Contestaţie la executare. Sentința nr. 3599/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3599/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 31346/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3599/27.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S.C. E. DISTRIBUȚIE DOBROGEA S.A., intimata-debitoare S.C. R. S. S.R.L. și intimata-creditoare S.C. L&R C. S.R.L., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 24.03.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 27.03.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 0310.2014 sub nr._, contestatoarea S.C. E. D. DOBROGEA S.A., în contradictoriu cu intimata-creditoare S.C. L&R C. S.R.L. și intimata-debitoare S.C. R. S. S.R.L., a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 755/2014 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești „D. D. și C. N.”.
În motivarea contestației, s-a arătat, în esență, că la prin sentința civilă nr. 1747 pronunțată la data de 19.02.2014 Judecătoria C. a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2LR121012/12.10.2012 încheiat între societățile intimate și obligarea intimatei-debitoare la restituirea în natură a bunurilor ce au făcut obiectul vânzării. Prin încheierea nr_/18.07.2014 a fost încuviințată executarea silită în baza sentinței civile, iar la data de 29.09.2014 contestatoarei i-a fost comunicată înștiințarea privind data efectuării executării silite.
Contestatoarea a învederat că este titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor ce fac obiectul executării silite, respectiv asupra instalațiilor electrice montate la locul de consum Stație Pompare ape uzate Techirghiol, dovada dreptului de proprietate făcându-se cu Avizul Tehnic de Racordare (ATR) nr._/14.05.2012, autorizația de construire și procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 515/21.01.2013. Astfel, urmare a solicitării Consiliului Județean C. privind construirea unei instalații de alimentare cu energie electrică a obiectivului Stație Pompare Ape Uzate – Techirghiol, contestatoarea a emis Avizul Tehnic de Racordare nr._/14.05.2012, acesta reprezentând oferta operatorului de rețea la cererea de racordare a solicitantului, ulterior fiind încheiat între contestatoare și Consiliul Județean C. contractul de racordare nr._/19.07.2012. În vederea executării lucrării contractante, contestatoarea a încheiat cu intimata-debitoare contractul nr. 336/26.11.2012, ulterior fiind emise Certificatul de Urbanism nr. 312 de către Primăria Orașului Techirghiol și Autorizația de construire nr. 079/30.08.2012.
A mai învederat contestatoarea că, la finalizarea lucrării și admiterii recepției, s-a încheiat procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 515/21.01.2013, iar postul de transformare, care este integral proprietatea E., s-a înregistrat ca mijloc fix în inventar, data punerii obiectivului în funcțiune fiind 21.03.2014.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și următoarele C.pr.civ.
Contestația la executare a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, conform art. 10 alin. (2) teza a doua din O.U.G. nr. 80/2013.
În dovedire, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul.
Prin întâmpinarea depusă la data de 05.02.2015 prin serviciul registratură, intimata-creditoare S.C. L&R C. S.R.L. a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Pe cale de excepție, intimata-creditoare a invocat excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei întrucât între acest subiect de drept și titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse executării silite nu există identitate.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că societatea contestatoare nu a fost niciodată titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor ce fac obiectul executării silite deoarece intimata-debitoare, cu care intimata-creditoare a perfectat contractul de vânzare-cumpărare nr. 2LR121012/12.10.2012 ce a fost rezoluționat prin sentința civilă nr. 1747/19.02.2014 nu a avut niciodată în patrimoniu acest drept real.
În acest sens, s-a învederat că prin clauza 9.5 din contractul nr. 2LR121012/12.10.2012 părțile au stipulat faptul că dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au făcut obiectul derivat al vânzării va trece din patrimoniul vânzătorului în patrimoniul cumpărătorului abia la momentul achitării integrale a prețului vânzării, or, cumpărătorul nu a achitat niciodată prețul, aspect atestat prin hotărârea nr. 1747/19.02.2014 a Judecătoriei C., astfel încât bunurile nu au părăsit niciodată patrimoniul intimatei-creditoare.
A mai adăugat intimata că prin contractul pentru execuția de lucrări nr. 336/26.11.2012 nu s-a transmis dreptul de proprietate de la intimata-debitoare la contestatoare, acesta nefiind, potrivit art. 1, un contract translativ de proprietate, intimata-debitoare obligându-se doar să execute și să finalizeze lucrarea Alimentare cu energie electrică stație pompare ape uzate.
În ceea ce privește autorizația de construire și procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 515/21.01.2013, s-a mai susținut că aceste documente nu reprezintă acte civile translative de proprietate, ci acte administrative reglementate prin normele specifice legislației construcțiilor, astfel că nu pot constitui temei al dreptului real afirmat de contestatoare.
