Fond funciar. Sentința nr. 7532/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7532/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 7532/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 7532/2015
Ședința publica din 23.06.2015
PREȘEDINTE P. R. I.
Grefier O. L.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect fond funciar, cerere formulată de reclamanții H. B. C. și S. C.-I., ambii cu domiciliul în București, ., ., sector 6 și reclamantul din cererea conexată O. B. T., cu domiciliul în București, ., ., etaj 7, apt.47, sector 6, în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI - INSTITUȚIA PREFECTULUI, cu sediul în C., Bvd. Tomis nr.51, județ C., C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI M. K., cu sediul în comuna M. K., ..42, județ C. și C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI TÂRGUȘOR, cu sediul în . și pârâtele din cererea conexată C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR COGEALAC, cu sediul în ., C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Florească nr.202, sector 1 și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1 și intervenient O. C. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 22.05.2015, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 260 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 29.05.2015, 05.06.2015, 12.06.2015, 19.06.2015, 23.06.2015 când,
I N S T A N ȚA,
Asupra cererii de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, la data 13.08.2006, pe rolul Judecătoriei C., reclamanții H. B. C. și S. C. I. în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI – INSTITUȚIA PREFECTULUI, au formulat, în baza Legii nr. 18/1991, plângere împotriva Hotărârii nr. 387 emisă de C. JUDEȚEANĂ C., în soluționarea plângerii împotriva Hotărârii Comisiei Locale M. K., sens în care a solicitat admiterea plângerii cu consecința pronunțării de către instanță a unei hotărâri prin care să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 50 Ha, pe vechiul amplasament.
În motivarea în fapt, reclamanții au arătat în esență că plângerea formulată împotriva propunerii Comisiei Locale M. K. a fost admisă, a fost invalidată hotărârea pronunțată de aceasta și s-a suplimentarea Anexei nr. 23 prin includerea reclamanților cu suprafața de 50 Ha.
În continuare, reclamanții au arătat că includerea în Anexa nr. 23 presupune întotdeauna ca persona îndreptățită ca persoana îndreptățită să fie primit în proprietate o parte din terenul la care are dreptul, iar datorită lipsei de teren disponibil nu este posibilă restituirea integrală pe a proprietății.
De asemenea reclamanții au arătat că în ipoteza enunțată sunt incluse și persoanele pentru care nu există teren agricol pentru a fi reconstituit conform art. 3 alin. 4 din Legea nr. 1/2000, pentru diferența de teren nereconstituită urmând a fi acordate despăgubiri. În acest sens, dispozițiile art. 3 alin. 4 din Legea nr. 1/2000 vizează exclusiv situațiile în care nu se poate face integral reconstituirea dreptului de proprietate, iar numai pentru diferență se pot acorda despăgubiri.
Reclamanții au arătat că persoane îndreptățite fiind nu li s-a retrocedat nicio suprafață de teren, sens în care au invocat că includerea în Anexa nr. 23 au fost făcută cu încălcarea legii.
În continuare potrivit dispozițiilor art. 39 din H.G. nr. 890/2005 reconstituirea dreptului de proprietate se face prin atribuirea suprafețelor de teren situate pe vechile amplasamente.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
În probațiune a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, respectiv expertiză tehnică topografică, sens în care a depus înscrisuri (f. 4-6).
Conform art. 42 din Legea nr. 1/2000 prezenta cerere este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La data de 10.10.2006 C. JUDEȚEANĂ C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI – INSTITUȚIA PREFECTULUI a formulat întâmpinare prin care a invocat că Hotărârea nr. 387/2006 a fost emisă în conformitate cu dispozițiile art. 54 din H.G. nr. 890/2005 precum și ale art. 3 alin. 4 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.
În continuare pârâta a arătat că în localitatea M. K. nu mai există suprafețe de teren agricol disponibil pentru retrocedare.
La data de 27.10.2006 reclamanții au formulat cerere privind introducerea în cauză a COMISIEI LOCALE PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI M. K. (f. 16).
La data de 22.11.2006 C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI M. K. a depus în fotocopie înscrisurile depuse de moștenitorii defunctei H. M., în cadrul procedurii administrative de reconstituire (f. 34-77).
La dat de 08.02.2007 C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI M. K. a formulat răspuns la interogatoriul propus de reclamanți și administrat de instanță (f. 90).
La dat de 22.02.2007 C. JUDEȚEANĂ C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI – INSTITUȚIA PREFECTULUI a depus răspunsurile la interogatoriul propus de reclamanți și administrat de instanță (f. 97).
La data de 17.11.2009 expertul desemnat V. T. a depus raportul de expertiză tehnic topografică (f. 245-247).
La data de 12.01.2010 reclamanții au solicitat introducerea în cauză a COMISIEI LOCALE DE FOND FUNCIAR TÂRGUȘOR.
La data de 18.03.2015 OCPI C. a depus la dosarul cauzei procesele verbale și schițele cadastrale cu delimitarea administrativ teritorială dintre comunele Târgușor, Cogealac și M. K. (f. 267-274).
La data de 06.09.2010 expertul desemnat a depus răspuns la obiecțiunile formulate (f. 298-299).
Prin încheierea de ședință din data de 29.03.2011 instanța a admis excepția de conexitate, sens în care a dispus conexarea dosarului nr._/212/2010 la dosarul civil nr._ /006, judecata continuând în prezentul dosar (f. 42-44, vol. II).
La data de 06.06.2011 C. L. DE FOND FUNCIAR COGEALAC a depus răspunsul la interogatoriul propus de reclamantul O. B. T., din dosarul conexat nr._/212/2010 (f. 80).
La data de 21.06.2012 C. L. DE FOND FUNCIAR COGEALAC a depus relații la dosarul cauzei din care rezultă că din corespondența cu comisiile locale de fond funciar ale localităților limitrofe nu există teren disponibil (f. 201).
La data de 26.06.2012 expertul desemnat V. T. a depus suplimentul la raportul de expertiză tehnică topografică (f. 204-205).
La data de 07.09.2012 C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR a formulat precizări la suplimentul la raportul de expertiză realizat de expertul desemnat, în sensul în care a afirmat că terenurile care au destinație de pășune sau izlaz comunal nu se află și nu s-au aflat niciodată la dispoziția comisiilor locale de fond funciar, conform art. 33 din Legea nr. 18/1991. De asemenea conform art. 44 alin. 1 din același act normativ terenurile provenite din fostele islazuri comunale vor fi restituite în proprietatea comunelor, orașelor și municipiilor și în administrarea primăriilor pentru a fi folosite ca pășuni comunale.
