Întoarcere executare. Sentința nr. 7508/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7508/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 7508/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7508
Ședința publică din data de 23 iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. O.
GREFIER: F. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare 3968/RE/2014, cerere formulată de contestatorul S. R. (CNP_) cu domiciliul în C. . județul C. în contradictoriu cu intimatul C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA CESTRIN cu sediul în București .. 401A sector 6.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta hotărâre pentru când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 23.06.2015, când s-a dat următoarea soluție.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 23.02.2015 sub numărul_, modificată prin cererea înregistrată la data de 27.04.2015 contestatoarea S. R. solicitat, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. anularea executării silite însăși și a tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 3968/2014 al B.E.J. R. G., întoarcerea executării silite și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
În motivare, contestatoarea a arătat că executarea silită declanșată împotriva sa în dosarul nr. 3968/2014 al B.E.J. R. G. în temeiul procesului verbal de contravenție R11 nr._/19.12.2011 prin care a fost obligat să achite 28 de euro cu titlu de tarif de despăgubire pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, este lovită de nulitate, întrucât dispoziția legală care stabilea obligația de plată a tarifului de despăgubire, ca sancțiune contravențională complementară, în sarcina persoanei vinovate de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 din O.G. nr. 15/2002, a fost abrogată prin Legea nr. 144/2012, care, astfel, constituie o lege contravențională mai favorabilă, obligatoriu de aplicat în cauză. A mai arătat că executarea este prescrisă ca urmare a comunicării nelegale prin afișare a procesului verbal de contravenție R11 nr._/19.12.2011 și că procesul verbal de contravenție R11 nr._/19.12.2011 este nul absolut pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
De asemenea, contestatoarea a mai precizat că sumele de bani care au făcut obiectul executării silite au fost achitate pentru a se evita poprirea contului personal.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711, art. 719, art. 722 c.pr.civ., art. 14 și art. 27 din OG 2/2001 și OUG 15/2002.
În probațiune, contestatorul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citată, intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. a depus întâmpinare la contestația la executare inițială și modificată la data de 12.03.2015 și la data de 15.05.2015 solicitând respingerea contestației ca nefondată.
În motivarea în fapt, intimata a arătat, în esență, că procesul verbal de contravenție R11 nr._/19.12.2011 a fost comunicat prin afișare în prezența unui martor în mod legal în virtutea art. 27 din OG nr. 2/2001 și în baza principiului simetriei juridice potrivit art. 168 c.pr.civ. chiar dacă parte nu a primit actul personal. A mai precizat că datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă astfel cum este definită și reglementată de OG nr. 15/2002, precum și că legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul că este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
Intimata a mai învederat că întrucât procesul verbal de contravenție nu a fost contestat în instanță până la data intrării în vigoare a legii nr. 144/2012, are valoare de titlu executoriu în întreg cuprinsul său, tariful de despăgubire fiind susceptibil de executare silită. A mai arătat că lipsa semnăturii olografe poate fi invocată doar pe cale plângerii contravenționale și nu în cadrul plângerii contravenționale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711, OG 2/2001 și OUG 15/2002.
În probațiune, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru ambele părți.
La data de B. R. G. I. a depus dosarul de executare nr. 3968/2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin somația din data de 05.02.2015 emisă în dosarul de executare nr. 3968/2014 al B. R. G. I. și comunicată contestatoarei la data de 11.02.2015, s-a pus în vedere acesteia din urmă ca de îndată de la primirea sau comunicarea somației să se conformeze titlului executoriu constând în procesul verbal de contravenție . nr._/19.12.2011 în sensul de a achita suma de 28 euro reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire și suma de 270 lei cu titlu de cheltuieli de executare.
Prin încheierea din data de 20.02.2015 emisă în dosarul de executare nr. 3968/2014 al B. R. G. I. s-a dispus încetarea executării silite realizate ca urmare a achitării în mod integral a obligației stabilite prin titlul executoriu constând în procesul verbal de contravenție . nr._/19.12.2011. Potrivit ordinului de plată din data de 12.02.2015 contestatoarea a achitat suma de 394,3 lei reprezentând tarif despăgubire și cheltuieli de executare din dosarul nr. 3968/2014.
În drept, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în forma aflată în vigoare la momentul săvârșirii, constatării și sancționării contravențiilor reținute în sarcina contestatorului, contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.