În referire la clauza 14 din contractul de racordare nr._/19.07.2012 încheiat între Consiliul Județean C. și contestatoare, intimata-creditoare a specificat că, pe de o parte, acest contract a fost încheiat anterior contractului de vânzare-cumpărare perfectat între societățile intimat, iar, pe de altă parte, Consiliul Județean C. nu a avut niciodată calitatea de proprietar astfel că nu putea transmite în mod valabil către contestatoare dreptul de proprietate asupra bunurilor ce formează obiectul executării silite.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 715 alin. (5) C.pr.civ., art. 40 alin. (2) H.G. nr. 90/2008, art. 557 alin. (1) C.civ.
În probațiune, nu s-a solicitat încuviințarea de probe dar la termenul de judecată din data de 24.03.2015 intimata-creditoare a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimata-debitoare S.C. R. S. S.R.L. nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula eventuale apărări.
În cauză, instanța a încuviințat pentru contestatoare și intimata-creditoare proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța expune următoarele considerente:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2LR121012/12.10.2012, intimata-creditoare S.C. L&R C. S.R.L., în calitate de vânzător, a vândut intimatei-debitoare S.C. R. S. S.R.L, în calitate de cumpărător, produsele menționate în Anexa 1 a contractului ce face parte integrantă din contract (art. 2.1). Părțile au convenit, prin clauza inserată la art. 9.5 din contract, că dreptul de proprietate asupra produselor se transmite cumpărătorului în momentul achitării tuturor sumelor de plată către vânzător.
Prin sentința civilă nr. 1747/2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2013, definitivă prin neapelare (f. 7-8), a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S.C. L&R C. S.R.L., intimata-creditoare în prezenta cauză, în contradictoriu cu pârâta S.C. R. S. S.R.L, intimata-debitoare din cauza de față, dispunându-se rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2LR121012/12.10.2012 încheiat între părți și repunerea părților în situația anterioară, pârâta fiind obligată să restituie reclamantei bunurile ce au făcut obiectul derivat al contractului de vânzare-cumpărare, individualizate în anexa 1 la contract.
Instanța mai reține că, prin contractul de racordare nr._/19.07.2012 (f. 61-65) încheiat între contestatoarea S.C. E. D. DOBROGEA S.A., în calitate de operator și Consiliul Județean C., în calitate de utilizator, s-a convenit asupra racordării instalației de utilizare a utilizatorului la rețeaua electrică a operatorului prin realizarea instalației de racordare stabilite în avizul tehnic de racordare nr._/14.02.2012 emis de contestatoare, iar prin Actul adițional nr. 1/01.10.2012, părțile contractante au stabilit că proiectantul instalației de racordare va fi S.C. R. S. S.R.L.
În vederea atingerii obiectivelor vizate prin contractul de racordare nr._/19.07.2012, contestatoarea, în calitate de achizitor, a încheiat cu intimata-debitoare, în calitate de executant, contractul pentru execuția de lucrări nr. 336/26.11.2012 (f. 25-27), în temeiul căruia, potrivit art. 1.1, executantul s-a obligat să execute și să finalizeze lucrarea „Alimentare cu energie electrică stație pompare ape uzate, ., localitatea Techirghiol, jud. C.”, achizitorul asumându-și obligația corelativă de a achita suma de 105.206,44 lei, la care se adaugă T.V.A.
La finalizarea lucrării contractate, s-au încheiat procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 515/21.01.2013 (f. 41) și procesul-verbal de recepție la punerea în funcțiune (f. 42), postul de transformare nr. 912 fiind operațional și funcționând încadrat între posturile PT 901 și PT 340 pe linia electrică subterană 10kV nr. 1208, alimentând locul de consum Stație de pompe ape uzate aparținând Consiliului Județean C..
Urmare a cererii de executare silită formulată de intimata-creditoare, s-a deschis dosarul de executare nr. 755/CN/2014 pe rolul S.C.P.E.J. „D. D. și C. N.”, iar prin încheierea nr._/2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2014 (f. 9) s-a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei S.C. R. S. S.R.L. în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1747/2014 pronunțată de Judecătoria C..
La data de 21.08.2014, S.C.P.E.J. „D. D. și C. N.” a emis o somație către intimata-debitoare în cadrul dosarului de executare nr. 755/CN/2014 prin care i s-a pus în vedere să se conformeze titlului executoriu în termen de 8 zile, în sensul de a proceda la restituirea bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 2LR121012/12.10.2012. La aceeași dată, S.C.P.E.J. „D. D. și C. N.” a emis o înștiințare către contestatoarea S.C. E. D. DOBROGEA S.A., comunicată la data de 26.08.2014, prin care i s-a adus la cunoștință declanșarea urmăririi silite împotriva intimatei-debitoare în vederea restituirii bunurilor individualizate în cadrul anexei nr. 1 la contractul de vânzare-cumpărare nr. 2LR121012/12.10.2012, o înștiințare similară fiind emisă și la data de 02.09.2014.
