Legea 10/2001. Sentința nr. 3001/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3001/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 20559/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3001
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – M. TRANTU
GREFIER – E. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant L. R. M. și pe pârât M. C. PRIN PRIMAR, pârât C. L. C., pârât M. F. PUBLICE, având ca obiect legea 10/2001.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 10.03.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta sentința când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.03.2015, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.07.2014 sub nr._, reclamanta L. R.-M., în contradictoriu cu pârâții M. C. prin Primar, C. L. C. și M. Finanțelor Publice, a solicitat instanței, în principal, obligarea pârâților la plata valorii de circulație a imobilului apartament situat în C., .. 40, parter, conform art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001, iar, în subsidiar, obligarea pârâților la plata prețului actualizat al imobilului-apartament situat în C., .. 40, parter.
În motivare, reclamanta a arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/01.11.1996, aceasta a cumpărat, împreună cu soțul său C. L., de la R. C., apartamentul situat în C., .. 40, parter, iar, la data de 21.02.2002, cei doi cumpărători au fost acționați în justiție de foștii proprietari ai imobilului care s-au legitimat în calitate de moștenitori ai proprietarului inițial, respectiv Silisteanu M. și care au solicitat instanțelor de judecată să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare menționat.
S-a arătat că, inițial, cererea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 4566/15.09.2003 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr. 507/C/2003, însă, prin decizia nr. 549/21.04.2004 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr. 1960/C/2003, a fost admis apelul și s-a schimbat în parte sentința civilă nr. 4566/15.09.2003 a Judecătoriei G. în sensul că s-a constat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr._/30.10.1996 (cel încheiat de reclamanta C.) și_/10.11.1996 încheiat de alți foști chiriași, respectiv V. S. și M., această decizie rămânând irevocabilă prin respingerea recursului.
Reclamanta a arătat că, prin constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, apartamentul a reintrat în patrimoniul municipiului C., iar, prin protocolul de predare-primire nr. 4736/14.06.2011, a fost restituit imobilul către notificatorii conform Legii nr. 10/2001, prin dispoziția Primarului mun. C. nr. 1311/01.06.2012 dispunându-se restituirea în natură a imobilului către actualii proprietari.
Aceasta a mai menționat că este îndreptățită la restituirea valorii prețului de circulație a apartamentului întrucât, în anul 1996, Statul Român avea obligația să verifice dacă imobilul era revendicat, respectiv dacă erau îndeplinite condițiile stabilite de Legea nr. 112/1995 pentru vânzarea imobilului către chiriași, reclamanta indicând că aceasta a cumpărat imobilul în temeiul acestei legi, cu respectarea condițiilor prescrise de lege, iar faptul că, ulterior, s-a reținut reaua lor credință prin hotărârile judecătorești nu atrage inaplicabilitatea dispozițiilor art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001.
Reclamanta a solicitat ca, în condițiile în care instanța va aprecia că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a putea fi obligați pârâții la plata valorii de circulație a imobilului, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 50 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
În drept, au fost invocate prevederile art. 50 ind. 1 și 50 alin.2 din Legea nr. 10/2001.
În dovedire, au fost atașate înscrisuri, solicitându-se și administrarea probei cu expertiza.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform Legii nr. 10/2001.
Legal citați, pârâții M. C. prin Primar și C. L. C. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora, motivat de faptul că, în temeiul art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, restituirea prețului actualizat se face de către M. Finanțelor Publice.
De asemenea, pârâții au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca urmare a împlinirii termenului de 3 ani de la momentul la care contractul de vânzare-cumpărare a fost desființat.
Cu privire la fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată întrucât, față de reaua-credință a reclamantei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, aceasta nu este îndreptățită să obțină valoarea de circulație a imobilului și nici prețul actualizat al acestuia, acest drept fiind stabilit prin lege numai în favoarea cumpărătorilor de bună-credință la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995.
Pârâții au solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 – 208 C.proc.civ, ale Legii nr. 10/2001, ale art. 1 din Decretul nr. 167/1958.