Prin dispozițiile art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, care au intrat în vigoare începând cu data de 27.07.2012, au fost abrogate dispozițiile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, care stabileau, pentru săvârșirea contravenției de a circula pe drumurile publice fără a deține rovinietă, și obligația achitării unui tarif de despăgubire pe lângă obligația plății amenzii contravenționale. De lege lata, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și sancționate de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002, contravenienții au obligația de a achita numai amenda contravențională stabilită de aceste dispoziții legale, fără a mai fi ținuți să plătească și tariful de despăgubire stabilit anterior de prevederile art. 8 alin. 3 din același act normativ.
Curtea Constituțională a României a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în forma aflată în vigoare anterior adoptării dispoziției abrogatoare, statuând că obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C.N.A.D.N.R.. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material, posibilitatea cumulării răspunderii contravenționale cu răspunderea civilă delictuală și, subsecvent, impunerea achitării concomitente a unei amenzi contravenționale și a unui tarif de despăgubire justificându-se prin diferența esențială dintre fundamentele fiecărui tip de răspundere. Astfel, dacă în cazul răspunderii contravenționale se urmărește sancționarea unei conduite ilicite, prin stabilirea răspunderii civile se tinde la repararea prejudiciului produs unui anumit subiect de drept, în speță, C.N.A.D.N.R..
De asemenea, prin Decizia nr. 112/06.03.2014, care constituie o reluare a argumentelor avute în vedere în Deciziile nr. 385/01.10.2013 și nr. 505/05.12.2013, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, reținând că, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții, însă, abrogând dispozițiile legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală.
A mai reținut că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei, contravenția, ca fapt antisocial, fiind necesar a fi privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Aceasta a mai statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
Curtea Constituțională a României a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
Analizând aspectele statuate de Curtea Constituțională a României, instanța reține că, deși prin art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 nu a fost instituită o sancțiune contravențională complementară, ci o formă a răspunderii civile delictuale subiective, evaluarea prejudiciului realizându-se pe bază de tarif de despăgubire, în acord cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001, dispoziția cuprinsă în art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, de abrogare a dispoziției cuprinse în art. 8 alin.3 din O.G. nr. 15/2002, are natura juridică a unei legi contravenționale mai favorabile, retroactivitatea acesteia fiind permisă în mod expres de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, revizuită.
În cauză, instanța constată că în privința obligației de a achita contravaloarea tarifelor de despăgubire a intervenit o lege contravențională mai favorabilă, anterior declanșării executării silite, împrejurare care constituie un impediment la declanșarea și efectuarea executării silite și, implicit, o cauză de nulitate a executării silite declanșate cu neobservarea acestui impediment legal.
În acest sens, în acord cu prevederile art. 430 alin. 2 c.pr.civ. și cu cele statuate prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 1/1995, instanța reține că această interpretare se impune ca urmare a caracterului obligatoriu al dezlegărilor date de Curte problemelor de drept cu a căror soluționare aceasta a fost învestită, fiind obligatorie respectarea atât a dispozitivului, cât și a considerentelor decisive care reprezintă sprijinul indispensabil al soluției adoptate de instanța de contencios constituțional.
Față de prevederile art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 228/2007 și art. 720 alin. 1 c.pr.civ., contestația la executare formulată în cauză urmează să fie admisă și, în consecință, executarea silită însăși și toate actele de executare efectuate în dosarul nr. nr. 3968/2014 al B. R. G. I. urmează să fie anulate.
De asemenea, instanța mai reține că intimata nu avea dreptul să pună în executare procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/19.12.2011 și pentru considerentul că acesta nu constituia titlu executoriu în raport de prevederile art. 37 alin. 1 raportat la cele ale art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 întrucât nu se consideră a fi comunicat corect ca urmare a faptului că nu s-a făcut dovada că s-a încercat comunicarea procesului verbal prin poștă, prealabil comunicării prin afișare.
Referitor la motivul de contestație invocat de către contestatare potrivit căruia procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/19.12.2011 este nul absolut pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, instanța apreciază că acesta vizează o apărare privitoare la fondul dreptului cuprins în pretinsul titlu executoriu care nu poate fi analizată în cadrul contestației la executare potrivit art. 713 alin. 2 c.pr.civ. întrucât legea prevede în legătură cu aceste titluri executorii o cale procesuală specifică pentru desființarea acestora, respectiv plângere contravențională potrivit OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește capătul de cerere privind întoarcerea executării silite, instanța reține că potrivit art. 723 alin. 1 și 2 c.pr.civ. în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau executarea însăși, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare acesteia. Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terții de bună credință.
