Ordin de protecţie. Sentința nr. 9406/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Sentința nr. 9406/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 20608/212/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 9406

Ședința din Publică din data de 08.09.2015

Instanța constituită din:

Președinte: M. TRANTU

Grefier: D. S.

MINISTERUL PUBLIC REPREZENTAT PRIN

PROCUROR: N. D.

Pe rol judecarea cauzei Minori și familie formulată de reclamanta ȘAMATA I., domiciliată în C., ., nr. 4, ., ., și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în C., ., nr. 54, ., în contradictoriu cu pârât GĂȚĂ T., domiciliat în com. I., ., jud. B., având ca obiect ordin de protecție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta personal, asistată de av. R. S. D. și pârâtul personal si asistat de apărător conventional, av. P. V. L..

Procedura este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța procedează la verificarea identității reclamantei Șamata I., care se legitimează cu C.I. CNP-_, domiciliată în C., ., nr. 4, ., ..

Procedează de asemenea la verificarea identității pârâtului G. T., care se legitimează cu C.I. CNP-_, domiciliat în B., com. I., ., ., jud. B..

Instanța pune în discuția părților prezente,competența de soluționare a cauzei.

Reprezentantul reclamantei având cuvântul arată că este competentă să judece cauza, Judecătoria C..

Reprezentantul pârâtului având cuvântul arată că este competentă să judece cauza, Judecătoria C..

Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că este competentă să judece cauza, Judecătoria C..

Instanța procedând la verificarea competenței Judecătoriei C., conform art. 131 C. pr. civ, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, în conformitate cu art. 94 C. pr. civ. coroborat cu art. 25 din Lg. 217/2003.

Instanța acordă părților prezente cuvântul asupra duratei cercetării procesului.

Reprezentantul reclamantei având cuvântul estimează durata procesului la 2 luni de zile.

Reprezentantul pârâtului având cuvântul estimează durata procesului la 30 de zile.

Reprezentantul Parchetului având cuvântul estimează durata procesului la 2 luni de zile.

Instanța stabilește de principiu, două termene de judecată, ca durată a cercetării procesului.

Reprezentantul reclamantei depune la dosarul cauzei certificat medico-legal și adeverință medicală ce eliberată pentru reclamanta Șamata I., înscrisuri pe care le comunică și reprezentantului pârâtului și reprezentantului Parchetului.

Nemaifiind alte cereri, instanța acordă părților prezente cuvântul pe probe.

Reprezentantul reclamantei având cuvântul solicită în dovedirea acțiunii, încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtului, și a probei testimoniale cu un martor, persoană care se află în instanță la acest moment,numitul N. G..

Reprezentantul pârâtului având cuvântul arată că nu se opune probei cu înscrisuri, iar în ceea ce privește proba testimonială, arată că se opune administrării acesteia, având în vedere că nu a fost propus prin cererea introductivă, raportat la disp. art. 194 al. 1 C. pr. civ.

Precizează că înțelege să solicite doar proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei, nu solicită nici proba cu interogatoriu și nici proba cu testimonială.

De altfel, arată că în această procedură specială există dispoziție expresă de a nu administra probe care ar conduce la tergiversarea procesului.

Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că nu se opune probelor solicitate și având în vedere solicitarea reclamantului în sensul administrării probei cu martori, arată că nu se opune având în vedere obiectul cauzei.

Reprezentantul pârâtului având cuvântul arată că există dispoziție specială care se referă la obiectul cauzei, care permite ca în acest domeniu nu trebuie urmărite dispozițiile Codului de procedură civilă.

Instanța, în temeiul art. 255 și 258 Cod pr. Civ. Încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosar, proba cu interogatoriul pârâtului pentru reclamantă, cât și proba testimonială, chiar dacă martorul nu a fost indicat, fiind indicat un alt martor.

Având în vedere obiectul cauzei și pentru aflarea adevărului, în relațiile dintre părți, instanța apreciază necesară audierea martorului propus de reclamantă.

In temeiul art. 352 și 354 C. pr. civ. s-a procedat la luarea interogatoriului pârâtului G. T., la cererea reclamantei, răspunsurile date de acesta fiind consemnate în interogatoriul atașat la dosar.

În temeiul art. 321-323 C.pr.civ. s-a procedat la audierea martorului N. G., cele declarate de acesta fiind consemnate în declarația atașată la dosar.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța,în temeiul art.244 C. pr. civ. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reprezentantul reclamantei având cuvântul pe fond solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul de a se dispune emiterea unui ordin de protecție pentru pârât, cu obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe de 100 de m.față de reclamantă, interzicerea oricărui contact telefonic sau prin corespondență, cu cheltuieli de judecată și depune dovada achitării onorariului avocat.

Reprezentantul pârâtului având cuvântul pe fond solicită respingerea cererii a nefondată. Solicită ca instanța să observe că probele solicitate de reclamantă sunt circumstanțiale și nu fac legătura directă cu cele afirmate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Arată că s-au atașat la dosarul cauzei certificate medico-legale din 2008, 2009 și 2015, nu s-a făcut dovada că s-a depus plângere la Poliție nu există dovada că pârâtul este cel care a bătut-o pe reclamantă.