În continuare pârâta a invocat că aceste terenuri sunt în proprietatea unităților administrativ teritoriale și în administrarea comisiilor locale, sens în care relevante sunt și prevederile art. 1, respectiv art. 8 alin.3 din Legea zootehniei nr. 72/2002 în care se arată că aceste terenuri vor avea destinație exclusivă de pășuni.
Pârâta a mai arătat că art. 3 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 a fost abrogat prin Legea nr. 267/2011 astfel că în prezent comisiile local de fond funciar nu mai dețin terenuri în rezerva proprie (f. 22-24).
La data de 10.09.2012 expertul desemnat T. V. a depus suplimentul la raportul de expertiză (f. 26-27, vol. II).
La data de 07.08.2013 expertul desemnat D. D. a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică topografică efectuat (f. 117-128)
La data de COMISILIA LOCALA DE FOND FUNCIAR COGEALAC a depus relațiile solicitate de instanță, în raport de raportul de expertiză efectuat de expert desemnat D. D. (f. 158-172, f. 205-206).
La solicitarea instanței COMISLIA LCOALA DE FOND FUNCIAR TÂRGUȘOR a relațiile solicitate de instanță, cu referire la raportul de expertiză efectuat de expert desemnat D. D. (f. 212-213).
La data de COMISILIA LOCALA DE FOND FUNCIAR COGEALAC a depus relațiile solicitate de instanță, în raport de raportul de expertiză efectuat de expert desemnat D. D. (f. f.226-230).
La data de 31.03.2014 pârâta C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR a formulat note de ședință prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia în condițiile în care conform art. 17 alin. 1 din Legea 165/2013 publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013 s-a constituit C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR care preia atribuțiile pârâtei (f. 270-272).
Subsecvent C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR a formulat cerere de introduce în prezenta cauză a COMISIEI NAȚIONALE PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, în temeiul dispozițiilor art. 17 și 18 din Legea nr. 165/2013.
La data de 15.09.2015 expertul desemnat D. D. a depus la dosarul cauzei suplimentul (lămuriri) la raportul de expertiză efectuat la în prezenta cauză (f. 1-7, vol. III).
La data de 18.03.2015 la dosarul cauzei O. C. C. a formulat cerere de intervenție voluntară principală, prin care a arătat că împreună cu reclamanții sunt moștenitorii defunctei H. M., autoarea comună.
În acest sens, a mai arătat intervenientul, există Certificatul de calitate de moștenitor nr. 103/01.10.1997 care atestă calitatea de moștenitori a acestora, de pe urma defunctei H. M., pentru O. R., H. B. C. și H. R. I.. De asemenea conform certificatului de moștenitor nr. 46/14.02.2001 a fost dezbătută succesiunea de pe urma defunctului O. M. sens în care s-a constatat calitatea de moștenitori a numitei O. R., în calitate de soție supraviețuitoare, și O. B. T., în calitate de fiu.
În continuare, conform Certificatului de moștenitor nr. 41/06.02.2006 de pe urma defunctei O. R. rezultă că unicul moștenitor al acesteia este O. B. T..
A mai arătat intervenientul că pe linia celuilalt moștenitor al defunctei O. R., respectiv O. C., a fost dezbătută succesiunea de pe urma acestuia, sens în care Conform certificatului de moștenitor nr. 164/24.05.2007 unicul moștenitor al acestuia fiind subsemnatul O. C. C..
În drept au fost invocate dispozițiile art. 62-66 C. 1865.
În probațiune a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus înscrisuri (f. 68-77).
La data de 14.04.2015 C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a acesteia, sens în ca a arătat că nu are competența emiterii actelor administrative, aceasta revenind comisiilor de fond funciar.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 165/2013, Legii nr. 18/1991, art. 115-118 C. 1865.
În dosarul nr._/212/2010, conexat la prezenta cauză care face obiectul dosarului nr._, reclamantul O. B. T. a solicitat în contradictoriu cu C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR COGELEAC, C. JUDEȚEANĂ C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI – INSTITUȚIA PREFECTULUI, C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETARILOR în principal obligarea COMISIEI LOCALE PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR COGELEAC să îi acorde cota ce i se cuvine din suprafața de 50 ha teren arabil situat pe un alt amplasament în localitatea Cogealac sau într-o localitate limitrofă, respectiv să întocmească documentația necesară și să înainteze dosarul C. JUDEȚEANĂ C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI – INSTITUȚIA PREFECTULUI în vederea eliberării titlului de proprietate, iar ulterior, să procedeze la punerea în posesie, să oblige C. JUDEȚEANĂ C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI – INSTITUȚIA PREFECTULUI la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 50 ha.
În subsidiar reclamantul a solicitat obligarea COMISIEI LOCALE PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR COGELEAC să înainteze Secretariatului Comisiei de Acordare a Despăgubirilor a întregii documentații care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 169/04.05.2006 prin care a fost validată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv obligarea COMISIE CENTRALE DE ACORDARE A DESPĂGUBIRILOR la emiterea deciziei privind titlul de despăgubiri. De asemenea a mai solicitat A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚII, ulterior emiterii titlului de despăgubire, la emiterea unui titlu de plată.
În continuare reclamantul a solicitat ca obligațiile care vor fi stipulate în sarcina pârâtelor să se dispună sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 50 lei/zi pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea în fapt reclamantul a arătat că a formulat cerere de reconstituire a suprafeței de 251 de ha teren, sens în care s-a adresat COMISIEI LOCALE PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR COGELEAC.
Reclamantul a arătat că în ceea ce privește cota ce i se cuvine, H. M. a mai avut un copil din a doua căsătorie, H. R. decedat, sens în care acesta are ca moștenitori pe H. B. C. și H. R. I. (în prezent S. C. I.).
Reclamantul a arătat că prin Hotărârea nr. 169/04.05.2006 C. JUDEȚEANĂ C. a validat propunerile COMISIEI LOCALE COGEALAC privind suplimentarea Anexei 23, pentru autor H. M., pentru moștenitor O. B. T., cu suprafața de 50 ha.
Reclamantul a arătat că autoarea acestuia a deținut 65 ha teren arabil, sens în care a solicitat Comisiei să îi ofere teren arabil sau despăgubiri calculate în raport de contravaloare unei teren cu aceleași caracteristice ca al autoarei reclamantului.
