Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 1288/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1288/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 15904/212/2014
DOSAR CIVIL NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA
Sectia civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR.1288
SEDINTA PUBLICA DIN 10.02.2015
Completul constituit din:
P.: M. V. M.
GREFIER: D. R.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect exercitarea autorității părintești/modificare măsuri, actiune formulata de reclamanta N. R. (CNP_) cu domiciliul procesual ales în C. . ., ..av. M. Ibraimof G.), în contradictoriu cu pârâtul S. A. (CNP_) cu domiciliul în C. .. 31A, jud.C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ, a dispus amânarea pronuntării la data de 10.02.2015.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.05.2014 sub nr._, reclamanta N. R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. A. ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună modificarea măsurii privind stabilirea exercițiului autorității părintești în sensul ca autoritatea părintească să fie exercitată în exclusivitate de către reclamantă, modificarea măsurii privind stabilirea locuinței minorului S. A.-A., născut la data de 08.08.2006, la reclamantă, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în sumă de 300 lei pe lună, stabilirea unui program de vizită pentru pârât astfel: de2 ori pe lună, în primul și al treilea week-end, de vineri orele 17:00 până duminică orele 17:00, o săptămână în vacanța de C. începând cu data de 23 decembrie până pe 29 decembrie inclusiv, în mod alternativ, un C. la reclamantă, un C. la pârât, începând cu anul 2014, trei zile în vacanța de Paști, prima, a doua și a treia zi de Paști, în mod alternativ, în sensul că, dacă în anul precedent Crăciunul a fost la reclamantă, de Paști minorii să fie la pârât și invers, în vacanța de vară câte 10 zile lunar, începând cu luna iulie și anume: 10 zile în perioada 01-10 iulie, 10 zile în perioada 01-10 august și 10 zile în perioada 01-10 septembrie.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 1491/04.02.2013, pronunțată în dosarul nr._/212/2012 al Judecătoriei C., s-a stabilit ca reclamanta să-i permită pârâtului să păstreze legătura cu minora S. Ema-I. în primele 10 zile din lună, iar pârâtul să-i permită reclamantei să păstreze legătura cu minorul S. A.-A. în ultimele 20 de zile din lună, în realitate însă, în decursul acestui an, doar reclamanta a fost cea care a suportat toate cheltuielile legate de întreținerea celor doi minori, iar în ultimele luni, pârâtul a început să manifeste dezinteres pentru ambii copii, în sensul că i-a solicitat reclamantei să ia copiii mai devreme de 10 zile, respectiv după 4-5 zile.
Pârâtul invocă că urmează cursuri de navigație și că urmează să plece din țară imediat ce va avea ocazia.
Reclamanta arată că începând din acest an și minora va intra la grupa pregătitoare, ceea ce va însemna un program strict de școală, pentru pregătirea temelor și desfășurarea activităților extrașcolare.
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 403, 396, 397, 398, 400 și 402 C.civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării se arată că după pronunțarea sentinței de divorț, ambele părți au exercitat programul de vizită stabilit de comun acord, iar copiii s-au adaptat foarte bine la acesta, fiind în prezent obișnuiți cu acest program de vizită.
Mai arată pârâtul că se îngrijește cu pricepere de cei doi copii minori, iar copiii se simt foarte bine în perioada în care locuiesc la el.
De asemenea, arată pârâtul că i s-a întâmplat o singură dată să-i ceară reclamatei să ia copiii mai devreme de cele 10 zile, atunci când a trebuit să participe la niște examene.
La data de26.08.2015, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că imediat după introducerea acțiunii,pârâtul ași plecat în voiaj, începând cu data de 06.07.2014, în prezent fiind plecat, astfel încât în perioada vacanței de vară, copiii au fost luați pentru o perioadă de doar 5 zile de către bunica paternă.
În temei art. 258 c.pr.civ., instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cu interogatoriul părților și proba testimonială cu audierea martorilor D. D. și L. E..
Totodată, instanța a dispus efectuarea anchetei psiho-sociale la domiciliul ambelor părți (f.101-102), precum și audierea minorului S. A.-A. (f. 107) .