Solicită ca instanța să aprecieze asupra faptului că s-a depus la dosar Sentința civilă de divorț, în care solicită a se observa cele consemnate, în sensul că pârâtul din această cauză a introdus acțiune de divorț și că a fost supus unor violențe verbale și fizice.

Arată de asemenea că există la dosar un înscris, respectiv o rețetă emisă de medicul specialist, în care medicul a consemnat „ tulburare de comportament” și a prescris un medicament specific cazurilor de shizofrenie paranoidă, sub formă de fiole. Arată că acestea se administrează în cadrul unor episoade paranoide violente, reclamanta traversând momente maniaco-depresive.

În ceea ce privește depoziția martorului, arată că dincolo de faptul că a fost angajat la firma pârâtului de unde a fost concediat pentru că fura din bunurile firmei, acesta dezvoltă o relație personală cu reclamanta și cu familia acesteia, fiind evident că toate argumentele au fost în favoarea reclamantei.

Acesta a afirmat de altfel că a auzit de la o altă persoană că reclamanta a fost lovită, dar nu a asistat niciodată la un episod de violență între părți.

Analizând întregul probatoriu, solicită a se dispune respingerea ca nefondată a ordinului de protecție, scopul opus al acestei acțiuni este interzicerea accesului reclamantului la casa din ., casă edificată de reclamantul în cauză.

Arată că pârâtul a plecat în ., unde locuiește în mod constant, și nu se poate afirma că îi amenință viața sau sănătatea reclamantei, mai vine în mod constant în C. și locuiește în vila din D. cel M..

Cu privire la faptul că se cere și consiliere psihologică pentru pârât, arată că nu s-a depus nicio probă că acesta ar fi posesorul unui comportament deviant.

În consecință solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli pe care separată.

Reprezentantul reclamantei având cuvântul în replică, arată că părțile mai au un apartament în C. pe . pârâtul vine frecvent.

Reprezentantul Parchetului având cuvântul pe fond solicită admiterea ordinului de protecție astfel cum a fost formulat mai puțin condiția privind consilierea psihiatrică, pârâtul să fie obligat la celelalte interdicții solicitate.

Instanța reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.08.2015 sub nr._, reclamanta Șamata I., în contradictoriu cu pârâtul G. T., a solicitat emiterea ordinului de restricție împotriva pârâtului prin care să fie obligat la păstrarea unei distanțe minime de 100 m față de reclamantă, la interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta, precum și obligarea pârâtului să urmeze consiliere psihologică și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, aceasta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul din 1990 și au un copil care este major în prezent, iar relațiile dintre aceștia s-au degradat la începutul anului 2008 fapt care a condus la separarea în fapt a cuplului, urmată de divorțul pronunțat prin sentința civilă nr. 5043/07.05.2014 pronunțată în dosarul nr._/212/2013 de Judecătoria C. prin acordul acestora.

Reclamanta a menționat că, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi, a geloziei, de la separarea în fapt, pârâtul o hărțuiește, este violent atât fizic, cât și verbal și vine la domiciliul acesteia provocând numeroase scandaluri care, în ultima vreme, sunt de amploare, astfel încât îi este teamă pentru viața ei și se lasă cu urme de violență vizibile pe corpul său.

S-a mai indicat că, deși reclamanta a formulat plângere penală împotriva pârâtului, acesta nu a încetat agresiunile, iar, în seara zilei de 03.08.2015, pârâtul a venit la domiciliul acesteia și fără a-i oferi motive de ceartă, a început să-i adreseze injurii și să o lovească, motiv pentru care a depus plângere la secția de poliție 2 C..

Reclamanta a arătat că, la data de 06.02.2009, respectiv 15.07.2013, i-au fost eliberate certificate medico-legale din care rezultă că a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, leziuni ce necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor.

S-a precizat că, prin acțiunile sale, pârâtul a creat o stare de pericol pentru integritatea fizică și psihică a reclamantei, acțiunile sale vizând intimarea acesteia.

De asemenea, reclamanta a considerat că, față de comportamentul agresiv al pârâtului, este necesar ca acesta să urmeze consiliere psihologică.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3, art. 5 lit. b, art. 23 alin. 1 lit. d, f, art. 25 din Legea nr. 217/2003

În dovedire, au fost atașate înscrisuri și s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, cu martori și cu interogatoriul pârâtului.

Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare, pârâtul a precizat că cele susținute de reclamantă nu sunt conforme cu realitatea, nereprezentând altceva decât o . afirmații calomnioase redactate cu rea-credință

Acesta a arătat că nu a lovit-o niciodată pe reclamantă, nu i-a adresat injurii și nici nu a încercat să-i creeze o stare de temere prin amenințare, scandaluri etc.

S-a mai menționat că, în realitate, reclamanta este cea care inițiază certurile, săvârșind în mod repetat acte de violență verbală asupra sa, iar, pe acest fond, a intervenit și divorțul părților.