În apărare, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Pârâtul M. Finanțelor Publice prin Direcția Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune motivat de faptul că cererea formulată este o acțiune personală, astfel încât se aplică termenul general de 3 ani de zile de prescripție, iar, în cazul reclamantei, termenul a început să curgă din anul 2008, de când aceasta a avut cunoștință de constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr._/01.11.1996 prin decizia civilă nr. 193/R/18.03.2008 de către Curtea de Apel G. în dosarul nr._, irevocabilă.
Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a menționat că, din interpretarea coroborată a textelor de lege, rezultă că proprietarii al căror contract de vânzare-cumpărare a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă au dreptul la restituirea prețului actualizat al imobilului și nu la restituirea prețului de piață cum a solicitat reclamanta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ.
De asemenea, pârâtul M. Finanțelor Publice prin Direcția Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a formulat cerere de chemare în garanție a R. C. solicitând instanței ca, în eventualitatea în care va fi admisă cerere reclamantei, să o oblige pe chemata în garanție la plata comisionului de 1% din prețul obținut din vânzarea imobilului, conform art. 9 alin. 3 și 5 din Legea nr. 112/1995.
Pârâtul a arătat că R. C. a acționat în baza unui mandat legal, încasând comisionul cuvenit din vânzare, iar anterior vânzării, aceasta avea obligația de a analiza situația juridică a imobilului vândut, inclusiv aspectele care țin de validitatea titlului statului.
Chemata în garanție R. C. a depus întâmpinare la cererea de chemare în garanție prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive precizând că, în temeiul Legii nr. 10/2001, obligația de restituire a prețului actualizat plătit de chiriași revine Ministerului Finanțelor Publice, incluzându-se și comisionul.
De asemenea, s-a precizat că R. C. a acționat în baza unui mandat legal limitat, reprezentând municipiul C., că aceasta nu a avut și nici nu poate avea competența de a verifica și de a se pronunța asupra titlului de proprietate al proprietarului, în speță M. C., iar constatarea validității titlului statului este atributul exclusiv al instanțelor judecătorești.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 82, art. 115 – 118, art. 274 C.proc.civ.
La termenul din data de 09.12.2014, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. C. prin Primar și C. L. C. pentru motivele menționate în încheierea de ședință.
De asemenea, la același termen, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune, raportat la data intrării în vigoare a dispozițiilor art. 50 ind. 1 și alin. 2 din Legea nr. 10/2001 și la momentul pronunțării hotărârii depuse la dosarul cauzei.
La termenul din data de 10.03.2015, instanța a admis în principiu cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. Finanțelor Publice prin Direcția Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. în contradictoriu cu R. C..
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului materiale la acțiune, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/01.11.1996 încheiat între R. C., reclamanta L. (fostă C.) R.-M. și C. L., aceștia din urmă au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului locuință situat în mun. C., .. 40, parter, jud. C..
Conform certificatului de moștenitor nr. 156/30.11.200 emis de BNP Doinița C., reclamanta are calitatea de moștenitor a defunctului C. L., decedat la data de 25.05.1997, în calitate de soție supraviețuitoare.
Prin sentința civilă nr. 4566/15.09.2003 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr. 507/C/2003,a fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat cererea numiților D. A. și D. C. formulată în contradictoriu cu R. C., V. Ș., Vinatan M., C. R. și C. G. prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute e contractului de vânzare-cumpărare nr._/30.10.1996 și nr._/10.11.1996.
Prin decizia civilă nr. 549/21.04.2004 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr. 1960/C/2003, a fost admis apelul declarat împotriva sentinței menționate anterior și a fost schimbată în parte sentința în sensul că s-a respins ca nefondată excepția autorității lucrului judecat, s-a admis acțiunea și s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr._/30.10.1996 și nr._/10.11.1996.