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1491/04-02.2013, pronunțată de Judecătoria Constanțaîn dosarul nr._/212/2012, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 06.07.2002 și înregistrată în Registrul Stării Civile al Primăriei mun. C., jud. Constanta sub nr. 759/06.07.2002, prin acordul părților, autoritatea părintească asupra minorilor S. A. – A., născut la data de 08.08.2006 și S. Ema – I., născută la data de 26.05.2009, să fie exercitată de ambii părinți, a fost stabilită locuința minorei S. Ema – I., născută la data de 26.05.2009, la mama reclamantă și locuința minorului S. A. – A., născut la data de 08.08.2006, la tatăl pârât. Prin aceeași sentință civilă a fost obligată reclamanta să permită pârâtului să păstreze legăturile personale cu minora S. Ema – I., născută la data de 26.05.2009, în primele 10 zile ale fiecărei luni, începând cu data de 1 a fiecărei luni, ora 08,00 și până la data de 10 a fiecărei luni, ora 20,00; de asemenea, pârâtul a fost obligat să permită reclamantei să păstreze legăturile personale cu minorul S. A. – A., născut la data de 08.08.2006 în ultimele zile ale fiecărei luni, începând cu data de 10 a fiecărei luni, ora 20,00 și până la data de întâi a lunii următoare, ora 08,00, cu posibilitatea pentru fiecare dintre părți de a lua copilul la domiciliul său și cu obligația acesteia de a-l aduce înapoi la finalul intervalului.
Conform dispozițiilor art.396 C.civ. „Instanța de tutelă hotărăște asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă.”, iar, potrivit art.263 C.civ., în toate măsurile care privesc copiii trebuie să prevaleze interesul superior al copilului.
Potrivit art.483 alin.1 cod civ., Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Spre deosebire de de drepturile subiective civile, drepturile părintești nu sunt recunoscute de lege în interesul titularului lor, respectiv ai părinților, ci în intersul superior al copilului, fiind un mijloc de protecție a acestuia, și anume cel mai important.
Cel mai imporatnt principu care stă la baza reglementării raporturilor dintre părinți și copii este principiul interesului superior al copilului.
Din probele adminsitrate în prezenta cauză, instanța reține că la data prezentei nu mai sunt valabile circumstanțele care au stat la stabilirea modalității cu privire la domiciliul minorilor S. A.-A. și S. Ema – I..
Astfel, deși fiecare dintre cei doi copii avea stabilit domiciliul la câte un părinte, prin stabilirea programului părinților de a avea legături personale cu fiecare dintre cei doi copii, în fapt, copiii aveau domiciliul la fiecare părinte, fracționat câte o perioadă din fiecare lună, fapt care nu este de natură a fi în interesul copiilor care, pe lângă dragostea necondiționată a părinților și a bunicilor, au nevoie cel mai mult de stabilitate și de siguranță.
Instanța mai reține că au intervenit schimbări în programul de lucru al pârâtului care în prezent este navigator și astfel, prin natura ocupației ale profesionale, este plecat în voiaje pe mare care durează 4-5 luni fiecare, perioadă în care în mod obeictiv nu se mai poate ocupa personal de creșterea și îngrijirea celor doi copii minori, chiar prin referatul de anchetă socială efectuat în cauză la domiciliul acestuia s-a arătat că la momentul efectuării anchetei sociale, pârâtul era plecat în voiaj.
În același timp instanța reține că în perioada în care pârâtul a fost în voiaj, rspectiv în perioada 6 iule-18 noiembrie 2014, așa cum recunoaște însuși pârâtul, cei doi copii s-au aflat în îngrijirea și la domiciliul mamei, iar potrivit depoziției minorului S. A.-A., acesta își dorește să stea în mod continuu într-un singur loc, la unul dintre părinți, iar la celălalt să meargă în vizită, fără să aibă o preferință anume pentru vreunul dintre părinți.
Instanța apreciază, de asemenea, că interesul superior al copiilor presupune ca cei doi frați să aibă un singur domiciliu, să crească împreună.
Conform dispozițiilor art. 396 C.civ. „Instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă”.
Din probele administrate, instanța concluzionează că nu există astfel de motive bine întemeiate care să impună exercitarea autorității părintești exclusiv de către unul dintre părinți.
În cauza de față nu s-a dovedit că vreunul dintre părinți ar fi o persoană iresponsabilă, care nu are capacitatea de a lua decizii în favoarea unui minor sau că personalitatea, starea de sănătate sau alte împrejurări îl pun în imposibilitatea de a-și exercita drepturile și obligațiile părintești.
Totodată, instanța are în vedere jurisprudența CEDO în materie, Curtea Europeană stabilind că, în cauzele de acest tip, interesul copiilor trebuie să aibă prioritate față de orice alt considerent, însă interesul trebuie privit sub un dublu aspect: pe de o parte, să le garanteze copiilor o evoluție într-un mediu sănătos, iar pe de altă parte, să mențină legăturile acestora cu familia, cu excepția cazului în care aceasta s-a arătat a fi nedemnă, deoarece distrugerea acestei legături determină ruperea copilului de rădăcinile sale. De aici rezultă că interesul copilului impune ca numai anumite circumstanțe cu totul excepționale să poată duce la o ruptură a unei părți a legăturii de familie și ca să se facă tot posibilul să se păstreze relațiile personale și, dacă este cazul, la momentul potrivit, "să se reconstituie" familia (cauza Anamalachioai c. României, pct.80-81).
