Contestaţie la executare. Sentința nr. 8841/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8841/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-08-2015 în dosarul nr. 41708/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8841
Ședința publică din data de 13.08.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. R. P.
GREFIER: M. R.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, acțiune formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICEGALAȚI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 06.08.2015 și au fost consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.08.2015 când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 09.12.2014 sub nr. de dosar_, contestatoarea S.C. C. D. S.R.L. a formulat în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., contestație la executare, solicitând anularea procesului-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr._ din data de 12.11.2014 și a anexei ce-l însoțește.
În motivare, contestatoarea a arătat că la data de 19.11.2014 i-au fost comunicate prin adresa nr._/13.11.2014 Procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr._/2014 și a anexei ce îl însoțește, apreciind că măsura sechestrului astfel cum a fost dispusă ar fi nelegală.
A arătat în principal că au fost încălcate dispozițiile art. 151 alin.5 din codul de procedură fiscală deoarece pentru bunurile anterior sechestrate ca măsură asiguratorie, nu este necesară o nouă sechestrare. În subsidiar, criticile contestatoarei s-au referit la nulitatea actului administrativ fiscal, arătând că nu există o delegație emisă de organul fiscal competent prin care executorul fiscal este împuternicit în fața debitorului și a terților, așa cum prevede art. 138 alin.2 și art. 152 alin.1 cod proc. fisc.; lipsa semnăturii conducătorului organului fiscal competent; lipsa ștampilei organului fiscal competent, precum și asupra inexistenței titlului de creanță, apreciind că această creanță nu este nici determinată, nici determinabilă și nici nu are un caracter cert.
Contestatoarea a indicat ca temei de drept al contestației dispozițiile art. 172 și urm. C.proc.fisc.
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri.
Prin Încheierea civilă din data de 05.03.2015, instanța a dispus eșalonarea plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 1000 lei, pe parcursul a 10 luni.
La termenul de judecată din data de 11.06.2015, societatea contestatoare a arătat că înțelege să renunțe la invocarea criticilor ce vizau inexistența titlului de creanță astfel cum le-a enumerat la pct.c) din acțiunea introductivă. Totodată, a învederat instanței că nu mai contestă creanța din titlurile executorii, sens în care își precizează contestația și solicită să se constate că în mod nelegal s-a emis un nou proces verbal de sechestru la data de 19.11.2014, deși mai fusese emis unul la data de 16.03.2013.
Intimatul, legal citat, a formulat note de ședință prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Intimatul a arătat că prin art. 152 din OG nr. 92/2003 sunt prevăzute expres elementele pe care trebuie să le conțină un proces verbal de sechestru. Motivele de nulitate invocate de contestatoare nu se referă la cele prevăzute de art. 46 din OG nr. 92/2003, ci sunt motive de nulitate relativă a actului, numai dacă se dovedește că lipsa acestora a provocat o vătămare a debitorului ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. În cuprinsul procesului-verbal de sechestru este obligatorie doar semnătura organului fiscal care a aplicat sechestrul, semnătură care există în cuprinsul acestui act.
La dosarul cauzei, intimatul a comunicat documentația care a stat la baza executării silite a debitoarei.
Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma probei cu înscrisuri administrată în cauză, și a dispozițiilor OG nr. 92/2003, instanța reține următoarele:
Împotriva debitoarei . a fost demarată de către Serviciul Fiscal Orășenesc Eforie ca organ fiscal, executarea silită pentru recuperarea creanței în valoare de 249.256 lei reprezentând obligații de plată fiscale, întocmindu-se dosarul execuțional nr._/2014.
În cadrul dosarului de executare au fost emise și comunicate debitoarei somațiile de plată, urmare a titlurilor de creanță ce au devenit titluri executorii, respectiv declarații date de societate D 100, D112, D300 etc.