Întoarcerea executării silite se poate dispune doar în situația în care s-a desființat însuși titlul executoriu ori s-a anulat executarea silită însăși, iar nu și atunci când s-a anulat un anumit act de executare. În cazul în care intervine anularea titlului executoriu sau a înseși executării silit, creditorul are obligația de a restitui debitorului tot ceea ce a primit prin executarea silită.
Astfel, întrucât instanța va anula executarea silită însăși începută de intimată cu consecința anulării tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 3968/2014 al B.E.J. R. G. I., iar contestatorul a făcut dovada prin ordinul de plată din data de 12.02.2015 ( f. 11) că s-a conformat somației din data de 05.02.2015, instanța va admite cererea de întoarcere a executării silite și va obliga intimatul să restituie suma de 394 lei.
Față de solicitarea B. R. G. I. de obligare a contestatoarei la plata sumei de 34 lei cu titlu de cheltuieli de efectuare a copiilor xerox ale dosarului de executare nr. 3968/2014, instanța reține următoarele.
În conformitate cu prevederile art. 717 alin. 2 c.pr.civ., contestatoarea, ca persoană interesată în realizarea fotocopiilor de pe înscrisurile componente ale dosarului de executare silită nr. 3968/2014, urmează să fie obligată la plata către B. R. G. I. a sumei de 34 lei, cu titlu cheltuieli cu privire la efectuarea copiilor xerox ale dosarului de executare nr. 3968/2014 al B.E.J. R. G..
În privința capătului de cerere formulat de contestatoare și relativ la obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea acestei cereri constând în cheltuieli cu privire la efectuarea copiilor xerox a dosarului de executare nr. 3968/2014 al B.E.J. R. G., având în vedere soluția de admitere a capătului de cerere principal, instanța apreciază că acesta este întemeiat, urmând a fi admis.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 c.pr.civ., cheltuielile de fotocopiere a înscrisurilor depuse la dosar sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada acestora trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, cererea contestatoarei, partea care a câștigat procesul, fiind dovedită cu adresa de la fila 25 a dosarului, care, coroborată cu dispoziția de obligare a acestei părți la plata către executorul judecătoresc a cheltuielilor de fotocopiere în cuantum de 34 de lei, atestă plata de către această parte a sumei de 34 de lei, cu titlu de cheltuieli fotocopiere dosar de executare silită, motiv pentru care intimata, partea care a pierdut procesul, urmează să fie obligată la plata către contestatoare a sumei de 34 lei.
În privința capătului de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru, instanța apreciază că acesta este neîntemeiat, urmând a fi respins în consecință.
Astfel, față de prevederile art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în acord cu care, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă, instanța reține că sumele achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă contestației la executare nu intră în cuantumul cheltuielilor de judecată la restituirea cărora contestatorul este îndrituit de la intimat în caz de admitere a cererii introductive de instanță, contestatorul neavând un drept de opțiune între a solicita restituirea taxei judiciare de timbru sau obligarea intimatului la plata acesteia, cu titlu de cheltuieli de judecată, calea de urmat fiind cea a solicitării restituirii acesteia. Dacă s-ar admite interpretarea contrară, contestatoarea ar fi îndrituită la o dublă plată a acestei cheltuieli de judecată, care ar conduce la o îmbogățire fără justă cauză a acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea S. R. (CNP_) cu domiciliul în C. . județul C. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. –DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. cu sediul în București .. 401A sector 6.
Anulează executarea silită și actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 3968/2014 al B.E.J. R. G. I..
Admite cererea de întoarcerea a executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 3968/2014 al B.E.J. R. G..
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 394 lei.
Obligă contestatoarea să plătească B. R. G. I. suma de 34 lei cu titlu de cheltuieli aferente efectuării copiilor xerox ale dosarului de executare nr. 3968/2014 al B.E.J. R. G..
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 34 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând cheltuieli aferente efectuării copiilor xerox ale dosarului de executare nr. 3968/2014 al B.E.J. R. G..
Respinge ca neîntemeiată cererea contestatorului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei hotărâri. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. O. F. M.
Red. I.O./24.06.2015.
tehnored.F.M/26.06.2015.
emis 2 comunicări..
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7545/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