În consecință, nefiind dovedită vreo împrejurarea excepțională care să justifice exercitarea autorității părintești exclusiv de către un părinte, instanța apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art.397 C.civ., citat anterior.
În raport de dispozițiile art.400 C.civ. care prevăd „În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic”, instanța stabilește locuința minorului la mama reclamantă.
Potrivit dispozițiilor art.402 C.civ. „Instanța de tutelă, prin hotărârea de divorț, stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.”.
Totodată, art.499 C.civ. prevede că „Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională”, iar potrivit art. 529 din același act normativ „întreținerea este datorată în funcție de nevoia celui care o cere și de mijloacele celui ce urmează a o plăti”.
În plus, art.525 C.civ. statuează că „minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.”
Având în vedere că locuința minorului S. A.-A. va fi stabilită la mama reclamantă, iar aceasta își va îndeplini în natură obligația de întreținere față de cei doi copii, instanța constată că sunt întrunite condițiile legale pentru obligarea tatălui pârât la plata pensiei de întreținere în favoarea celor doi copii minori S. A.-A. și S. Ema – I..
Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 402 și 529 alin. 2 coroborat cu art. 530 alin. 3 C. civ., pârâtul va fi obligat să plătească în favoarea S. A.-A. și S. Ema – I., începând cu data pronunțării acțiunii și până la majoratul fiecărui minor în parte, o pensie lunară de întreținere în cuantum de 600 lei din veniturile nete realizate lunar (câte 300 lei pentru fiecare minor).
Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, acesta are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, care potrivit art. 15 alin. 1 din același act normative, se realizează prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copiului pe o perioadă determinată de către părintele său, prin corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul, prin transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul.
Instanța, având în vedere cu prioritate interesul superior al celor doi minori și situația de fapt rezultată din probele administrate, va stabili în favoarea pârâtului dreptul de a avea legături personale cu minorii S. A.-A. și S. EMA-I., cu posibilitatea luării minorilor la domiciliul pârâtului și obligația readucerii acestuia la domiciliul reclamantei, după următorul program:în prima și a treia săptămână din lună, de vineri-ora 17:00 până duminică ora 17:00;o săptămână în vacanța de C., în perioada 23-29 decembrie, în anii impari; trei zile în vacanța de Paști (prima,a doua zi și a treia zi de Paști), în anii pari;în cursul vacanței de vară, câte 10 zile lunar, respectiv perioada 1-10 iulie, 1-10 august și 1-10 septembrie;
Având în vedere considerentele considerentele redate, instanța va dispune în consecință.
În baza art. 453 alin. 1 C.proc.civ., instanța va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 1.060 lei, compusă din suma de 60 lei-taxă judiciară de timbru și suma de 1.000 lei- diminuat potrivit art. 451 alin.2 cod pr. civ.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta N. R. (CNP_) cu domiciliul procesual ales în C. . ., ..av. M. Ibraimof G.), în contradictoriu cu pârâtul S. A. (CNP_) cu domiciliul în C. .. 31A, jud.C..
Stabilește locuința minorului S. A.-A., născut la data de 08.08.2006 la mamă.
Dispune obligarea pârâtului la plata lunară către reclamantă a unei pensii de întreținere în cuantum de 600 lei din veniturile nete realizate lunar, în favoarea minorilor S. A.-A. și S. EMA-I. (câte 300 lei pentru fiecare minor), cu titlu de obligație de întreținere, începând cu data pronunțării acțiunii și până la majoratul celor doi minori
Stabilește în favoarea pârâtului dreptul de a avea legături personale cu minorii S. A.-A. și S. EMA-I., cu posibilitatea luării minorilor la domiciliul pârâtului și obligația readucerii acestuia la domiciliul reclamantei, după următorul program:
-în prima și a treia săptămână din lună, de vineri-ora 17:00 până duminică ora 17:00;
-o săptămână în vacanța de C., în perioada 23-29 decembrie, în anii impari;
-trei zile în vacanța de Paști (prima,a doua zi și a treia zi de Paști), în anii pari.
-în cursul vacanței de vară, câte 10 zile lunar, respectiv perioada 1-10 iulie, 1-10 august și 1-10 septembrie;
Respinge capătul de cerere cu privire la modificarea modalității de exercitare a autorității părintești, ca neîntemeiată.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.060 lei, compus din suma de 60 lei-taxă judiciară de timbru și suma de 1.000 lei- diminuat potrivit art. 451 alin.2 cod pr. civ.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 10.02.2015.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
Red.jud. MVM- 26.05.2015
Tehnred.gref. DR 27.05.2015
| ← Autorizarea accesului la informatiile autoritatiilor publice.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 9556/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