Analizând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C.pr.civ., excepția lipsei calității procesuale active, invocată de intima-creditoare și unită cu fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana care are calitatea de reclamant și titularul dreptului dedus judecății, instanța urmând a analiza, în concret, existența ori inexistența în patrimoniul societății contestatoare S.C. E. D. DOBROGEA S.A. a dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse urmăririi silite.
Analizând temeiurile de fapt și de drept ale dobândirii dreptului de proprietate privată invocate de contestatoare, instanța reține că, într-adevăr, astfel cum a arătat intimata-creditoare, prin contractul nr. 2LR121012/12.10.2012 încheiat între aceasta și intimata-debitoare S.C. R. S. S.R.L. dreptul de proprietate asupra bunurile menționate în Anexa 1 nu a ieșit din patrimoniul vânzătorului întrucât prin clauza 9.5 cuprinsă în contract părțile au stipulat faptul că dreptul de proprietate asupra bunurilor va trece în patrimoniul cumpărătorului la momentul achitării integrale a prețului vânzării, preț ce nu a fost achitat. Mai mult decât atât, prin sentința civilă nr. 1747/2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2013, s-a dispus rezoluțiunea contractului menționat cu consecința repunerii părților în situația anterioară prin restituirea prestațiilor executate.
În ceea ce privește contractul pentru execuția de lucrări nr. 336/26.11.2012 încheiat între contestatoare și intimata-debitoare, instanța reține că, de vreme ce în patrimoniul executantului nu s-a regăsit niciodată dreptul de proprietate asupra bunurilor arătate, acesta nu putea fi transmis în mod valabil către beneficiarul lucrărilor, conform principiului în virtutea căruia nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuși (nemo plus juris ad alium transfere potest, quam ipse habet).
De asemenea, nici în temeiul dispozițiilor art. 40 alin. (2) din H.G. nr. 90/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, contestatoarea nu putea să dobândească dreptul de proprietate asupra bunurilor ce fac obiectul executării silite.
Potrivit art. 36 lit. b) din actul normativ menționat, pentru racordarea utilizatorilor la rețeaua electrică se execută lucrări pentru realizarea instalației de racordare, respectiv a instalațiilor cuprinse între punctul de racordare și punctul de delimitare, iar conform art. 40 alin. (1) și (2), recepționarea instalațiilor rezultate în urma lucrărilor prevăzute la art. 36 lit. b) și punerea lor în funcțiune se realizează în conformitate cu normele în vigoare pentru aceste operațiuni, aferente lucrărilor proprii ale operatorului de rețea, aceste instalații rămânând în patrimoniul operatorului de rețea și putând fi folosite pentru racordarea altor utilizatori.
Instanța apreciază că noțiunea de instalații rezultate în urma lucrărilor prevăzute la art. 36 lit. b) din actul normativ nu poate include și bunurile finite, integrate în aceste instalații și care nu au fost produse în procesul de realizare a lucrărilor de racordare.
Totodată, nu se poate primi interpretarea în acord cu care prin H.G. nr. 90/2008 s-a realizat un transfer al dreptului de proprietate întrucât aceasta ar echivala cu o expropriere, care se realizează numai după parcurgerea procedurii prevăzute de lege, după o justă și prealabilă despăgubire.
Instanța reține însă că dreptul de proprietate a fost dobândit de contestatoare ca efect al posesiei de bună-credință, prin îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 937 C.civ., în conformitate cu care persoana care, cu bună-credință, încheie cu un neproprietar un act translativ de proprietate cu titlu oneros având ca obiect un bun mobil devine proprietarul acelui bun din momentul luării sale în posesie efectivă.
Dispozițiile art. 937 C.civ. pot fi invocate numai de terțul care cu bună-credință a intrat în posesia bunului mobil ca urmare a înstrăinării acestuia, cu titlu oneros, de către un detentor precar, căruia adevăratul proprietar i l-a încredințat de bunăvoie. Conform art. 938 C.civ., este de bună-credință posesorul care nu cunoștea și nici nu trebuia, după împrejurări, să cunoască lipsa calității de proprietar a înstrăinătorului.
Analizând condițiile legale pentru dobândirea dreptului de proprietate prin posesia de bună-credință, instanța constată că bunurile individualizate în Anexa 1 la contractul de vânzare-cumpărare nr. 2LR121012/12.10.2012 încheiat între intimați sunt bunuri mobile, susceptibile așadar de o posesie efectivă și nu constituie obiect al dreptului de proprietate publică.
De asemenea, se reține că proprietarul (intimatul-creditor) s-a desesizat de bunăvoie de bunurile mobile anterior menționate prin predarea acestora către intimata-debitoare, aceasta din urmă având calitatea de detentor precar întrucât dreptul de proprietate nu s-a transferat de la vânzător în patrimoniul său.