Reclamantul a susținut că în măsura în care C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR COGELEAC nu mai deține teren arabil pentru a-i fi reconstituit, cât și în localitățile limitrofe, solicită efectuare demersurilor pentru despăgubirea cu contravaloarea terenului expropriat, în limita de 50 ha arabil, nu pășune.
În drept au fost invocate dispozițiile din Legea nr. 247/2005, H.G. nr. 890/2005, H.G. nr. 1095/2005, art. 21 din Constituția Românei, art. 6 din CEDO, respectiv art. 1 Protocolul 1 la CEDO, art. 1073, art. 1075 Cod civil.
În probațiune a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri (f. 10-59).
La data 10.11.2010 C. JUDEȚEANĂ C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI – INSTITUȚIA PREFECTULUI prin care a invocat că în condițiile în care C. L. de Fond Funciar Cogealac va întocmi și va înainta documentația prevăzută de lege va proceda în consecință.
La data de 17.11.2010 pârâta C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR A FORMULAT a formulat întâmpinare prin care a invocat prematuritatea cererii de chemare în judecată, sens în care decizia de acordare a despăgubirilor se emite numai în urma parcurgerii procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În continuare pârâta a invocat că solicitare privind obligarea la daune cominatorii este lipsită de fundament legal, sens în care este inadmisibilă în condițiile neparcurgerii procedurii administrative.
În probațiune a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus înscrisuri ( f.72-81).
În drept au fost invocate dispozițiile legale din Legea nr. 247/2005, H.G. n.r. 1095/2005, art. 115-119 C. 1865.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 C. 1865, excepția lipsei calității procesual-pasive a pârâtei A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, invocată de aceasta, instanța o va respinge ca neîntemeiată pentru considerentele care succed:
Instanța reține că în ceea ce privește calitatea procesuală aceasta rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
Simultan instanța mai reține că existența sau inexistența drepturilor și obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
În continuare instanța, în raport de precedentele considerente, reține că pârâta a fost chemată în judecată prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul O. B. T. în cadrul Dosarului nr._/212/2010, conexat la prezentul Dosar nr._ .
Față de acestea, în raport de conținutul concret al capetelor de cerere formulate de reclamant în cadrul cererii de chemare în judecată menționate, în concret solicitând stipularea în sarcina pârâtei a unei obligații de a face, instanța constată că aceste chestiuni litigioase deduse judecății vizează în mod determinant existența sau inexistența drepturilor reclamantului în raport cu pârâta la acest moment procesual, astfel reprezentând o chestiune de fond, instanța urmând să statueze chiar asupra existenței sau inexistenței dreptului reclamantului în raport cu pârâta.
În acest context, constatând că în raport de pretențiile concrete formulate de reclamant în raport cu pârâta, acestea reprezintă chestiuni litigioase care vizează chiar fondul raportului juridic dedus judecății și nu un simplu incident procesual relativ la lipsa calității procesual-pasive a pârâtei, excepția invocată urmează a invocată ca neîntemeiată.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 C. 1865, excepția lipsei calității procesual-pasive a pârâtei C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, invocată de aceasta, instanța o va respinge ca neîntemeiată pentru considerentele care succed:
Instanța reține că prin . Legii nr. 165/2013 art. 18 alin. 3 din acest act normativ stipulează expres în sensul în care C. Națională pentru Compensarea Imobilelor preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.
De asemenea potrivit art. 17 alin. 5 din Legea nr. 165/2013 Secretariatul Comisiei Naționale preia toate atribuțiile, drepturile și obligațiile Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și se asigură de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Din dispozițiile normative precitate instanța constată că rezultă fără dubiu că din punct de vedere procesual C. Națională pentru Compensarea Imobilelor va prelua drepturile și obligațiile aferente calității procesuale pe care C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor o deține în litigiile existente pe rolul instanțelor, textele legale fiind edificatoare în acest sens sub aspectul subzistenței drepturilor și obligaților entității anterioare prin entitate prezentă.
În continuare, instanța reține că în ceea ce privește calitatea procesuală aceasta rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
Simultan instanța mai reține că existența sau inexistența drepturilor și obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
În continuare instanța, în raport de precedentele considerente, reține că pârâta a fost chemată în judecată prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul O. B. T. în cadrul Dosarului nr._/212/2010, conexat la prezentul Dosar nr._ .
Față de acestea, în raport de conținutul concret al capetelor de cerere formulate de reclamant în cadrul cererii de chemare în judecată menționate, în concret solicitând stipularea în sarcina pârâtei a unei obligații de a face, instanța constată că aceste chestiuni litigioase deduse judecății vizează în mod determinant existența sau inexistența drepturilor reclamantului în raport cu pârâta la acest moment procesual, astfel reprezentând o chestiune de fond, urmând ca instanța să statuează chiar asupra existenței sau inexistenței dreptului reclamantului în raport cu pârâta.
În acest context, constatând că în raport de pretențiile concrete formulate de reclamant în raport cu pârâta, acestea reprezintă chestiuni litigioase, care vizează chiar fondul raportului juridic dedus judecății și nu un simplu incident procesual relativ la lipsa calității procesual-pasive a pârâtei, excepția invocată urmează a invocată ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările Dosarului nr._, la care a fost conexat Dosarul nr._/212/2010, instanța reține următoarele:
Referitor la cerere de chemare în judecată formulată de reclamanții H. B.-C. și S. C.-I., instanța o va respinge ca neîntemeiată pentru considerente care succed:
Reclamanții H. B.-C. și S. C.-I. sunt moștenitorii defunctei H. M. (f. 17-23, 28, vol. I), autoare care a avut în proprietate suprafața de 251 ha teren agricol – situat în . Act de partaj voluntar f. 24 verso, vol. I), prin Decretul de expropriere nr. 83/1949 autoarea reclamanților fiind expropriată de suprafața de 247 ha.
În prezenta cauză instanța reține că întinderea suprafeței deținute de autoarea reclamanților, defuncta H. M., cât și calitatea de persoane îndreptățite la reconstituire a reclamanților H. B. C. și S. C.-I., în calitate de moștenitori ai defunctei, astfel cum sunt acestea reglementate de dispozițiile relevante și incidente ale art. 11 și art. 13 din Legea nr. 18/1991, nu constituie chestiuni litigioase deduse controlului judecătoresc în cadrul procedurii plângerii formulate în condițiile art. 53 alin. 2 și următoarele din Legea nr. 18/1991.
