Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7545/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.06.2015 când, după ce a deliberat în secret, a adoptat următoarea hotărâre:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea depusă la data de 14.11.2014 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta S.C. R. S.A. a solicitat obligarea pârâtei P. R. la plata sumei de 149,16 de lei, cu titlu de contravaloare a serviciului de alimentare cu apă și a celui de canalizare prestate pârâtului în perioada mai 2014 – iulie 2014, a sumei de 8,26 lei, cu titlu de penalități de întârziere, calculate de la data scadenței fiecărei sume componente a debitului principal până la data introducerii cererii de chemare în judecată – 14.11.2014, a penalității de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată - 14.11.2014, asupra sumei de 149,16 de lei, în continuare, până la data achitării acesteia, și a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea acestei cereri, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei și taxă de notificare în cuantum de 30 de lei.

În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că în baza contractului nr. 202/14.12.2011 acesta a realizat servicii de gospodărire publică comunală în favoarea condominiului din care face parte și proprietatea pârâtului, iar ulterior, în baza convenției de facturare individuală a consumului de apă și canalizare nr. 7314/30.04.2012, anexă la contractul nr. 202/14.12.2011, încheiată între reclamantă, în calitate de operator, reprezentantul ales al condominiului, în calitate de utilizator, și pârâta P. R., în calitate de utilizator individual, aceasta s-a obligat să îi furnizeze pârâtului apă potabilă și să preia apele meteorice și apele uzate, pârâtul având obligația corelativă de a plăti contravaloarea serviciilor astfel prestate, la termenele convenite. Aceasta a mai precizat că, în executarea contractului, în vederea încasării contravalorii serviciilor prestate pârâtului, a emis facturile fiscale depuse în probațiune (filele 13-21), aferente perioadei mai 2014 – iulie 2014, în cuprinsul cărora este reliefată obligația de plată a sumei de 149,16 de lei, care nu a fost îndeplinită de către pârât în termenul de plată prevăzut în contract, nici ulterior, până la data depunerii acestei cereri de chemare în judecată.

Reclamanta a mai menționat că, deși în temeiul Legii nr. 241/2006 pârâtul avea obligația de a efectua plata prestațiilor efectuate de S.C. R. S.A. în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor, acesta nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumelor datorate în temeiul contractului în termenul de scadență prevăzut în contract, fiind astfel calculate și penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, de la data scadenței fiecărei sume componente a debitului principal, până la data introducerii cererii de chemare în judecată – 14.11.2014, pârâtul datorând cu acest titlu suma de 8,26 lei, pentru perioada indicată, fiind ținut la plata penalității de întârziere în cuantum de 0,03%, egală cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, și în continuare, până la achitarea efectivă a debitului principal.

Aceasta a mai învederat că, anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, a procedat la notificarea pârâtului, prin executor judecătoresc, în vederea îndeplinirii voluntare de către acesta a obligației de plată a sumelor de bani datorate în temeiul contractului, însă pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate până la data introducerii cererii de chemare în judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1270, art. 1272, art. 1516, art. 1523, art. 1350 Cod civil, ale Legii nr. 241/2006 și pe cele ale art. 1025-1032 Cod procedură civilă.

În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâtului, depunând în acest sens, alăturat cererii de chemare în judecată: certificat constatator, listing facturi pârât, tabel de calcul al penalităților, notificarea adresată pârâtului și dovada de comunicare a acesteia, facturile fiscale aferente perioadei mai 2014 – iulie 2014, contractul nr. 202/14.12.2011, convenția de facturare individuală a consumului de apă și canalizare nr. 7314/30.04.2012, anexă la contractul nr. 202/14.12.2011, cererea asociației de proprietari, tabel nominal cu proprietarii spațiilor cu destinație de locuință care sunt de acord cu trecerea la facturarea individuală, contract de prestări servicii de intermediere, tabele nominale cu defalcarea consumurilor pe apartamente aferente perioadei mai 2014 – iulie 2014, precum și tabele nominale relative la comunicarea facturilor fiscale, inclusiv a celor invocate în prezenta cauză, către consumatorii individuali.