Intimata-debitoare a înstrăinat cu titlu oneros bunurile respective către contestatoare, aceasta având convingerea că a tratat cu adevăratul proprietar.
Pentru a reține astfel, instanța are în vedere împrejurarea conform căreia contractul pentru execuția de lucrări nr. 336/26.11.2012 este un contract de antrepriză de lucrări, care este esențialmente oneros.
Dacă prin natura ei executarea lucrării contractate presupune folosirea unor materii prime, în lipsă de stipulație contrară, antreprenorul este obligat să procure acele materii prime. Dacă antreprenorul lucrează cu materialele sale, proprietatea bunului rezultat prin efectuarea lucrării și a materialelor înglobate se transmite către beneficiar la data recepției.
Din contractul pentru execuția de lucrări nr. 336/26.11.2012 reiese că materialele folosite pentru realizarea lucrării nu au fost puse la dispoziție de beneficiar, ci obligația de a le procura a revenit intimatei-debitoare, în calitate de antreprenor. Totodată, prețul convenit de părți și achitat de beneficiar include și materiile prime utilizate (f. 102).
Astfel, contractul pentru execuția de lucrări nr. 336/26.11.2012 are efect translativ de proprietate cu privire la bunurile folosite pentru realizarea lucrării contractate, acest efect producându-se la data recepției, atestată prin procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 515/21.01.2013.
Buna-credință a terțului dobânditor se prezumă, astfel că, în lipsa dovedirii relei credințe, se reține că . S.A. a intrat cu bună-credință în posesia bunurilor menționate, necunoscând că executantul lucrărilor nu are calitatea de proprietar asupra acestor bunuri.
Pentru considerentele arătate, instanța reține că . S.A. a dobândit cu bună-credință dreptul de proprietate asupra bunurilor ce fac obiectul executării silite, întemeindu-se pe aparența de proprietate creată în beneficiul S.C. R. S. S.R.L. și având convingerea că a tratat cu adevăratul proprietar.
În consecință, se reține că există identitate între persoana contestatorului și titularul dreptului dedus judecății, sens în care instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active, invocată de intimata-creditoare, ca neîntemeiată.
Întrucât dreptul de proprietate asupra bunurilor supuse urmăririi silite se află în patrimoniul contestatoarei, acestea nu pot fi supuse executării silite declanșate împotriva intimatei-debitoare, motiv pentru care instanța va admite în parte contestația la executare și, în temeiul art. 719 alin. (1) C.pr.civ., va anula somația emisă în data de 21.08.2014 de S.C.P.E.J. D. D. & C. N. în dosarul de executare nr. 755/CN/2014, celelalte acte de executare urmând a fi menținute deoarece nu au fost efectuate față de contestatoare, ci doar față de debitoarea S.C. R. S. S.R.L., care, în cazul imposibilității predării bunurilor la care a fost obligată prin titlul executoriu, poate fi obligată la despăgubiri conform art. 891 C.pr.civ.
În baza art. 453 C.pr.civ., față de soluția de admitere în parte a contestației la executare, întrucât contestatoarea nu se află în culpă procesuală, instanța va respinge cererea intimatei-creditoare de obligare a acesteia la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea S.C.P.E.J. D. D. & C. N. de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor ocazionate de fotocopierea actelor dosarului de executare, instanța ia act că aceste cheltuieli sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată, conform art. 451 alin. (1) C.pr.civ., iar potrivit art. 453 alin. (1) C.pr.civ., numai partea care pierde procesul poate fi obligată să îi plătească părții care a câștigat cheltuielile de judecată. Or, de vreme ce contestatoarea nu a căzut în pretenții, nu poate fi ținută la plata acestor cheltuieli, motiv pentru care instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active, invocată de intimata-creditoare, ca neîntemeiată.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. E. D. DOBROGEA S.A., înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI nr._, cu sediul în C., ..89A, jud.C. în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. R. S. S.R.L., înmatriculată în Registrul Comerțului nr.nr.J13/5040/_, CUI RO_, cu sediul în C., ..1, ., jud.C. și intimata-creditoare S.C. L&R C. S.R.L., înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI RO_, cu sediul în C., ., nr.4, jud.C. și cu sediul procesual ales în C., ., nr.82, jud.C. la sediul profesional secundar al SCA A.A. I., D. și Asociații.
Anulează somația emisă în data de 21.08.2014 de S.C.P.E.J. D. D. & C. N. în dosarul de executare nr. 755/CN/2014.
Respinge cererea intimatei-creditoare de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Respinge cererea S.C.P.E.J. D. D. & C. N. de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor ocazionate de fotocopierea actelor dosarului de executare, ca neîntemeiată.
Cererea de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. D. Ș.
Red.,tehnored.D.D.
5 ex./30.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2670/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2801/2015. Judecătoria... → |
|---|