Astfel prin Hotărârea nr. 387 privind contestația numitului H. B. C., emisă de C. JUDEȚEANĂ C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI – INSTITUȚIA PREFECTULUI (f.4, vol. I) a fost admisă contestația, s-a procedat la invalidarea propunerii COMISIE LOCALE M. K. și s-a dispus suplimentarea Anexei 23 cu autor H. M., moștenitori H. B. C. și S. C.-I., cu suprafața de 50 ha pentru acordarea despăgubirilor.
În acest sens instanța reține dispozițiile incidente ale art. 11 din Legea nr. 18/1991 conform cărui:
„(1)Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
(2)Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește suprafețele preluate de cooperativele agricole de producție în baza unor legi speciale sau în orice mod de la membrii cooperatori.
(21)Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
(3)Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.
(4)Cererea de stabilire a dreptului de proprietate se depune și se înregistrează la primărie în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei.”
Corelativ art. 13 din Legea nr. 18/1991 stipulează expres:
„(1)Calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii.
(2)Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
(3)Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
(4)Pentru fiecare poziție dintr-o anexă pot fi emise mai multe titluri de proprietate, cu condiția ca suprafețele înscrise în aceste titluri să nu depășească suprafața totală validată în anexă.”
De asemenea, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, în cazul terenurilor agricole, limita maximă a suprafeței restituibile nu va putea depăși 50 de ha, de familie, în echivalent arabil, indiferent dacă reconstituirea urmează a se face în mai multe localități sau de la autori diferiți. Această dispoziție legală se interpretează în raport cu art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, potrivit căruia reconstituirea dreptului de proprietate se face pentru diferența dintre suprafața de 10 ha și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat.
În conformitate cu art. 2 lit. a) din Legea nr. 18/1991 în funcție de destinație, terenurile sunt: terenuri cu destinație agricolă, și anume: terenurile agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, plantațiile de hamei și duzi, pășunile, fânețele, serele, solariile, răsadnițele și altele asemenea -, cele cu vegetație forestieră, dacă nu fac parte din amenajamentele silvice, pășunile împădurite, cele ocupate cu construcții și instalații agrozootehnice, amenajările piscicole și de îmbunătățiri funciare, drumurile tehnologice și de exploatare agricolă, platformele și spațiile de depozitare care servesc nevoilor producției agricole și terenurile neproductive care pot fi amenajate și folosite pentru producția agricolă;
În continuare în drept, potrivit H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, Comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale: preiau și analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, cu excepția celor formulate de comune, orașe sau municipii; verifică în mod riguros îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 6 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, solicitând în acest scop toate relațiile și datele necesare; stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente și consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit in mod legal altor persoane; completează, în urma verificărilor efectuate, anexele la prezentul regulament cu persoanele fizice și juridice îndreptățite; întocmesc situații definitive, potrivit competențelor ce le revin, privind persoanele fizice și juridice îndreptățite să li se atribuie teren, cu suprafața și amplasamentele stabilite, conform planului de delimitare și parcelare întocmit; înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii; pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin.
Potrivit art. 6 din același act normativ, comisiile județene și a municipiului București au următoarele atribuții principale: verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludenta acestora; validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orășenești sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare și parcelare; emit titlurile de proprietate pentru cererile validate.
Potrivit art. 36, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate. Documentațiile se trimit în două exemplare, dintre care unul se reține și se depozitează la arhiva oficiului de cadastru și publicitate imobiliară.
Față de precedentele, instanța mai reține că potrivit art. 52 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 comisia județeană este o autoritate publică cu activitate administrativ-jurisdicțională. În acest sens obiectul verificărilor judiciare în cadrul formulării plângerii îl constituie actul eliberat și se circumscrie numai motivelor de fapt și de drept reținute de organul emitent. În acest context în calea specială de atac a plângerii nu mai pot fi acceptate alte argumente, noi și diferite în comparație cu cele însușite în faza precedentă, care să fundamenteze din alt punct de vedere soluția adoptată în cadrul procedurii administrativ-jurisdicționale.
Astfel, în prezenta cauză instanța constată că reclamanții H. B. C. și S. C.-I. au formulat cerere, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005, privind reconstituirea în natură, pe vechiul amplasament, a suprafeței de 251 ha care a aparținut autoarei H. M., cerere fiind înregistrată la COMISILIA L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENULUI M. K. sub nr._/07.09.2005 (f. 60, vol. I).
Reclamanții, în probațiunea cererii de reconstituire și în aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. 4 și 5 din Legea nr. 18/1991, au depus Actul de partaj voluntar, autentificat de Tribunalul Ilfov la nr. 2007 și Transcris de Tribunalul C. sub nr. 1867/939 (f. 62-67, vol. I), Proces verbal predare cantitate de orez de pe Orezăria M. și Ing. H. nr. 39 din data de 14.12.48 (f. 68, vol. I), Certificate de deces pentru defuncții H. C., H. M. și H. R. C. (f. 69-71, vol. I), Certificate de naștere pentru H. B. C., S. C. I. și H. M. (f. 72-74. Vol. I), respectiv Certificat de căsătorie pentru H. R. C. și H. M. (f. 75).
Într-adevăr, în conformitate cu considerente formulate anterior, în prezenta cauză calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților la reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autoarea H. M., precum și existența dreptului de proprietate în patrimoniului autorului și întinderea acestui, atât anterior cât și ulterior intervenirii Decretului de expropriere nr. 83/1949 nu constituie chestiuni litigioase sau contestate, acestea fiind tranșate în cadrul procedurii administrativ-jurisdicționale desfășurată în fața COMISILIA L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENULUI M. K. și COMISIEI JUDEȚEANE C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI – INSTITUȚIA PREFECTULUI, sens în care s-a emis Hotărârea nr. 387 prin care s-a dispus suplimentarea Anexei 23 cu autor H. M., moștenitori H. B. C. și S. C.-I., cu suprafața de 50 ha. (f.4, vol. I).
