Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-10-2015 în dosarul nr. 12235/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 23.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte V. A. A.
Grefier M. D.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic, acțiune formulată de reclamantul D. L. în contradictoriu cu pârâtul I. L..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.05.2015 sub nr._, reclamantul D. L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I. L., să se constate că a intervenit vânzarea-cumpărarea între reclamant în calitate de promitent-cumpărător în baza înscrisului sub semnătură privată din data de 01.08.2004 cu privire la autoturismul marca Dacia 1310TX de culoare bleu cu nr. de înmatriculare_ .
În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 15.07.2004 a cumpărat autoturismul de la Focuța C., însă s-a hotărât să îl vândă la scurt timp. La 01.08.2004 a fost sunat de către pârât, acesta fiind interesat de cumpărarea autoturismului, negociind în apartamentul reclamantului prețul ca fiind de 1600 lei. Au încheiat o chitanță de mână, i-a fost remis prețul menționat, a înmânat cheile, talonul și cartea de identitate către pârât. Cu această ocazie i-a explicat faptul că a achiziționat autoturismul tot în baza unei chitanțe de mână și nu a avut timp să înregistreze mașina la instituțiile publice. În toamna anului 2004 Focuța s-a deplasat la domiciliul pârâtului unde a văzut mașina, însă din diverse motive nu s-a reglementat situația juridică a autoturismului.
Reclamantul a precizat că prin sentința definitivă nr. 3390/26.03.2004 s-a admis acțiunea formulată de Focuța împotriva sa și s-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea autoturismului menționat, proces în care I. a avut calitatea de martor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 968, art. 969, art. 1296 și art. 1073 cod civil din 1864, art. 111 Cod procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 117 lei, conform art. 3 alin. 1 lit. b din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 – fila 7.
În dovedirea cererii, reclamantul a anexat următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 3390/26.03.2014 (filele 10-14).
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu martora I. E..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamantul, în calitate de cumpărător, a încheiat cu Focuța C. în calitate de vânzător la data de 15.07.2004 contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul marca Dacia 1310TX de culoare bleu, având nr. de înmatriculare_ .
Astfel cum rezultă din răspunsul la interogatoriul administrat pârâtului, la data de 01.08.2004 între părțile din prezenta cauză s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare asupra aceluiași autoturism, prețul stabilit fiind de 1600 lei.
Părțile au încheiat un înscris sub semnătură privată pentru dovedirea acestuia, în două exemplare, însă așa cum au susținut în fața instanței, ambele copii au fost pierdute.
În drept, art. 35 Cod procedură civilă prevede că cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
Din probatoriul administrat instanța reține că acțiunea în constatare este admisibilă, reclamantul solicitând să se constate că dreptul de proprietate asupra autoturismului aparține pârâtului.
Totodată, reclamantul nu are la dispoziție o acțiune în realizarea dreptului său, interesul fiind acela de a se stabili cu exactitate situația juridică a bunului vândut, fără a avea pretenții concrete cu privire la convenția încheiată.
Cât privește încheierea contractului, instanța reține că acesta a fost încheiat în anul 2004, fiind supus condițiilor de formă și de fond prevăzute de Codul civil din 1864.
Contractul de vânzare este un contract consensual, încheindu-se prin simplul acord de voință al părților. La momentul vânzării, reclamantul era proprietarul bunului vândut, astfel cum s-a reținut prin sentința civilă nr. 3390/26.03.2014 a Judecătoriei C..
De asemenea, faptul că nu există un înscris în sens de instrumentum nu aduce atingere validității convenției părților, o asemenea formalitate fiind necesară doar pentru dovedirea actului juridic, având în vedere valoarea sa de peste 250 lei. Întrucât pârâtul a recunoscut la interogatoriu încheierea contractului de vânzare, aceste aspecte nu prezintă relevanță.
Instanța va înlătura susținerile reclamantului potrivit cărora actul încheiat constituie o promisiune de vânzare, din probatoriul administrat rezultând cu evidență faptul că la data de 01.08.2004 părțile au înțeles să transfere proprietatea asupra vehiculului, iar nu să se oblige ca în viitor să încheie un asemenea contract.
În raport de considerentele expuse în precedent, instanța apreciază că cererea formulată de către reclamant este întemeiată, urmând a o admite și va constata că între reclamant în calitate de vânzător și pârât în calitate de cumpărător s-a încheiat la data de 01.08.2004 contractul de vânzare-cumpărare asupra autoturismului marca Dacia 1310 TX, culoare bleu, cu nr. de înmatriculare_ .
Instanța apreciază că nu este necesară o mențiune distinctă în dispozitivul hotărârii în sensul că prezenta hotărâre ține loc de act autentic, întrucât așa cum s-a arătat, părțile au încheiat contractul în anul 2004, iar pentru înstrăinarea vehiculelor nu se impune respectarea ad validitatem a formei autentice. Mai mult, actul emis de către instanță reprezintă oricum un act autentic în sensul legii civile.
Față de soluția ce urmează a se pronunța în cauză, având în vedere solicitarea expresă a reclamantului, precum și dispozițiile art. 451 și următoarele Cod procedură civilă, instanța îl va obliga pe pârât să achite reclamantului suma de 617 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru 117 lei – fila 7 – și onorariu avocat 500 lei – fila 9.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de către reclamantul D. L. CNP_, cu domiciliul procesual ales în C., ..1A, ., . în contradictoriu cu pârâtul I. L. domiciliat în C., ..
Constată că între reclamant în calitate de vânzător și pârât în calitate de cumpărător s-a încheiat la data de 01.08.2004 contractul de vânzare-cumpărare asupra autoturismului marca Dacia 1310 TX, culoare bleu, cu nr. de înmatriculare_ .
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 617 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. A. A. M. D.
Red.jud.V.A.A./18.12.2015
Tehnored M.D/4 ex/21.12.2015
Emis 2 comunicări azi 21.12.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
