Plângere contravenţională. Sentința nr. 2670/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2670/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 37193/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 2670/2015
Ședința publică din 09.03.2015
PREȘEDINTE: L. Focsa
Grefier: M. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent P. D. și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER CONSTANTA, având ca obiect plângere contraventionala .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 26.02.2015, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 09.03.2015 când s-a pronunțat .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 04.11.2014, petentul P. D. a solicitat, în contradictoriu cu organul constatator, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.10.2014 întocmit de către INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C..
În motivarea plângerii petentul a arătat că în mod eronat s-a reținut că nu a acordat prioritate în sensul giratoriu unui autoturism marca Rover, el încadrându-se conform marcajelor existente la pătrunderea în intersecție și având alt sens de mers decât acel autoturism
Cererea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 118 din OUG 195/2002 și pe disp. OG 2/2001.
În probațiune petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu înregistrarea video efectuată de organul constatator și proba testimonială cu șoferul autoturismului marca Rover căruia se presupune că nu i-ar fi acordat prioritate
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 20 lei, potrivit art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin adresa depusă la data de 21.11.2014 petentul a solicitat ca intimatul să depună documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat.
La data de 05.01.2015 intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În susținerea întâmpinării, intimatul a arătat că prin procesul verbal . nr._/22.10.2014 petentul a fost sancționat deoarece la data de 22.10.2014 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe bld. A. V. din mun. C., dinspre Metro către CET și ajuns la intersecția sens giratoriu cu . a acordat prioritate de trecere unui autoturism marca Rover înmatriculat în București de culoare neagră care circula regulamentar în interiorul sensului giratoriu, fapta fiind prev. și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. c rap. la art. 111 alin. 1 lit. c din OUG 195/2002.
A mai susținut intimatul că procesul verbal de contravenție este întocmit cu respectarea prev. art. 16 și art. 17 din OG 2/2001, că simpla negare a petentului cu privire la săvârșirea faptei nu îl exonorează pe acesta de răspundere și nu înseamnă că fapta nu a fost săvârșită precum și că nerespectarea regulilor în trafic, și lăsarea lor nesancționată determină o stare de pericol pentru ceilalți participanți în trafic.
La întâmpinare intimatul a atașat următoarele înscrisuri: planșe foto (f.22-f.26), transcrierea mecanică a procesului verbal de contravenție contestat (f.21), buletinul de verificare metrologică (f.16), certificatul de omologare (f. 18) și atestatul operatorului R. (f.17).
La solicitarea instanței, intimatul a depus și înregistrarea video pe suport DVD a faptei.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu înregistrarea video pe suport DVD, transmisă de către intimat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal . nr._/22.10.2014, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 360 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 135 lit. d din Regulamentul de Aplicare al OUG 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002.
Contravenția a constat în faptul că petentul la data de 22.10.2014 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe bld. A. V. din mun. C., dinspre Metro către CET și ajuns la intersecția sens giratoriu cu . a acordat prioritate de trecere unui autoturism marca Rover înmatriculat în București de culoare neagră care circula regulamentar în interiorul sensului giratoriu.
În cadrul procesului verbal au fost consemnate următoarele obiecțiuni: „aveam timp să trec”.
În drept, potrivit art. 135 lit. d din Regulamentul de Aplicare al OUG 195/2002 conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere când urmează să pătrundă într-o intersecție cu circulație în sens giratoriu față de cel care circulă în interiorul acesteia iar conform art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prev. în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept.
Instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal contestat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor imperative ale art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Totodată, instanța apreciază că petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, care are scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților.
Ambele prezumții sunt relative, iar prezumția de veridicitate operează doar până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Petentul nu a propus nicio probă în susținerea nevinovăției sale raportat la abaterea reținută fata de sine, în timp ce intimatul a dovedit prin planșele foto depuse la dosar și prin depunerea înregistrării video a faptei că petentul la data de 22.10.2014, ora 11.19 nu a acordat prioritate în sensul giratoriu autovehiculului care avea acest drept, marca Rover de culoare neagră.
Deși petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, simplele sale apărări nu pot înlătura prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal întocmit de un organ al statului.
Față de aspectele reținute mai sus, instanța reține că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, procesul verbal de contravenție fiind legal și temeinic.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate, instanța reține că amenda contravențională de 360 lei este în cuantumul minim prevăzut de lege în timp ce sancțiunea complementară a fost aplicată în mod legal, în urma constatării contravenției prev. de art. 135 lit. d din Regulamentul de Aplicare al OUG 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002.
De asemenea, față de gravitatea faptei contravenționale, respectiv neacordarea priorității de trecere într-un sens giratoriu, într-o zonă aglomerată, de natură a produce o stare de pericol pentru ceilalți participanți la trafic instanța apreciază că sancțiunile contravenționale sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei. Faptul că intersecția este una aglomerată conferă un grad de pericol sporit faptei petentului și nu poate conduce la înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, și nici la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul având în vedere atât pericolul social abstract al faptei și voința legiuitorului de a fi aplicată această sancțiune complementară odată cu constatarea săvârșirii faptei contravenționale, cât și pericolul concret al faptei, de nerespectare a regulilor de circulație într-o zonă aglomerată și de punerea în primejdie a celorlalți participanți la trafic.
Din aceste motive, instanța va respinge plângerea formulată de petent împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/22.10.2014 ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. D., CNP -_, domiciliat in CONSTANTA, ., ., . cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/22.10.2014, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 09.03.2015.
Președinte Grefier
L. Focsa M. I.
Red. Jud. L.F./ 19.03.2015 /4.ex.
Tehn.M.I. 19.03.2015
emis .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2532/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3599/2015. Judecătoria... → |
|---|