Din administrarea probei cu interogatoriul pârâtelor COMISILIA L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENULUI M. K. și COMISIEI JUDEȚEANE C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI – INSTITUȚIA PREFECTULUI (f. 90, 97 vol. I) rezultă în mod determinant că în cadrul procedurii administrativ-jurisdicționale reclamanții nu au probat cu certitudine situarea vechiului amplasament al autoarei H. M., pentru terenul în suprafață de 251 ha, conform titlului reprezentat Actul de partaj voluntar, autentificat de Tribunalul Ilfov la nr. 2007 și Transcris de Tribunalul C. sub nr. 1867/939 (f. 62-67, vol. I), deși sarcina probei le incumba sub acest aspect.
În acest sens conform art. 2 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005:
(1)În aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, de comun acord cu proprietarii, pot comasa terenurile care urmează să fie retrocedate într-un singur amplasament.
În continuare conform dispozițiilor relevante ale art. 3 din Legea nr. 1/2000:
3)În cazul în care în localitate nu există suprafețe de teren agricol, pentru a satisface integral cererile, în condițiile prevăzute la alin. (2), reconstituirea dreptului de proprietate se va face, la propunerea comisiei locale, din suprafețele de teren agricol trecute în proprietatea comunei, orașului sau municipiului, conform art. 49 din Legea nr. 18/1991, republicată, din terenul comunelor limitrofe pe raza cărora se află terenul agricol solicitat, prin transfer de anexe cu validarea comisiei județene, precum și prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile.
4)În situația în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, în condițiile alin. (2), se vor acorda despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedat.
În raport de precedentele dispoziții legale instanța reține că într-o astfel de situație reconstituirea dreptului de proprietate se va face la propunerea comisiei locale de fond funciar, din următoarele terenuri:
-suprafețe de teren agricol trecute în proprietatea comunei, orașului sau municipiului, conform art. 49 din Legea nr. 18/1991.
-din terenurile comunelor limitrofe localității, unde se află terenul solicitat, prin transfer de anexe cu validarea comisiei județene.
-din terenurile care au devenit proprietatea statului sau a unităților administrativ teritoriale în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile.
În aceste condiții dacă reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile art. 3 alin. 3 din Legea nr.1/2000 nu se poate realizate în modalitățile expuse anterior și cu respectarea procedurii prevăzute de art. 10 din Regulament, atunci se vor acorda despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedată.
Astfel, în prezenta cauză instanța constată că din probatoriul administrat rezultă în mod determinant că procedura prevăzută de art. 10 din Regulament a fost parcursă în mod corespunzător de pârâta COMISILIA L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENULUI M. K., sens în care nu au putut fi identificare suprafețe de teren susceptibile de a face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în cadrul comunelor limitrofe localității, unde se află terenul solicitat. Acest aspect a fost confirmat și prin suplimentul la raportul de expertiză tehnică topografică efectuat de expert desemnat T. V. (f. 204, vol. II) care a atestat că în cadrul unităților administrativ teritoriale Cogealac, Târgușor și M. K. nu există teren arabil disponibil pentru a face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
De asemenea din corespondența existentă între comisiile locale limitrofe, inițiată de Primăria Cogealac, inclusiv cu Agenția Domeniilor Statului, instanța constată că aceasta confirmă inexistența disponibilului de teren arabil care să poată constitui obiectul reconstituirii dreptului de proprietate (f. 163-181. vol. III)
De asemenea chiar și în ipoteza în care s-a considera că pârâta nu a respectat dispozițiile art. 10 din HG nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului, această neregularitate nu are aptitudinea de a invalida H.C.J. nr. 387 în contextul în care prin efectuarea expertizei tehnice topografice de către expertul desemnat D. D. (f. 117-128, vol. III) s-a constatat că vechiul amplasament pentru suprafața de 251 ha aparținând autoarei M. H. este poziționat atât în cadrul unității administrativ teritoriale Cogealac ( 161,26 ha) cât și în cadrul unității administrativ teritoriale Târgușor (445,09 ha), dar nu în cadrul unității administrativ teritoriale M. K., unitate învestită cu cererea de reconstituire de către reclamanți
Astfel eventuale neparcurgere corespunzătoare a procedurii reglementate de art. 10 din HG nr. 890/2005 nu este imputabilă pârâtei COMISILIA L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENULUI M. K., învestită de reclamanți cu cererea de reconstituirea, cu precădere în condițiile în care reclamanții în procedura administrativ-jurisdicțională în față acesteia nu au probat cu certitudine existența și poziționarea vechiului amplasament al terenului aparținând autorului H. M..
Față de precedentele considerente expuse, instanța constată că reclamanții formulează critici nefondate în raport de HCJ nr. 387 prin care s-a dispus suplimentarea Anexei 23 cu autor H. M., moștenitori H. B. C. și S. C.-I., cu suprafața de 50 ha, în condițiile în care în cadrul procedurii administrativ-jurisdicționale în fața comisiilor de fond funciar aceștia nu au probat existența vechiului amplasament al autoarei H. M. printr-un probatoriu adecvat, sens în care ulterior efectuării expertizei tehnice judiciare în specialitatea topografie de către expert desemnat D. D. a fost identificat vechiul amplasament al autorului H. M. în cadrul a două unități administrative teritoriale, Târgușor, respectiv Cogealac, aspect care confirmă deasupra oricărui dubiu că în faza procedurii administrativ jurisdicționale reclamanții nu a probat existența vechiului amplasament al terenului în nicio modalitate adecvată, sens în care au învestit pârâta COMISILIA L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENULUI M. K. cu cererea de reconstituire.
În ceea ce privește suplimentul la raportul de expertiză tehnică topografică efectuat de expertul desemnat D. D. și depus la dosarului cauzei la data de 15.09.2014 (f. 1-12, vol. III) instanța nu îi poate acorda eficiență probatorie în prezenta în cauză, în raport de obiectivele stabilite, cu referire la situarea parcelelor Ps 1354/1 și 1354/2 pe raza teritoriului administrativ Cogealac conform Planului de situația realizat în Anexa 3 (f. 7, vol. III), sens în care a identificat suprafața de 50 ha, în . Cogealac, categorie de folosință pășune comunala, aflată la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar Cogealac, conform Anexei 5 la suplimentul raportului de expertiză efectuat (f.10), suprafață liberă și susceptibilă de a constitui obiectului reconstituirii în favoarea reclamanților, conform poziției expertului.