Reclamanta a solicitat desfășurarea unei dezbateri orale.

Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei, stabilită conform art. 6 alin. 1 teza I din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

Pârâtul, deși legal citat, cu un exemplar al formularului de cerere și al înscrisurilor depuse în probațiune de reclamantă, nu a depus formularul de răspuns completat, ce i-a fost comunicat, și nici nu a răspuns prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de reclamantă.

Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

În fapt, între reclamanta S.C. R. S.A., în calitate de operator, condominiumul din care face parte și proprietatea imobiliară a pârâtei, în calitate de utilizator, și P. R., în calitate de utilizator individual, s-a încheiat, pe durată nedeterminată, convenția de facturare individuală a consumurilor de apă și canalizare nr. 7314/30.04.2012, anexă la contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare nr. 202/14.12.2011, încheiat între operator și utilizator, în temeiul căreia operatorul s-a obligat să îi furnizeze utilizatorului individual apă potabilă la imobilul apartament situat în Năvodari, ., ., ., utilizatorul individual având obligația corelativă de a plăti prețul serviciului prestat de operator (f. 22-29). În executarea obligațiilor asumate prin convenția de facturare individuală a consumurilor de apă și canalizare, operatorul a emis facturile fiscale aferente perioadei mai 2014 – iulie 2014, (filele 7-21 dosar), cuprinzând obligația de plată a sumei de 149,16 de lei.

În conformitate cu prevederile art. 3 alin. 2 din contract, stabilirea cantităților de apă potabilă furnizată utilizatorilor individuali se realizează pe baza tabelului cu defalcarea consumului general (al utilizatorului) pe utilizatori individuali, întocmit lunar de administratorul asociației. Stabilirea cantității de apă uzată deversată de fiecare utilizator individual, în conformitate cu prevederile art. 4 din contract, se realizează prin raportare la cantitatea de apă potabilă furnizată utilizatorului individual, acestea două fiind egale.

În conformitate cu prevederile art. 10 pct. 1, utilizatorii individuali și-au asumat obligația de a achita integral și la termen contravaloarea facturilor emise de operator în temeiul art. 3 și art. 4 din contract, pe baza tabelului cu defalcarea consumului general pe utilizatori individuali.

Potrivit art. 13 și art. 14 din contract, utilizatorii individuali au obligația de a achita facturile emise lunar de operator, pentru consumurile stabilite conform art. 3 și art. 4, acestea fiindu-le comunicate sub semnătură de către administratorul utilizatorului. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 15, facturile emise potrivit contractului sunt acceptate și recunoscute de utilizatorul individual, făcând dovada certitudinii, lichidității și exigibilității creanței, utilizatorul individual având, potrivit art. 19 din contract, obligația de a achita contravaloarea serviciilor prestate de operator în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor, data emiterii facturii și termenul de scadență a obligației de plată înscriindu-se pe factură.

În drept, potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 134/2010, privind Noul Cod de Procedură Civilă, condițiile de admisibilitate și forța probantă a facturilor invocate de reclamanta din prezenta cauză, în susținerea pretențiilor sale, se determină în conformitate cu prevederile în vigoare la data săvârșirii actelor juridice care fac obiectul probațiunii. În cauză, având în vedere că facturile fiscale depuse în probațiune de către reclamantă au fost întocmite ulterior datei de 15.02.2013, sunt aplicabile prevederile art. 272, art. 273 și art. 277 Cod procedură civilă, potrivit cărora obligațiile profesioniștilor se probează cu facturi fiscale, înscrisuri întocmite, în mod uzual, de aceștia în activitatea profesională.

Facturile fiscale fac parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată, astfel că, în caz de acceptare de către destinatar, acestea fac dovada actului juridic pe care îl constată și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care-l obligă pe acceptant la plată.