Pârâtul a mai arătat că a încheiat orice relație cu soția sa inițial prin părăsirea domiciliului din C. și mutarea în ., după divorț, astfel încât nu sunt reale afirmațiile reclamantei referitoare la crizele de gelozie

De asemenea, pârâtul a menționat că pârâta a fost diagnosticată cu tulburare delirantă, fiindu-i prescris un medicament numit Zyprexa fiole – 10 mg pentru tratare, conform rețetei din 25.10.2008.

În dovedire, au fost atașate înscrisuri.

În cauză, au fost administrate probele cu înscrisuri, cu martori și cu interogatoriul pârâtului.

Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Părțile din prezenta cauză, Șamata I. și pârâtul G. T. au divorțat prin acord, divorțul fiind pronunțat de Judecătoria C. prin sentința civilă nr. 5043/07.05.2014 în dosarul nr._/212/2013.

Reclamanta a depus la dosarul cauzei certificate medico-legale din datele de 06.02.2009 și 15.07.2013 din care reiese faptul că a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, leziuni ce necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor.

Conform răspunsurilor la interogatoriul adresat de reclamantă, pârâtul nu a recunoscut că a lovit-o și a jignit-o pe reclamantă.

Din declarația martorului audiat în cauză, N. G., instanța reține că acesta a venit în luna august la domiciliul reclamantei și a observat că aceasta era lovită pe braț, pe mâini și pe față, iar o doamnă care se afla la domiciliul reclamantei i-a spus că a fost lovită de soțul ei.

De asemenea, martorul a mai declarat că, înainte ca părțile să divorțeze, i-au mai spus părinții reclamantei că aceasta era bătută de soț și că, între cei doi, a fost o ceartă mai aprinsă atunci când pârâtul lucra în ..

În drept, potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:

a)evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;

b)reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;

c)limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;

d)obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;

e)interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;

f)interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;

g)obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;

h)încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.

Art. 5 din același act normativ prevede că, în sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege:

a)ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude;

b)soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție;

c)persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în căzui în care conviețuiesc;

d)tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului;

e)reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.

Față de probele administrate în cauză, instanța reține că reclamanta nu făcut dovada unei stări de pericol create de pârât.

Astfel, instanța reține că martorul din cauză a declarat că a văzut-o pe reclamantă lovită în luna august și că i s-a spus de altcineva că a fost lovită de soțul ei.

Însă declarația martorului nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

Instanța constată că pârâtul locuiește în . cauză, nu s-a administrat nicio probă referitoare la prezența pârâtului în C. și la domiciliul reclamantei în luna august.

Instanța mai reține că martorul a precizat că locuința unde stă reclamanta este dotată cu camere video, astfel încât reclamanta ar fi avut posibilitatea de a depune la dosarul cauzei înregistrările din ziua în care pârâtul s-a prezentat la domiciliul reclamantei.

De asemenea, în cauză, reclamanta nu a administrat probe din care să rezulte o comunicare activă între părți (înregistrări din telefon, mesaje telefonice sau altele asemenea) pe care instanța să le analizeze în vederea verificării stării de pericol invocate de reclamantă prin cerere.

În continuare, instanța constată că certificatele medico-legale depuse de reclamantă sunt din anul_, respectiv 2013 și nu prezintă relevanță pentru dovada unei stări de pericol actuale din partea pârâtului pe care o invocă reclamanta prin cererea ce face obiectul cauzei, cu atât mai mult cu cât divorțul părților a fost pronunțat ulterior, respectiv în anul 2014.

În ceea ce privește susținerile pârâtului în sensul că reclamanta ar suferi de schizofrenie față de rețeta medicală depusă la dosarul cauzei, instanța nu le poate reține având în vedere data emiterii acesteia – 25.10.2008, precum și faptul că, pe baza acesteia, instanța nu poate analiza toate circumstanțele pe care un medic le-a avut în vedere la momentul prescrierii medicamentului respectiv.

De asemenea, instanța mai are în vedere și faptul că reclamanta a depus la dosarul cauzei o adeverință medicală din data de 04.09.2015 din care reiese că aceasta a fost aptă psihic în timpul examinării precum și o adeverință emisă de medicul de familie din care rezultă că reclamanta este clinic sănătoasă și nu este în evidență cu boli psihice sau alte boli cronice.

Pentru toate aceste motive, față de probele administrate în cauză, instanța reține că, în lipsa unor dovezi în sensul că pârâtul are, în prezent, un comportament agresiv față de reclamantă, nu se pot dispune măsurile de protecție solicitate de reclamantă, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată cererea privind emiterea ordinului de protecție.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta ȘAMATA I., domiciliată în C., ., nr. 4, ., ., și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în C., ., nr. 54, .,., în contradictoriu cu pârâtul GĂȚĂ T., domiciliat în com. I., ., jud. B..

Cu apel în termen de 3 zile de la pronunțare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.09.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

TRANTU M. D. S.

Red. jud. M.T./10.09.2015

tehnored. D.S./11.09.2015

Emis 3 comunicări, la data de

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordin de protecţie. Sentința nr. 9406/2015. Judecătoria CONSTANŢA