Într-adevăr conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997 pentru aplicarea prezentei legi comisia locală dispune de totalitatea terenurilor proprietate privată a unității administrativ-teritoriale respective, în această categorie fiind incluse terenurile agricole aflate sau rămase la dispoziția comisiilor locale de aplicare a Legii fondului funciar și care s-au găsit la data de 1 ianuarie 1990 în patrimoniul fostelor cooperative agricole de producție, determinate ca atare pe baza situației cuprinse în sistemul de evidență a sistemului de cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectate cu înstrăinările legal efectuate de către cooperative până la data intrării în vigoare a Legii fondului funciar (20 februarie 1991), precum și cu reconstituirile și/sau constituirile dreptului de proprietate privată făcute cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991 (art. 11 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/_ și art. II din Legea nr. 169/1997).
În continuare instanța reține că dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 în modalitatea expusă au fost abrogate expres prin art. unic din Legea nr. 267/2011 publicată în Monitorul Oficial cu numărul 870 din data de 9 decembrie 2011.
În acest sens instanța constată că terenul identificat de expertul desemnat D. D., în suprafață de 50 ha, situat în . Cogealac, categorie de folosință pășune comunala, conform Anexei 5 la suplimentul raportului de expertiză efectuat (f.10), nu poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamanților, sens în care este exceptat de la reconstituirea dreptului de proprietate și în consecință neretrocedabil, în condițiile în care din punct de vedere juridic acesta nu se află la dispoziția pârâtei COMISIEA L. DE FOND FUNCIAR COGEALAC, rază administrativ teritorială în care a fost identificat.
Astfel categoria de folosință constând în pășune comunală a terenului în suprafață de 50 ha, situat în . Cogealac, conform Anexei 5 la suplimentul raportului de expertiză efectuat (f.10), îl face nerestituibil în favoarea reclamanților, neputând fi considerat teren liber care poate face obiectul reconstituirii în condițiile în care sub aspectul regimului juridic acesta nu se mai află la dispoziția COMISIEI LOCALE DE FOND FUNCIAR COGEALAC.
Față de ansamblul acestor considerente instanța constată legalitatea Hotărârii nr. 387 privind, emisă de C. JUDEȚEANĂ C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI – INSTITUȚIA PREFECTULUI (f.4, vol. I) prin care s-a dispus suplimentarea Anexei 23 cu autor H. M., moștenitori H. B. C. și S. C.-I., cu suprafața de 50 ha, în condițiile neidentificării unor terenuri restituibile.
Asupra cererii formulate de reclamantul O. B. T., în Dosarul nr._/212/2010, conexat la prezenta cauză care face obiectul Dosarului nr._, instanța o va respinge ca neîntemeiată pentru considerente care succed:
Asupra capătului principal al cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulat, instanța îl va respinge ca neîntemeiat, pentru considerentele care succed:
Reclamantul este moștenitorul defunctei H. M. (f. 34-56, dosar conexat), autoare care a avut în proprietate suprafața de 251 ha teren, teren situat în . Act de partaj voluntar f. 22-27, dosar conexat), prin Decretul de expropriere nr. 83/1949 autoarea reclamantului fiind expropriată de suprafața de 247 ha.
De asemenea, cu referire la reclamantul O. B. T., instanța reține că în prezenta cauză întinderea dreptului de proprietate/suprafeței deținute de autoarea reclamantului, defuncta H. M., cât și calitatea sa persoană îndreptățită la reconstituire, în calitate de moștenitor al defunctei, astfel cum sunt acestea reglementate de dispozițiile relevante și incidente ale art. 11 și13 din Legea nr. 18/1991, nu constituie chestiuni litigioase deduse controlului judecătoresc în cadrul procedurii plângerii formulate în condițiile art. 53 alin. 2 și următoarele din Legea nr. 18/1991, sens în care nu sunt contestate.
În acest sens, prin Hotărârea nr. 169/04.05.2006 emisă C. JUDEȚEANĂ C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI (f.14, dosar conexat) s-a procedat la validarea propunerii COMISIEI LOCALE DE FOND FUNCIAR COGEALAC și s-a dispus suplimentarea Anexei 23 cu autor H. M., moștenitor O. B. T. cu suprafața de 50 ha.
Prin Adresa nr. 1262 din data de 19.01.2009 reclamantului i s-a comunicat oferta de punere în posesie cu teren categoria folosință pășune pentru suprafața de 50 ha, validată prin Anexa 23, respectiv despăgubiri (f. 17, dosar conexat).
La data de 12.02.2007 reclamantul O. B. T. a solicitat expres că optează pentru punerea în posesie cu teren arabil pentru suprafața validată prin Anexa 23 sau acordarea despăgubirilor reprezentând contravaloarea terenului arabil (f. 17, dosar conexat).
Prin Adresa Nr. 3297/05.05.2008 pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR COGEALAC a comunicat reclamantului că dosarul acestuia urmează a fi înaintat Prefecturii C. pentru acordarea despăgubirilor (f. 20, dosar conexat).
În ceea ce privește obiectul cererii de chemare în judecată cu care reclamantul O. B. T. a învestit instanța, se constată, din perspectiva principiul disponibilității procesuale, că instanța nu a fost învestită cu o plângere formulată împotriva Hotărârii nr. 169/04.05.2006 emisă de C. JUDEȚEANĂ C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI, în condițiile dispozițiilor art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
De altfel în raport de dispozițiile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 coroborat cu data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 18.10.2010, o astfel de plângere împotriva Hotărârii nr. 169/04.05.2006 fiind tardivă, în condițiile în care termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii menționate a expirat, sens în care a intervenit decăderea reclamantului din dreptul a supune controlului judecătoresc procedura administrativ-jurisdicțională, în care s-a emis Hotărârea nr. 169/04.05.2006.
În acest context instanța mai reține că solicitările formulate de reclamantul O. B. T. în cadrul capătului principal al cererii de chemare în judecată sunt susceptibile a fi deduse judecății numai în cadrul plângerii reglementate de art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, evident în cadrul termenul legal de 30 de zile de formulare a acesteia.
Sub un alt aspect, instanța mai constată caracterul neîntemeiat al capătului principal al cererii de chemare în judecată formulate, în condițiile în care reclamantul O. B. T. în raport de imposibilitatea (prin inexistența disponibilului de teren restituibil) COMISIEI LOCALE DE FOND FUNCIAR COGEALAC de a-i reconstitui dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 50 ha, astfel cum a fost validat în Anexa 23, în categoria de folosință arabil, a solicitat expres acordarea despăgubirilor potrivit validării menționate anterior, prin Hotărârea nr. 169/04.05.2006 (f. 18, dosar conexat).
