Obligaţie de a face. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-10-2015 în dosarul nr. 12253/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr_
SENTINȚA CIVILA NR._
Ședința publică din data de 23.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C.-M. T.
Grefier: A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul C. I. cu CNP:_ si domiciliul in E. Nord, ., județ C. în contradictoriu cu pârâtul O. E. PRIN PRIMAR, cu sediul in E. Sud, ., jud C., având ca obiect obligație de a face
Susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.09.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință
INSTANȚA,
Asupra cererii de față,
Prin cererea înregistrată la Judecătoria C., sub nr._, așa cum a fost modificată, reclamantul C. I. a solicitat in contradictoriu cu pârâtul Orașul E. prin Primar, obligarea acestuia la încheierea contractului de vânzare-cumpărare potrivit art. 9 din Legea nr. 112/1995 republicată, pentru imobilul situat în loc. E. Nord, ., jud. C., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că reclamantul este titularul contractului de închiriere nr. 37/04.11.2013 încheiat cu E. P. S.A. ce are ca obiect închirierea imobilului situat în loc. E. Nord, .. Deși este chiriaș al imobilului din anul 1999 și a formulat numeroase cereri de cumpărare, nu a obținut decât prelungirea contractului de locațiune, cu motivația că nu este cunoscută situația juridică a acestui imobil.
În drept, au fost indicate art. 9 și 14 din Legea nr. 112/1995.
În susținere, au fost depuse înscrisuri.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată întrucât reclamantul trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de art. 9 al. 1 și 6 din Legea nr. 112/1995 și respectiv art. 4 ind. 1 din H.G. nr. 11/1997. Se mai susține că pronunțarea unei hotărâri prin care Orașul E., titular al dreptului de proprietate al imobilului să fie obligat la vânzarea spațiului locativ în condițiile prevăzute de Legea nr. 112/1995, aduce atingere dreptului său de dispoziție asupra bunului.
Au fost administrate probele cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Reclamantul este titularul contractului de închiriere nr. 37/04.11.2013 (fila 10), încheiat cu „E. P.” S.A. în calitate de administrator al imobilului-locuință din localitatea E. Nord, ., jud. C., locuință preluată din fondul locativ de stat, inventariată conform H.C.L. nr. 99/2010 (fila 26).
Reclamantul și familia acestuia au ocupat în precedent locuința menționată în baza contractului de închiriere nr. 28/28.05.1999, încheiat cu S.C. UTILSERV96 S.R.L. (fila 59).
Conform art. 9 din legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, “Chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului”.
Potrivit art. 6 din NORMELE METODOLOGICE nr. 1 din 17 ianuarie 1996 privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, republicate, “Dreptul de a cumpara apartamentele în care locuiesc, potrivit art. 9 din lege, îl au numai chiriasii care, având un contract de închiriere valabil încheiat, ocupau apartamentele respective la data intrarii în vigoare a legii”.
Se constată că, pentru a putea solicita și obține cumpărarea imobilului locuit de reclamant în calitate de chiriaș, acesta trebuia să ocupe apartamentul în cauză la data de 29.11.1995, data intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995.
Or, reclamantul nu a susținut și nu a dovedit că îndeplinește această condiție. Deși contractul de închiriere nr. 28/28.05.1999 poartă în antet și nr. 72/24.03.1992, reclamantul nu a putut depune la dosar un eventual contract de închiriere încheiat în precedent sub acest număr de înregistrare, astfel încât să se poată constata că a avut calitatea de chiriaș și la data intrării în vigoare a legii.
De altfel, chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul a afirmat că are calitatea de chiriaș din anul 1999, deci de la o dată ulterioară celei pretinse de lege.
Ca urmare, având în vedere neîndeplinirea acestei condiții legale, instanța va respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Întrucât reclamantul a pierdut procesul, în sensul art. 453 C.pr.civ., instanța îl va obliga la plata către pârât a sumei de 600 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. I. cu CNP:_ si domiciliul in E. Nord, ., județ C. în contradictoriu cu Orașul E. prin Primar, cu sediul in E. Sud, ., jud C., ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul la plata către pârât a sumei de 600 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C.-M. TurcuAlina S.
Red jud. C.M.T./07.01.2016
Tehnored.gref. A.S/
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