În cauză, facturile fiscale aferente perioadei mai 2014 – iulie 2014, (filele 7-21 dosar), cuprinzând obligația de plată a sumei de 149,16 de lei, au fost acceptate de pârât în mod tacit, în condițiile prevăzute de art. 13-15 din contract, acesta necontestând facturile în acord cu procedura prevăzută de contract, nici în fața instanței.

Având în vedere considerentele ce preced, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil încheiat cu pârâtul și a executării propriilor obligații, dovedind în același timp nașterea în patrimoniul pârâtului a obligației de plată a prețului serviciilor de care a beneficiat acesta, în cuantum de 149,16 de lei, reliefat în cuprinsul facturilor fiscale anterior menționate.

Prin raportare la temeiul de drept procesual invocat de reclamantă, respectiv, art. 1025-1032 Cod procedură civilă, privind procedura aplicabilă cererilor de valoare redusă, la obiectul prezentei cauze – pretenții având o valoare mai mică de 10.000 de lei și izvorând dintr-un contract civil, și la prevederile art. 1025 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, instanța constată că prezenta cerere este admisibilă în procedura privind cererile de valoare redusă.

În conformitate cu prevederile art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Potrivit art. 1350 alin. 1 și 2 Cod civil, orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. Prin raportare la prevederile art. 1350, precitate, instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în ceea ce o privește pe pârât, respectiv existența unei fapte ilicite a pârâtului, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.

Astfel, fapta ilicită constă în nerespectarea unei obligații contractuale și anume aceea de a achita integral și la scadență contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă conform facturilor emise în temeiul convenției de facturare individuală a consumurilor de apă și canalizare nr. 7314/30.04.2012, iar prejudiciul patrimonial se concretizează în suma de 149,16 de lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de alimentare cu apă potabilă și de preluare ape uzate, reliefate în cuprinsul facturilor fiscale aferente perioadei mai 2014 – iulie 2014, (filele 7-21 dosar), cuprinzând obligația de plată a sumei de 149,16 de lei.

În privința vinovăției pârâtului, instanța reține că, în consonanță cu prevederile art. 1548, potrivit cărora, în materie contractuală, debitorul obligației neexecutate este prezumat a fi în culpă, ca urmare a simplului fapt al neexecutării, pârâtului îi revine obligația de a dovedi că neexecutarea obligației de plată a contravalorii serviciilor de care a beneficiat nu a fost culpabilă. În același sens, instanța apreciază că pârâtul, pentru a nu fi angajată răspunderea sa contractuală, avea sarcina de a dovedi executarea propriilor obligații, pe care nu și-a îndeplinit-o, nedepunând niciun înscris și neadministrând nicio probă din care să rezulte că a executat în întregime și la termen obligațiile contractuale, situație de natură a determina rămânerea în ființă a prezumției relative de culpă în neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate, aceasta în condițiile în care pârâtul nu a făcut dovada că neîndeplinirea propriilor obligații nu este culpabilă.

De asemenea, în vederea angajării răspunderii contractuale a pârâtului, instanța mai reține că, potrivit art. 1531 Cod civil, repararea prejudiciului trebuie să cuprindă atât pierderea efectiv suferită de creditor, cât și beneficiul de care acesta a fost lipsit. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 1531 din același act normativ, este reparabil numai prejudiciul care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau culpabile a obligației. De asemenea, instanța mai are în vedere că prejudiciul suferit de reclamantă, constând în contravaloarea serviciilor furnizate pârâtului și neachitate de acesta, este consecința logică și firească a neexecutării de către pârât a propriei obligații, respectiv a celei de plată a contravalorii serviciilor prestate de reclamantă.

În privința penalităților de întârziere solicitate, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 20 din convenția individuală de facturare, care constituie o preluare a dispoziției legale cuprinse în art. 31 alin. 7 din Legea nr. 241/2006, neachitarea facturii în termen de 30 de zile lucrătoare de la data scadenței atrage plata unor penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, începând cu prima zi după data scadenței, valoarea penalităților neputând depăși valoarea debitului principal. Potrivit art. 120 alin. 7 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, începând cu data de 01.03.2014, nivelul dobânzii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor bugetare este de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale.