Instanța constată că, în tot cuprinsul deciziei nr. 549/21.04.2004 pronunțate de Curtea de Apel G. în dosarul nr. 1960/C/2003, a fost menționat contractul de vânzare-cumpărare nr._/10.11.1996, inclusiv, în cadrul considerentelor finale, prin care instanța a precizat cu urmează să admită apelul, să schimbe sentința civilă nr. 4566/15.09.2003 a Judecătoriei G. în sensul că se va respinge excepția de autoritate de lucru judecat, se va admite acțiunea formulată de reclamanți și se va constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr._/30.10.1996 și nr._/01.11.1996.
Decizia civilă nr. 549/21.04.2004 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr. 1960/C/2003 a rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor formulate, potrivit deciziei civile nr. 193/R/18.03.2008 pronunțate de Curtea de Apel G. în dosarul nr._ (număr în format vechi 1122/C/2006).
În drept, conform art. 50 din Legea nr. 10/2001:
(1)Cererile sau acțiunile în justiție, precum și transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi și de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru.
(2)Cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru.
(2¹)Cererile sau acțiunile în justiție având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru.
(3)Restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (21) se face de către M. Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Instanța reține că alin. 2 al dispoziției legale a fost introdus prin Legea nr. 1/2009 publicată în M.O. nr. 63/03.02.2009, însă posibilitatea restituirii prețului actualizat plătit de chiriași a fost prevăzută prin OUG nr. 184/2002 (aprobată prin Legea nr. 48/2004).
Art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001 prevede următoarele:
(1)Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
(2)Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin expertiză.
De asemenea, instanța reține că art. 50 ind. 1 a fost introdus prin Legea nr. 1/2009 publicată în M.O. nr. 63/03.02.2009.
Conform art.201 din Legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, în cauză, fiind astfel incidente dispozițiile Decretului nr. 167/1958, după cum se va arăta.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Conform art. 3 alin.1 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Potrivit art. 266 alin. 3 C.proc.civ din 1865, hotărârea se va comunica părților, în copie, în cazul în care aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau a recursului.
Față de toate aceste dispoziții legale, instanța reține că excepția prescripției dreptului material la acțiune este întemeiată pentru următoarele motive:
Instanța constată că, prin cererea formulată, reclamanta a solicitat în principal, obligarea pârâților la plata valorii de circulație a imobilului apartament situat în C., .. 40, parter, conform art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001, iar, în subsidiar, obligarea pârâților la plata prețului actualizat al imobilului-apartament situat în C., .. 40, parter.
Instanța reține că dreptul material la acțiune al reclamantei având ca obiect restituirea valorii de circulație, respectiv a prețului actualizat este supus termenului general de prescripție de 3 ani, aplicabil, în lipsa unor reglementări speciale, derogatorii, oricăror raporturi obligaționale.
Așa cum s-a arătat anterior, art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001 a fost introdus prin Legea nr. 1/2009 publicată în M.O. nr. 63/03.02.2009.
De asemenea, alin. 2 al art. 50 din Legea nr. 10/2001 a fost introdus prin Legea nr. 1/2009 publicată în M.O. nr. 63/03.02.2009, însă posibilitatea restituirii prețului actualizat plătit de chiriași a fost prevăzută prin OUG nr. 184/2002 (aprobată prin Legea nr. 48/2004).
Față de acestea, instanța reține că trebuie analizat diferit momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani pentru a solicita valoarea de circulație a imobilului, respectiv prețul actualizat al imobilului plătit de chiriași.
În ceea ce privește posibilitatea de a solicita valoarea de circulație a imobilului cumpărat în baza unui contract de vânzare-cumpărare desființat, instanța reține că, în cauză, s-a constat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr._/01.11.1996 încheiat între R. C., reclamanta L. (fostă C.) R.-M. și C. L. în mod irevocabil, la data de 18.03.2008, când a fost pronunțată decizia civilă nr. 193/R a Curții de Apel G. în dosarul nr._ în recursurile formulate împotriva deciziei nr. 549/21.04.2004 pronunțate de Curtea de Apel G. în dosarul nr. 1960/C/2003.
Așa cum s-a arătat anterior, instanța constată că, în cuprinsul dispozitivului deciziei nr. 549/21.04.2004 pronunțate de Curtea de Apel G. în dosarul nr. 1960/C/2003, s-a menționat că se constată nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr._/30.10.1996 și nr._/10.11.1996.
