Contestaţie la executare. Sentința nr. 1195/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1195/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 1195/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr.1195
Ședința publică din data de 09.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: SINCU-B. A. I.
GREFIER: M. E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S.C A. T. S.R.L și pe intimatul P. ORAȘULUI EFORIE, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru contestatoare avocat I. T. B., fără împuternicire avocațială la dosar și pentru intimat, avocat Tarabih Amel care depune delegație de substituire pentru avocat S. S. (cu împuternicire avocațială la fila 32 de la dosar).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- prin Serviciul Registratură la data de 29.12.2014 a fost depusă la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimat, în 2 exemplare, iar prin fax, la data de 09.02.2015, a fost transmis răspunsul Primarului Orașului Eforie cu privire la nedepunerea dosarului de executare nr.5061/2014, astfel cum i s-a solicitat prin adresa emisă de instanță.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art.131 C.pr.civ. coroborat cu art. 130 alin.2 C.pr.civ raportat la art.172 C.pr.fiscală și art.713 alin.1, art. 650 alin.1 C.pr.civ., invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul contestatorului arată că Judecătoria C. este competentă să soluționeze prezenta cauză și că nu este vorba despre o competență alternativă, întrucât, pe de-o parte, titlul executoriu contestat este un act fiscal emis de P. Orașului Eforie, iar pe de altă parte, punctul de lucru al contestatoarei se află în localitatea Eforie Nord.
Apărătorul intimatului arată că lasă la aprecierea instanței.
Instanța, în temeiul art.132 C.pr.civ., reține cauza în vederea soluționării excepției invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupra excepției invocate din oficiu, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 09.12.2014 pe rolul Judecătoriei C., sub nr._, contestatoarea S.C A. T. S.R.L a chemat în judecată pe intimatul P. ORAȘULUI EFORIE pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea titlului executoriu și a tuturor actelor de executare silită realizate în dosarul nr.5061/2014.
În motivarea contestației la executare contestatoarea a arătat că actele de executare au fost emise pentru suma de 51.048 lei reprezentând impozit restant pe clădiri și teren, aferente anului 2013, în condițiile în care s-a decis de către intimat impunerea retroactivă parțială pentru impozitul pe clădiri și teren aferent anului 2013 deoarece nu a fost făcută dovada prestării de serviciu de alimentație publică timp de 6 luni, conform pct.218 din HG 44 /2004. Mai învederează contestatoarea că a contestat deciziile de impunere emise de intimat, dar acesta a emis oricum titlul executoriu, cu încălcarea legislației fiscale. Se arată în egală măsură că au fost desfășurate de către contestatoare activități lucrative pe o perioadă mai mare de 6 luni, împrejurare ce atrage în cauză incidența disp.art.285 alin.2) din Codul Fiscal.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.711 și urm.C.Proc.Civ .
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată, învederând că executarea silită a fost declanșată pe fondul impunerii retroactive a impozitului pe anul 2013, ca urmare a neîndeplinirii condițiilor imperativ prevăzute de art.285 alin.2) Cod fiscal, întrucât contestatoarea nu a făcut dovada prestării în mod efectiv de servicii turistice timp de minim 6 luni în cursul anului 2013.
La termenul de judecată din data de 09.02.2015, procedând la verificarea competenței de soluționare a cauzei, potrivit art.131 C.Proc.Civ., instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., prin raportare la sediul contestatoarei.
Analizând cu precădere excepția invocată, în conformitate cu dispozițiileart. 248 alin.1) C.proc.civ.,instanța reține următoarele:
Potrivit art.131 C.Proc.Civ., „1)La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu”.
De asemenea, conform art.129 alin.2) pct.3 C.Proc.Civ., „Necompetența este de ordine publică: în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura”, iar potrivit art.130 alin.2) C.Proc.Civ., „Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”.
Verificând competența de soluționare a prezentei cauze, prin raportare la dispozițiile normative mai sus citate, precum și la obiectul cererii cu a cărei soluționare a fost sesizată, se rețin următoarele:
Contestatoarea a învestit instanța de judecată cu o contestație la executare formulată împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr.5061/2014 al Primăriei Eforie.
Potrivit art.711 alin.1) C.Proc.Civ., textul de lege pe care chiar contestatoarea și-a întemeiat cererea introductivă de instanță, „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii”, iar potrivit art.713 alin.1) C.Proc.Civ., „Contestația se introduce la instanța de executare”.
În egală măsură, art.172 alin.1) și 4) C.Proc.Fisc. prevede că „ (1)Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență”.
Dispozițiile art.172 alin.4) C.Proc.Fisc., ce reglementează posibilitatea introducerii contestației la executare în materie fiscală la instanța judecătorească competentă fac trimitere implicit, în lipsa unei reglementări speciale sau contrarii, la norma de drept comun în materia determinării instanței de executare, respectiv art.650 C.Proc.Civ.
Potrivit acestui text de lege, „ (1)Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. (2)Instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”.
În cazul de față, executarea silită a demarat prin emiterea, de către intimat, a somației nr._/28.10.2014 și a titlului executoriu nr._/28.10.2014, pentru suma de 51.048 lei.
Din verificarea actelor de executare și inclusiv din cuprinsul contestației la executare, rezultă că sediul debitoarei contestatoare este în mun.G..
Pentru aceste considerente, având în vedere argumentele de ordin legislativ anterior expuse, se apreciază că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul debitorului, respectiv Judecătoria G., astfel că instanța urmează a admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. și a declina cauza spre competentă soluționare Judecătoriei G..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență teritorială.
Dispune declinarea soluționării contestației la executare formulată de contestatoarea S.C A. T. S.R.L, cu sediul în G., ., jud. G., CUI_, J_ în contradictoriu cu intimatul P. ORAȘULUI EFORIE, cu sediul în loc. Eforie Sud, ., jud. C., în favoarea Judecătoriei G..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
SINCU-B. A. I. M. E. S.
Red. Jud. S.B.A.I. /11.02. 2015;
Tehnored. Gr. M..E.S. / 11.02. 2015 / 4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1291/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1258/2015. Judecătoria... → |
|---|