De asemenea, potrivit art. 1516 alin. 1 și 2 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, în caz contrar, debitorul fiind ținut a plăti daune-interese, care, în consonanță cu prevederile art. 1535 alin. 1 Cod civil, în cazul obligațiilor având de obiect plata unei sume de bani, se datorează de la scadența obligației de plată, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, creditorul nefiind ținut să dovedească vreun prejudiciu, iar debitorul neavând dreptul de a face dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății este mai mic.

Totodată, în concordanță cu prevederile art. 1538 alin. 1 și art. 1539 Cod civil, clauza prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale nu poate fi executată concomitent cu executarea în natură a obligației principale decât în situația în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligațiilor la timp sau la locul stabilit. Potrivit art. 1523 alin. 2 lit. c din același act normativ, debitorul se află de drept în întârziere atunci când refuză sau neglijează, în mod repetat, îndeplinirea obligației cu executare succesivă.

Având în vedere că pârâtul nu a achitat la scadență debitul principal datorat reclamantei, instanța apreciază că este întemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere, astfel cum acestea au fost formulate și reliefate în cuprinsul tabelului de calcul depus în probațiune alăturat cererii de chemare în judecată.

Având în vedere considerentele ce preced, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de reclamantă sunt întemeiate, pârâta nedovedind existența unei cauze străine exoneratoare de răspundere, astfel că acesta urmează a fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 149,16 de lei, cu titlu de contravaloare a serviciului de alimentare cu apă și a celui de canalizare, menționată în cuprinsul facturilor fiscale aferente perioadei cuprinse între mai 2014 – iulie 2014, (filele 7-21 dosar), a sumei de 8,26 lei, cu titlu de penalități de întârziere, precum și penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, calculate la valoarea debitului principal, fără a putea depăși valoarea debitului principal. În privința capătului de cerere formulat de reclamantă și relativ la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei și cheltuieli de notificare în cuantum de 30 de lei, având în vedere soluția de admitere a capătului de cerere principal, instanța apreciază că acesta este întemeiat, urmând a fi admis în consecință, pentru considerentele ce succed.

Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, taxa judiciară de timbru și cheltuielile de notificare sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.

În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale în privința taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei, dovedită cu chitanța aflată la fila 3 a dosarului, depus alăturat cererii de chemare în judecată, și în privința cheltuielilor de notificare în cuantum de 30 de lei, dovedite cu factura fiscală aflată la fila 8 a dosarului, situație în care, văzând dispozițiile art. 1031 Cod procedură civilă și constatând că pârâta este partea căzută în pretenții în prezenta cauză, capătul de cerere relativ la cheltuielile de judecată urmează a fi admis, iar pârâta urmează a fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 80 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și cheltuieli de notificare.

În lumina considerentelor ce preced, cererea reclamantei va fi admisă, iar pârâta va fi obligată la plata către aceasta a sumei de 149,16 de lei, cu titlu de contravaloare servicii apă/canal aferente perioadei mai 2014 – iulie 2014, a sumei de 8,26 lei, cu titlu de penalități de întârziere, precum și penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, calculate la valoarea debitului principal de la data de 14.11.2014 și până la achitarea integrală a debitului principal, fără a putea depăși valoarea debitului principal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. R. S.A., cu sediul în Constanta, .-24, J. C. în contradictoriu cu pârâta P. R., domiciliată în Navodari, ., ., ., J. C..

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 149,16 lei reprezentând contravaloare servicii apă/canal aferente perioadei mai 2014-iulie 2014, suma de 8,26 lei cu titlu de penalități de întârziere, precum și penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare calculate la valoarea debitului principal de la data de 14.11.2014 și până la achitarea integrală a debitului principal, fără a putea depăși valoarea debitului principal.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 80 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei și taxă de notificare în cuantum de 30 lei.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.06.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

P. R. I. D. M.

red.Jud..PRI/2ex/05.10.2015

tehnored.D.M./