce privește decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2009 cu nr._/06.02.2009, ce stabilește cu titlu de impozit anticipat suma de 330 lei, cu următoarele scadențe trimestriale: 15.03.2009 – 83 lei, 15.06.2009 – 83 lei, 15.09.2009 – 83 lei și 15.12.2009 – 81 lei, instanța constată că aceasta a fost semnată și primită de contestatoare cu ocazia emiterii ei de către organul fiscal, astfel încât dispozițiile anterior citate nu sunt incidente și în privința acestei decizii.
Cu toate acestea, instanța va reține că decizia a fost emisă pentru impunerea veniturilor obținute de contestatoare din cedarea folosinței bunurilor, în baza contractului de închiriere nr._/06.02.2009.
Potrivit acestui contract, contestatoarea a închiriat imobilul situat în C., ., ., jud.C. numitului Ș. A. I. pe o perioadă de 12 luni, începând cu 01.02.2009 și până la 01.02.2010, în schimbul unei chirii lunare de 500 lei.
La data de 08.04.2009, contestatoarea a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.383, prin care a înstrăinat împreună cu defunctul său soț imobilul ce a făcut obiectul contractului de închiriere, către numitelor Țăbară Olguța și B. T.. În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat (f.12 verso) se menționează că apartamentul ce face obiectul său nu este închiriat printr-un contract de închiriere unei terțe persoane.
Având în vedere că intimata nu a contestat perioada desfășurării raporturilor juridice izvorâte din contractul de închiriere, respectiv încetarea acestuia odată cu înstrăinarea imobilului de către locator, la data de 08.04.2013 (devenită dată certă ca urmare a autentificării actului de notarul public), instanța va reține că de la acest moment contestatoarea nu a mai realizat venituri din cedarea folosinței asupra apartamentului în discuție.
Astfel fiind, se apreciază că în lipsa realizării unor astfel de venituri, intimatei îi lipsește chiar baza de impunere pentru stabilirea obligațiilor fiscale ulterior lunii aprilie 2009. Este real că, în cazul de față, contestatoarea nu a făcut dovada încunoștiințării organului fiscal despre încetarea contractului de închiriere sau a depunerii unei declarații definitive pe anul 2009, privind veniturile efectiv obținute din cedarea folosinței bunurilor. Această împrejurare nu produce însă efecte juridice în ce privește existența obligației fiscale, respectiv a impozitului datorat doar pentru perioada februarie-aprilie 2009, comportamentul nediligent al contestatoarei putând fi sancționat de intimată conform prevederilor legale.
În aceste condiții instanța reține că suma datorată efectiv de contestatoare cu titlu de impozit din cedarea folosinței bunurilor, prin raportare la decizia de impunere nr._/06.02.2009 și la perioada în care contestatoarea a realizat efectiv venituri din cedarea folosinței, este de 57,66 lei, debit compus din suma de 30 lei cu titlu de impozit aferent primului trimestru al anului 2009 (conform titlului executoriu) și suma de 27,66 lei cu titlu de impozit aferent trimestrului al doilea al anului 2009 (suma datorată pentru luna aprilie, prin raportare la suma de 83 lei stabilită pentru întregul trimestru).
Pentru toate considerentele expuse anterior, instanța va admite în parte contestația la executare și va dispune anularea actelor de executare pentru suma de 354,34 lei, urmând a le menține pentru suma de 57,66 lei, datorată de contestatoare cu titlu de impozit pe anul 2009 (lunile februarie-aprilie).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea F. G. cu domiciliul în C., .., ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul în C., . nr.18, jud.C..
Anulează în parte actele de executare emise în dosarul de executare silită nr.13/_ /_, pentru suma de 354,34 lei.
Menține actele de executare silită pentru suma de 57,66 lei reprezentând impozit datorat pe anul 2009.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
SINCU-B. A. I. M. E. S.
Red. Jud. S.B.A.I. / 11.02. 2015 / 4 ex.
| ← Anulare act. Sentința nr. 947/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 951/2015.... → |
|---|