Având în vedere că societatea debitoare nu a efectuat plata sumelor datorate conform titlurilor executorii emise de Serviciul Fiscal Orășenesc Eforie, în temeiul art. 151 alin.4 din OG nr. 92/2003 s-a procedat la sechestrarea bunului mobil al debitoarei, respectiv a autoturismului Volkswagen 1T, . WVGZZZ1TZ4W068362, având o valoare estimativă de 8000 lei. În acest sens, s-a întocmit Procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr._/19.11.2014, act pe care contestatoarea înțelege să îl conteste.
În ceea ce privește motivele de nulitate ale actului de executare silită astfel cum au fost invocate de contestatoare, instanța le apreciază ca nefiind fondate, dat fiind faptul că la emiterea Procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. 95901din data de 19.11.2014, organul fiscal a respectat dispozițiile art. 152 alin.1 din codul de procedură fiscală, astfel că societății debitoare nu i s-a cauzat nici o vătămare prin emiterea acestui act de executare.
Instanța reține că societatea contestatoare nu are obiecții asupra cuantumului creanței imputate ci, nemulțumirea acesteia se referă la faptul că intimatul nu a respectat dispozițiile art. 151 alin.5 cod proc. fiscal, emițând Procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. 95901din data de 19.11.2014 în condițiile în care la data de 16.09.2013 fusese emis un alt proces verbal, respectiv Procesul-verbal asigurator pentru bunuri mobile, pentru același bun mobil, astfel că nu mai era necesar a fi emis încă o dată un proces verbal de sechestru.
Apărările contestatoarei sunt neîntemeiate.
În primul rând, constatăm că la data de 16.09.2013 a fost emis Procesul-verbal asigurator pentru bunuri mobile în temeiul unui alt text legal, respectiv în baza art. 129 alin.2 din OG nr. 92/2003, măsura fiind una asiguratorie, care se poate lua și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare.
În al doilea rând, în prezent, este demarată executarea silită a debitoarei care nu a înțeles să achite creanța în cuantum total de 249.256 lei, astfel că, în mod corect, în cadrul procedurii de executare silită mobiliară reglementată de art. 151 și urm. cod proc. fisc., organul fiscal a dispus sechestrarea bunului mobil ce aparține debitoarei, în temeiul art. 151 alin.4 cod proc. civ, întrucât, în cazul în care obligația fiscală nu va fi stinsă în termen de 15 zile, se va proceda la valorificarea bunului sechestrat, valorificare ce nu putea fi posibilă decât în cadrul acestei proceduri.
Este real că dispozițiile art. 151 alin.5 cod proc. fisc. arată că pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca măsură asigurătorie nu este necesară o nouă sechestrare, însă, această dispoziție nu este imperativă și nu conduce de plano la anularea procesului verbal de sechestru bunuri mobile care a fost încheiat ulterior, deoarece, măsura sechestrării bunului mobil ce aparține debitoarei a fost dispusă în două etape diferite, respectiv: 1)- în etapa măsurilor asiguratorii (art. 129 cod proc. fisc. când exista pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea), și 2) - în etapa executării silite mobiliare (art. 151 cod proc. fisc.), în condițiile în care au apărut elemente noi de natură a proceda la punerea sub sechestru a unor bunuri mobile/imobile, în vederea valorificării acestora, cum ar fi de exemplu cuantumul mare al creanței datorate de debitor etc.
Pentru aceste considerente, nu se va putea reține ca fiind fondate criticile aduse de contestatoare Procesului-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. 95901din data de 19.11.2014, în speță neexistând un motiv temeinic și legal de anulare a acestuia, contestatoarea nesusținând probatoriul cu nici un element care să contureze ideea de nelegalitate a măsurilor dispuse pe calea executării silite începute.
Ca atare, contestația va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. C. D. S.R.L., cu sediul în Eforie Sud, ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr. 18, jud. C..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.08.2015.
P., GREFIER,
A. R. P. M. R.
Red.jud.A.R.P.
Tehno. Red. M.R.
4ex/07.09.2015
Emis2com, azi, .
| ← Anulare act. Sentința nr. 8855/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
