Contestaţie la executare. Sentința nr. 3023/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3023/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 40693/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3023
Ședința din data de 17.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe contestator V. G. S. și pe intimat B. R. SA, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 03.03.2015 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 17.03.2015 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 02.12.2012 sub nr._ /2012, contestatorul V. G. S. a solicitat în contradictoriu cu intimata B. ROMÂNEASCĂ S.A., anularea ultimului act de executare efectuat în dosarul de executare nr. 474/2011 al B. G. A. M. și implicit a constatării perimării executării silite începute în acest dosar.
În motivare contestatorul a arătat că în data de 14.12.2014 a primit prin poștă un set de înscrisuri care conțineau un titlu executoriu al creditoarei B. Românească SA, conform cărora este obligat la plata sumei de_,41 lei și 3318,16 lei cheltuieli de executare.
Contestatorul arată că nu a primit alte înscrisuri de la acest birou judecătoresc în toată perioada de la încuviințarea executării silite iar împotriva sa nu s-a exercitat nicio formă de executare în acest răstimp, astfel că s-a împlinit termenul de perimare.
În drept, s-au invocat prevederile art. 389 alin. 1, art. 399 și urm. C.proc.civ.
În probațiune contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Intimata a arătat că Somația din 13.04.2011 a fost comunicată de executorul judecătoresc la domiciliul contestatorului de la momentul respectiv, în data de 24.06.2011 a fost emisă o nouă somație de plată, iar prin Încheierea nr._/27.06.2011 a OCPI C. a fost notată somația imobiliară în Cartea Funciară.
Intimata a mai arătat că pe parcursul perioadei aprilie 2011 – noiembrie 2014, B. a transmis periodic executorului judecătoresc cereri de stăruință în continuarea executării silite, executorul judecătoresc efectuând acte de procedură, în consecință.
În drept, intimatul a invocat art. 115, 401 și 399 C.proc.civ.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri în cadrul căreia a dispus atașarea dosarului de executare nr. 474/2011.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În dosarul de executare silită nr. 474/2011 constituit de B. G. A.-M., s-a început executarea silită a debitorului-contestator la cererea creditoarei-intimate în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar nr._/07.07.2006.
Prin Încheierea nr. 5240/04.04.2011, emisă de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silită împotriva debitului.
La data de 13.04.2011, executorul judecătoresc a emis o somație, prin care i-a pus în vedere debitorului să achite suma totală de 24.614,94 lei, din care_,63 lei debit principal și 2952,31 lei cheltuieli de executare, iar la data de 24.06.2011 a fost emisă o somație imobiliară.
La solicitarea executorului judecătoresc din 27.06.2011, prin Încheierea nr._/27.06.2011, OCPI C. a notat în Cartea funciară somația imobiliară.
Prin adresa emisă la data de 08.07.2011, executorul a informat creditoarea asupra faptului că imobilul pentru care a emis somația imobiliară se află în proprietatea comună a debitorului și a numitei V. E., astfel că executarea silită va continua „dacă și după ce se va solicita împărțeala bunului comun.”
Următorul act de executare a fost efectuat la data de 21.02.2013, când executorul a emis o înștiințare de rămânere la domiciliu pentru aplicare sechestru, iar la data de 10.11.2014, a fost emisă o nouă somație, comunicată contestatorului la data de 14.11.2014.
În drept, conform prevederilor art. 389 alin. 1 C.proc.civ.: „Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.”
Între data de 08.07.2011, când se poate reține că s-a efectuat ultimul act de executare și data de 21.02.2013 când executorul a emis înștiințarea de rămânere la domiciliu, a trecut 1 an și 7 luni, cu mult peste termenul prevăzut de articolul mai sus menționat. În aceste condiții, executorul judecătoresc avea obligația să constate perimată executarea silită, și să o redeschidă conform prevederilor art. 389 alin. 3 C.proc.civ., doar în condițiile în care nu s-ar fi împlinit termenul de prescripție al executării silite. Încălcându-se prevederile art. 389 C.proc.civ. prin continuarea executării silite după ce se împlinise termenul de perimare, actele ulterioare întocmite de executor acestei date sunt nule conform dispozițiilor art. 391 C.proc.civ., iar contestatorul este în termen să ceară constatarea perimării, întrucât a solicitat acest lucru în termenul de contestație față de data comunicării primului act de executare îndeplinit după împlinirea termenului de perimare, respectiv somația din data de 10.11.2014.
Susținerile intimatei potrivit cărora pe parcursul perioadei aprilie 2011 – noiembrie 2014, B. a transmis periodic executorului judecătoresc cereri de stăruință în continuarea executării silite, nu sunt întemeiate, întrucât la dosarul de executare nu se regăsește nicio astfel de cerere. În ceea ce privește adresele anexate de intimată întâmpinării (f 47 – 49), instanța reține faptul nu s-a făcut dovada faptului că acestea au fost expediate către judecătorul judecătoresc și nici nu conțin ștampila de înregistrare a acestuia, prin urmare va constata caracterul preconstituit al acestora.
Instanța va respinge de asemenea susținerile intimatului conform cărora nu sunt aplicabile dispozițiile privitoare la perimare în situația în care executarea se realizează prin poprire, întrucât din cuprinsul dosarului de executare nu rezultă faptul că s-a înființat poprirea asupra veniturilor debitorului și nici că executarea silită s-a realizat în această modalitate.
Față de aceste considerente, instanța urmează să admită contestația la executare, și să constate perimată executarea silită începută în dosarul de executare nr. 474/2011 al B. G. A.-M.. Ca efect al constatării perimării, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 389 alin. 1 C.proc.civ. va dispune desființarea tuturor actelor de executare efectuat în acest dosare de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatorul V. G. S. cu domiciliul în S., ȘANTIERULUI, nr. 1, J. C. în contradictoriu cu intimata B. ROMÂNEASCĂ S.A cu sediul în sector 2, București, .. 11 .
Constată perimată executarea silită începută în dosarul de executare nr. 474/2011 al B. G. A.-M. și desființează toate actele de executare efectuate în acest dosar de executare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
M.M. 19 martie 2014
Red. Jud. D.D.2ex/ 15.04.2015
Emis 2 comunicări, la data de
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3426/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3034/2015.... → |
|---|