Pentru identitate de rațiune și cu referire la considerentele expuse în cadrul soluționării plângerii formulate de reclamanții H. B. C. și S. C. I. instanța constată caracterul legal al Hotărârii nr. 169/04.05.2006, în condițiile în care reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților nu s-a putut realiza potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 3 din Legea nr. 1/2000, cu respectarea procedurii prevăzute de art. 10 din Regulament, sens în care reclamantul O. B. T. a devenit eligibil pentru acordarea despăgubirilor, în consecință acesta fiind validat în cadrul Anexei 23 prin hotărârea menționată, modalitate de soluționare a cererii de reconstituire față de care reclamantul și-a manifestat acordul expres în cadrul procedurii administrativ-jurisdicționale.
Asupra capătului subsidiar al cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulat, instanța îl va respinge ca neîntemeiat, pentru considerentele care succed:
Instanța constată că în cadrul capătului subsidiar al cererii de chemare în judecată formulate reclamantul a solicitat:
-obligarea COMISIEI LOCALE PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR COGELEAC să înainteze dosarul COMISIEI JUDEȚENE PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR C., pentru ca aceasta la rândul său să fie obligată la înaintarea către Secretariatului Comisiei de Acordare a Despăgubirilor a întregii documentații care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 169/04.05.2006 prin care a fost validată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate
-obligarea COMISIE CENTRALE DE ACORDARE A DESPĂGUBIRILOR la emiterea deciziei privind titlul de despăgubiri.
-obligarea pârâtei A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚII, ulterior emiterii titlului de despăgubire, la emiterea unui titlu de plată.
-reclamantul a mai solicitat ca obligațiile care vor fi stipulate în sarcina pârâtelor să se dispună sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 50 lei/zi pentru fiecare zi de întârziere.
Față de precedente instanța reține că procedura de reconstituire, faza administrativ-jurisdicțională, a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 se finalizează prin emiterea hotărârii de validare de către comisiile județene, sens în care în favoarea reclamantului s-a emis Hotărârea nr. 169/04.05.2006, prin care acesta a fost validat în cadrul Anexei 23 pentru acordarea despăgubirilor(f. 18, dosar conexat).
Astfel, la momentul formulării cererii de chemare în judecată de către reclamant, respectiv 18.10.2010, procedura de acordarea a despăgubirilor era reglementată de Titlul VII, Capitolul V din Legea nr. 247/2005. În acest sens art. 16 și următoarele din Titlul VII, Capitolul V reglementează procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, instituind competența Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, procedură administrativă a cărei parcurgere este obligatorie pentru reclamant.
Conform art. 16.4 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 1095 din 15 septembrie 2005, în cazul despăgubirilor acordate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, în situația în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu acceptă sau nu pot primi teren în natură, pe alt amplasament, comisia județeană de aplicare a legilor fondului funciar va înainta Secretariatului Comisiei Centrale, pe bază de proces-verbal de predare-primire, întreaga documentație care a stat la baza validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. La dosar vor fi anexate și dovezile privind faptul că fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li s-au oferit terenuri în natură, pe alt amplasament, pe care nu le-au acceptat, sau, după caz, o declarație semnată de membrii comisiei de aplicare a legilor fondului funciar, prin care se atestă că nu mai există teren disponibil pentru restituire în natură.
Astfel în cadrul procedurii administrative potrivit art.16 alin.4 din Legea ne. 247/2005 pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, articol care urmează a fi coroborat cu art. 16.4 din Normele Metodologice, citat anterior și art. 16.10 și 16.11 conform cărora după primirea dosarelor prevăzute la pct. 16.1-16.5 și 16.7, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor în ceea ce privește verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură, respectiv după analizarea dosarelor conform prevederilor pct. 16.10, Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor în care, în mod întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate în mod aleatoriu de către C. C., în vederea întocmirii raportului de evaluare (art. 16.11 Norme metodologice)
În continuare conform art.21 din Legea nr. 247/2005 dacă, pe baza constatărilor Secretariatului Comisiei Centrale, aceasta stabilește că imobilul pentru care s-a stabilit plata de despăgubiri este restituibil în natură, prin decizie motivată va proceda la restituirea acestuia care se coroborează cu articolul corespunzător din Normele Metodologice, și anume art. 21.1 – care stipulează că în situația prevăzută la art. 21 din titlul VII al legii, dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată.
Din interpretarea coroborată a textelor de lege enunțate, rezultă că Legea nr. 247/2005 recunoștea posibilitatea ca și după încheierea procedurii administrative desfășurate la nivelul comisiilor locale de fond funciar, prin stabilirea dreptului la despăgubiri, să se revină asupra acestei măsuri și să se restituie în natură respectivul imobil, doar dosarele în care cererea de restituire în natură a fost în mod întemeiat respinsă urmând în continuare procedura specifică acordării despăgubirilor.
În acest sens sub incidența Titlul VII, Capitolul V din Legea nr. 247/2005 coroborat cu Normele metodologice de aplicare a titlului VII, era reglementată în mod exclusiv o procedură cu caracter administrativ care trebuia parcursă pentru acordarea despăgubirilor, procedură care administrativă care debuta ulterior epuizării administrativ-jurisdicționale prin emiterea hotărârii de validare a persoanei îndreptățite pentru acordarea despăgubirilor.
În raport de derularea procedurii administrative reglementată de dispozițiile legale menționate în prezentat cauză, reclamantul nu a probat existența unui refuz nejustificat din partea autorităților administrative competente în exercitarea atribuțiilor legale care le reveneau. Astfel din corespondența existentă cu C. LOCALA DE FOND FUNCIAR COGEALAC rezultă în mod expres că aceasta a comunicat constant și cu celeritate stadiul procedurii privind acordarea de despăgubirii reclamantului O. B. T., conform Anexei 23, validată prin Hotărârea nr. 169/04.05.2006, sens în care nu se poate reține o omisiune determinantă a pârâtei sau un refuz de a proceda la parcurgerea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor (f. 20-21, dosar conexat).
În continuare instanța mai constată că dispozițiile relevante și incidente nu reglementează termene exprese și imperative pentru desfășurarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, astfel că față de pârâtă nu este incident un refuz nejustificat prin raportare la un anumit termen, ci numai spectrul desfășurării acestor proceduri în cadrul unui termen rezonabil.