Însă, instanța reține că este o evidentă eroare materială cu privire la numărul și data contractului de vânzare-cumpărare, având în vedere că, în tot cuprinsul considerentelor deciziei nr. 549/21.04.2004 pronunțate de Curtea de Apel G. în dosarul nr. 1960/C/2003, s-au menționat numărul și data corecte al contractului de vânzare-cumpărare, respectiv nr._/01.11.1996.
Pe de altă parte, instanța constată că rezultă din chiar cererea de chemare în judecată ce face obiectul acestei cauze că reclamanta a avut cunoștință că acest contract de vânzare-cumpărare, nr._/01.11.1996, a fost desființat prin decizia nr. 549/21.04.2004 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr. 1960/C/2003, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 193/R/18.03.2008 a Curții de Apel G. în dosarul nr._ .
De altfel, reclamanta este una din părțile care a formulat recurs împotriva deciziei nr. 549/21.04.2004 pronunțate de Curtea de Apel G. în dosarul nr. 1960/C/2003.
În continuare, instanța reține că Legea nr. 1/2009, prin care a fost introdus art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001, a intrat în vigoare după momentul rămânerii irevocabile a soluției de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr._/01.11.1996, oferindu-se proprietarilor ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, posibilitatea formulării unei cereri de chemare în judecată prin care să solicite instanțelor acordarea prețului de piață al imobilelor.
Legea nr.1/2009 a intrat în vigoare la data de 06.02.2009, și cum o asemenea posibilitate de despăgubire nu era reglementată de nici o normă juridică anterioară, actul normativ creând un drept subiectiv cu un conținut nou, rezultă că, la data intrării în vigoare a acestei legi, s-a născut dreptul material la acțiunea având ca obiect restituirea prețului de piață și tot atunci a început să curgă și termenul de prescripție a acestui drept (termenul de prescripțiile fiind termenul general de 3 ani).
Or, de la data intrării în vigoare a acestor dispoziții legale – 06.02.2009, și până la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată – 01.07.2014, au trecut mai mult de 3 ani de zile, motiv pentru care instanța reține că dreptul material la acțiune pentru solicitarea de restituire a valorii de circulație a imobilului cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995 este prescris.
Referitor la capătul subsidiar al cererii formulate, privind obligarea pârâților la plata prețului actualizat al imobilului-apartament situat în C., .. 40, parter, în temeiul dispozițiilor art. 50 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, așa cum s-a reținut, posibilitatea restituirii prețului actualizat plătit de chiriași a fost prevăzută prin OUG nr. 184/2002 (aprobată prin Legea nr. 48/2004)
Instanța reține că, în această situație, termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la momentul rămânerii irevocabile a soluției de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr._/01.11.1996, respectiv de la data de 18.03.2008, când a fost pronunțată decizia civilă nr. 193/R a Curții de Apel G. în dosarul nr._, la acel moment existând, în legislația română, posibilitatea restituirii prețului actualizat.
Instanța nu poate reține apărarea reclamantei în sensul că decizia irevocabilă nu i-a fost comunicată acesteia și că, la momentul rămânerii irevocabile a deciziei, aceasta nu mai locuia în România, motiv pentru care termenul ar trebui să curgă de la data la care reclamanta a avut cunoștință de rămânerea irevocabilă.
În primul rând, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 266 alin. 3 C.proc.civ. (sub imperiul căruia a fost pronunțată decizia civilă nr. 193/R/18.03.2008 a Curții de Apel G. în dosarul nr._ ), hotărârea se va comunica părților, în copie, în cazul în care aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau a recursului.
Or, în cauză, decizia era irevocabilă la data pronunțării, nemaiputând fi atacată cu apel sau cu recurs, motiv pentru care instanța reține că această decizie nu a fost comunicată în mod legal reclamantei din prezenta cauză, conform dispozițiilor procedurale incidente la momentul respectiv.
