Plângere contravenţională. Sentința nr. 3580/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3580/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 38670/212/2014
Dosar nr.38._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3580
Ședința publică din data de 27.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE : I. M. I.
GREFIER: D. M.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petent A. G., CNP –_, cu sediul în C., ..62, ., ., și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul în C., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.03.2015 când, după ce a deliberat în secret, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.11.2014 sub nr._ petentul A. G. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._.
În motivare petentul a arătat că în data de 25.10.2014, în jurul orelor 17:00 se deplasa pe bulevardul IC B., pe direcția P. Butelii-Kaufland, din municipiul C., unde a acordat prioritate pietonilor angajați în traversarea străzii în dreptul Școlii nr.8 și în dreptul restaurantului Sabroso.
A precizat petentul că a fost oprit de către un echipaj de poliție, care i-a comunicat faptul că va fi sancționat contravențional deoarece a circulat în localitate cu viteza de 89 km/h, lucru nerecunoscut de acesta.
Petentul nu și-a motivat în drept cererea.
În probațiune a depus copii de pe procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată deoarece la data de 25.10.2014 petentul conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe bulevardul IC B. din Municipiul C., zona restaurantului Sabroso, cu viteza de 89 km/h, abatere ce a fost filmată cu ajutorul aparatului radar.
A mai arătat intimatul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale.
În drept a invocat prevederile OUG nr.195/2002, HG 1391/2006 și OG nr.2/2001.
În probațiune a depus copii de pe următoarele înscrisuri: planșe foto, buletin de verificare metrologică, certificat aprobare model, atestat pentru agentul C. M., adresa Institutul Național de Metrologie.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei.
Analizând actele și lucrările dosarului reține:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ petentul a fost sancționat deoarece a săvârșit contravenția prevăzută de art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 și sancționată de art.101 alin.2 din OUG nr.195/2002.
Conform art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 (H.G. nr. 1391/2006) “(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. (2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Art. 101 din O.U.G. nr. 195/2002 “(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni… (2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. c)”
Aceste dispoziții se raportează la următoarele dispoziții din O.U.G. nr. 195/2002:
Art. 108 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 „Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: lit. c) 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: pct. 3 depășirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;”
Art. 49 din O.U.G. nr. 195/2002 – “(1) Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h”.
Instanța verifică din oficiu data introducerii plângerii contravenționale și constată că petentul a respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin.(1) din OG 2/2001.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea și suspendarea activității, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției, ca înscrisuri autentice, întocmite de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul lor, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Instanța reține că, din fotografia radar înaintată de organul constatator la dosarul cauzei, autoturismul înmatriculat cu nr._ a fost surprins în data de 25.10.2014 ora 17:08 rulând cu viteza de 89 km/h.
Fotografia a fost efectuată cu un mijloc tehnic verificat metrologic și de către o persoană care deține autorizație de operator radar (conform buletinului de verificare metrologică și atestatului de operator radar înaintate de asemenea la dosar de către intimat).
În ce privește limita de viteză pe sectorul de drum pe care a fost constatată contravenția, având în vedere că petentul circula prin municipiul C., aceasta era de 50 km/h, astfel că petentul a depășit viteza legală cu 39 km/h și a fost legal sancționat conform dispozițiilor mai sus menționate.
Conform art.5 alin.(5) și art.21 alin.(3) din OG nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvâșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Respectarea vitezei maxime admise în localitate are drept scop împiedicarea producerii unor accidente ce ar putea avea consecințe grave.
Faptul că petentul a circulat cu mult peste viteza legală admisă, arată că are un comportament iresponsabil pe drumurile publice și prin acțiunea sa a pus în pericol siguranța și sănătatea celorlalți participanți la trafic.
Prin urmare instanța apreciază că sancțiunea a fost stabilită cu respectarea criteriilor legale enumerate și că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că existența faptei reținute în sarcina petentului este dovedită, iar această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat, motiv pentru care plângerea contravențională formulată de petent urmează să fie respinsă ca neîntemeiată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respine plângerea contravențională formulată de petentul A. G., CNP –_, cu sediul în C., ..62, ., ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C., cu sediul în C., jud. C., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. M. I. D. M.
red.jud.I.M.I/4 ex.
08.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3026/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