De altfel instanța mai reține că dispozițiile legale relevante invocate reglementează etape distincte în cadrul procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, care debutează în cadrul prin predarea dosarului reclamantului Secretariatului Comisiei Centrale, etape care trebuie parcurse în mod individual și în cadrul cărora se stabilește în concret modalitatea de acordare a despăgubirilor, cuantumul acestora, perioada în care urmează a fi plătite, sens în ca există chiar posibilitatea cenzurării legalității desfășurării procedurii anterioare, conform dispozițiilor legale evocate.
Față de acestea, solicitările reclamantului din cadrul capătului subsidiar al cererii de chemare în judecată tind să eludeze succesiunea etapelor procedurii administrative obligatorii, în condițiile în care instanța de judecată la acest moment procesual nu are aptitudinea de cenzura procedura administrativă de acordare a despăgubirilor, prin instituirea unor obligații de a face în sarcina pârâtelor, a unor termene și, eventual, a unor sancțiunii pecuniare.
În prezent instanța constată că dispozițiile legale din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 Capitolul V referitor la procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor și dispozițiile aferente din Normele metodologice de aplicare a acesteia au fost abrogate prin . Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și a Hotărârii de Guvern nr. 401/2013.
În prezent, în cadrul Legii nr. 165/2013, prevalența restituirii în natură este prevăzută cu valoare de principiu, sens în care există prevederea expresă în cadrul art.2 lit.a).
Suplimentar, se vor avea în vedere și disp. art.21 alin.4) din lege, care prevăd posibilitatea Comisiilor județene de fond funciar și a Comisiei de Fond Funciar a Municipiului București de a propune Comisiei Naționale soluționare a cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local”, dar și pe cele ale art.42 alin.1) și 2), potrivit cărora persoanele îndreptățite pot opta pentru returnarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor către comisiile locale de fond funciar în vederea restituirii în natură a terenurilor, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv în termenul prevăzut la alin. (1), pot opta pentru returnarea dosarelor la comisiile locale de fond funciar și persoanele care nu au valorificat titlurile de despăgubire emise de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor” și care vin în completarea intenției legislative concretizate în cuprinsul Legii 247/2005 (alin. 2).
În cadrul Legii nr. 165/2013 în Capitolul III intitulat Acordarea de măsuri compensatorii, este reglementată procedura de acordare a despăgubirilor (compensare), sens în care potrivit art. 17 în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
În continuare Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, reglementează în Capitolul III procedura de valorificare în numerar a punctelor, în conformitate cu noul sistem de compensare instituit de Legea nr. 165/2013.
Față de precedentele considerente expuse anterior și referitoare la procedura administrativă de acordare a despăgubirilor sub imperiul Legii nr. 247/2005, instanța constată că acestea se mențin în totalitate și sub incidența dispozițiilor Legii nr. 165/2013, în condițiile în care se reglementează o procedură administrativă a cărei parcurgere este imperativă, în vederea despăgubirii persoanelor îndreptățite, cu precădere în contextul în care reclamantul a fost validat prin Hotărârea nr. 169/04.05.2006, în cadrul Anexei 23 pentru acordarea despăgubirilor, sens în care procedura administrativ-jurisdicțională pentru reconstituirea dreptului de proprietate a fost epuizată, urmând a fi parcursă procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, evident cu posibilitatea restituirii în natură în raport de dispozițiile legale citate.
Cu referire la ansamblul considerentelor expuse instanța urmează să respingă ca neîntemeiate solicitările reclamantului O. B. T. formulate în cadrul capătului subsidiar al cererii de chemare în judecată.
În raport de soluțiile de respingere ca neîntemeiate a capetelor de cerere, atât cel principal, cât și cel subsidiar al cererii de chemare în judecată, instanța urmează să respingă ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de daune cominatorii în cuantum de 50 lei/zi pentru fiecare zi de întârziere de la pronunțarea hotărârii pentru C. DE FOND FUNCIAR COGEALAC, și începând cu a 16-a zi de la primirea documentației pentru celelalte pârâte, până la executarea efectivă.
Asupra cererii de intervenție voluntară principală formulată de O. C. C. în Dosarul nr._, la data de 18.03.2015, admisă în principiu prin Încheierea de ședință din data de 22.05.2015, instanța o va respinge ca neîntemeiată pentru considerentele care succed:
Astfel, într-adevăr deși intervenientul voluntar principal O. C. C. se prevalează de calitatea de moștenitor al defunctei H. M., autoare comună, instanța constată că acesta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietare de pe urma defunctei H. M., sens care nu avut calitatea de persoană solicitantă în cadrul procedurilor administrativ-jurisdicționale în care s-au emis Hotărârea nr. 169/04.05.2006 pentru reclamanții H. B. C. și S. C. I., respectiv Hotărârea nr. 169/04.05.2006 pentru reclamantul O. B. T..
Față de precedentele considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de intervenție voluntară formulată în cadrul procedurii plângerii reglementate de art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, în condițiile în care intervenientul nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autoarei H. M., în cadrul procedurilor-administrativ jurisdicționale desfășurate în fața comisiilor de fond funciar, singura modalitate în care acesta putea deveni parte în cadrul acestor proceduri și se putea analiza calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a AUTORITĂȚII NAȚIONALE pentru RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, invocată de aceasta.
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a COMISIEI NAȚIONALE pentru COMPENSAREA IMOBILELOR, invocată de aceasta.
Respinge ca neîntemeiate cererile de chemare în judecată, astfel cum au fost conexate, formulate de reclamanții H. B. C. și S. C.-I., ambii cu domiciliul în București, ., ., sector 6 și reclamantul din cererea conexată O. B. T., cu domiciliul în București, ., ., etaj 7, apt.47, sector 6 în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI - INSTITUȚIA PREFECTULUI, cu sediul în C., Bvd. Tomis nr.51, județ C., C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI M. K., cu sediul în comuna M. K., ..42, județ C. și C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI TÂRGUȘOR, cu sediul în . și pârâtele din cererea conexată C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR COGEALAC, cu sediul în ., C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Florească nr.202, sector 1 și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1.
Respinge ca neîntemeiată cererea de intervenție principală formulată de intervenientul O. C. C., cu domiciliu în sector 2, București, ., nr. 2, .> Cu drept de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
P. R. I. O. L.
Red.Jud.PRI/2ex/29.10.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7533/2015.... → |
|---|