Pe de altă parte, instanța reține că nu prezintă nicio relevanță faptul că reclamanta, la acea dată, nu mai locuia în România, ci în Germania, în condițiile în care nu s-a făcut dovada faptului că a fost în imposibilitate obiectivă de a dispune și de alte modalități pentru a se informa și a solicita comunicarea hotărârii irevocabile, precum și pentru a introduce o cerere de chemare în judecată pentru restituirea valorii imobilului/a prețului actualizat.
Față de acestea, instanța nu poate reține că termenul de prescripție a început să curgă de la data de 04.07.2011, când reclamanta a fost chemată în judecată de actualii proprietari pentru a fi evacuată din apartament, acțiune care a făcut obiectul dosarului nr._/212/2011 aflat pe rolul Judecătoriei C., așa cum a invocat reclamanta prin precizările depuse la data de 27.01.2015.
De asemenea, instanța mai reține că nu s-a făcut dovada existenței unor cauze de suspendare sau de întrerupere a prescripției.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge ca fiind prescrisă cererea formulată de reclamanta L. R.-M. în contradictoriu cu pârâtul M. Finanțelor Publice prin Direcția Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C..
Întrucât, prin încheierea de ședință din data de 09.12.2014, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. C. prin Primar și C. L. C., instanța va da efectul admiterii acestei excepții prin hotărâre în sensul că va respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâții M. C. prin Primar și C. L. C. ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Față de această soluție, având în vedere și cererea pârâților în acest sens, în temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., instanța o va obliga pe reclamantă la plata către pârâții M. C. prin Primar și C. L. C. a sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. Finanțelor Publice prin Direcția Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. în contradictoriu cu chemata în garanție R. C., instanța se va pronunța, cu prioritate, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție invocate de aceasta.
Instanța reține că, potrivit art. 9 alin. 5 din Legea nr. 112/1995, comisionul cuvenit unităților specializate care evaluează și vând apartamente este de 1% din valoarea acestora.
De asemenea, instanța constată că, prin cererea de chemare în garanție, pârâtul M. Finanțelor Publice prin Direcția Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a solicitat ca, în eventualitatea în care va fi admisă cererea de chemare în judecată și acesta ar fi obligat la plata unei sume de bani, chemata în garanție să-i restituie acest comision reținut de R. C., la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr._/01.11.1996.
Reiese astfel că R. C. a fost chemată în garanție întocmai pentru acest comision de 1% primit de aceasta, motiv pentru care instanța reține că se justifică calitatea procesuală pasivă a acesteia în cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. Finanțelor Publice prin Direcția Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., astfel încât va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție R. C..
În ceea ce privește fondul cererii de chemare în garanție, instanța reține că este de prisos a analiza temeinicia cererii de chemare în garanție, în condițiile în care instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge cererea principală ca fiind prescrisă, iar pârâtul M. Finanțelor Publice prin Direcția Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. nu va fi obligat prin hotărârea la plata vreunei sume de bani către reclamantă.
Prin urmare, instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. Finanțelor Publice prin Direcția Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. în contradictoriu cu chemata în garanție R. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta L. R. M., CNP –_, cu domiciliul procesual ales în mun. C., .-26, Hotel Tineretului, camerele 127-128, în contradictoriu cu pârâții M. C. prin Primar și C. L. C., ambii cu sediul în mun. C., ., jud. C., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge ca fiind prescrisă cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. Finanțelor Publice prin Direcția Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în mun. București, ., sector 5.
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție R. C..
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. Finanțelor Publice prin Direcția Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. în contradictoriu cu chemata în garanție R. C., cu sediul în mun. C., ., jud. C..
O obligă pe reclamantă la plata către pârâtul M. C. prin Primar a sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.03.2015.
PreședinteGrefier
M. Trantu E. R.
Conform art. 426 alin. 4 C.proc.civ.,
semnează grefierul-șef de secție civilă
M. Ț.
Red. jud. T.M./ 23.05.2015
Dact. R.E./20.03.2015
.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3380/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3026/2015. Judecătoria... → |
|---|
