Ordin de protecţie. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 4212/212/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. ./2015
Ședința camerei de consiliu din data de 13.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Ministerul Public este reprezentant de d-na procuror G. Sitiavu, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
Pe rol, soluționarea cererii de emitere a unui ordin de protecție, cerere formulată de către reclamanții S. M. și S. M., ambii domiciliați în municipiul C., ., ., ., având domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat „M. Constanta C.” – în municipiul C., .. 18, jud. C., în contradictoriu cu pârâții S. D.-A. și S. N., ambii domiciliat în municipiul C., ., ., ., jud. C., având domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat „D. B.” – în municipiul C., . nr. 128A, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se prezintă reclamanții S. M. (legitimat cu CI . nr._, CNP_), S. M. (legitimată cu CI . nr._, CNP_), personal și asistați de doamna avocat M. C., cu împuternicire avocațială depusă la fila 5, pârâții S. N. (legitimată cu CI . nr._, CNP_) și S. D. A. (legitimată cu CI . nr._, CNP_) personal și asistați de doamna avocat C. D., care depune la dosar delegație de substituire a avocatului titular B. D. și martorii I. B. și S. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S–a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că în data de 10.02.2015, a fost depus răspunsul solicitat a fi formulat de către Secția 2 Poliție; în data de 10.05.2015 reclamanții au depus note de ședință.
Avocatul substituent depune la dosar dovada mandatului de reprezentare acordat de către avocatul titular.
Avocații părților încunoștințează instanța că au lecturat răspunsul formulat de către Secția 2 Poliție. Avocatul reclamanților arată că în opinia sa, plecând de la ceea ce i-a fost relatat de către reclamanți, documentelor transmise ar fi trebuit să le fie anexate declarațiile acestora, întrucât aceștia au fost chemați ulterior la secție și au dat declarații.
Martora S. L. precizează că nu poate prezenta un act de identitate întrucât l-a predat organelor de poliție în vederea preschimbării.
Părțile prezente nu contestă calitatea martorei S. L..
Se prezintă în fața instanței avocatul titular al reclamanților, doamna B. D., iar avocatul în substituire, cu încuviințarea instanței, părăsește sala de judecată.
După identificarea martorilor propuși de către părți în conformitate cu dispozițiile art. 318 din codul de procedură civilă și depunerea jurământului, potrivit art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța le aduce la cunoștință dispozițiile art. 319 alin. 9 din Codul de procedură civilă și, în temeiul art. 321 din Codul de procedură civilă, procedează la ascultarea separată a martorului lui I. B. și a martorei S. L., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, constată terminată cercetarea judecătorească și, potrivit art. 392 Cod procedură civilă declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul părților prezente, pe fondul cauzei.
Avocatul reclamanților solicită instanței admiterea cererii de emitere a ordinului de protecție. Din punctul său de vedere prezenta acțiune este pe deplin dovedită, interesul major al părților a căror asistență juridică o asigură fiind acela de emitere a ordinului de protecție în varianta solicitată. Motivul care a stat la baza promovării prezentei acțiuni, respectiv . din data de 18.01.2015, a fost pe deplin dovedită prin declarațiile martorilor și prin administrarea probei cu înscrisuri. S-a dovedit și împrejurarea că . la care au fost supuși reclamanții a creat o stare de tensiune, pornind de la legăturile de familie și relațiile de rudenie existente între părți. În opinia sa este de neiertat ca copilul, după ce își lovește părinții, să se prezinte în sala de judecată și să îi privească pe aceștia în ochi. Pârâții au pus la cale . din data de 18.01.2015. Apreciază că acțiunile acestora au fost premeditate. Relațiile tensionate dintre părți sunt determinate de împrejurarea că imobilul în care locuiesc cei doi pârâți nu era proprietatea acestora, ci a reclamanților. Solicită ca instanța să înlăture posibilitatea ca pârâții să ia legătura cu reclamanții. Instanța să aibă în vedere și vârsta reclamanților, problemele acestora de sănătate, cunoscute de către ambii pârâți, ce nu i-a împiedicat pe aceștia ca în data de 18.01.2015 să se deplaseze la domiciliul reclamanților și să îi lovească. Solicită admiterea acțiunii, emiterea ordinului de protecție și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Avocatul pârâților solicită respingerea cererii de emitere a ordinului de protecție. Reclamanții doresc a se emite această hotărâre pentru a le fi folositoare în dosarul penal ce l-au inițiat împotriva pârâților. În data de 01.02.2015 a fost împreună cu cei doi pârâți la Secția 2 Poliție, unde au dat declarații. Aceștia au solicitat ca organele de poliție să inițieze o întrevedere între cele două părți litigante, urmând ca aceasta să se desfășoare în fața ofițerilor de poliție și a avocaților. Deși urmau să fie contactați de către organele de poliție, nici până la această dată pârâții nu au fost contactați. De la data incidentului părțile litigante nu s-au mai întâlnit și nici nu au mai vorbit. Relațiile dintre părți înainte de incident erau normale, pârâtul serbându-și ziua de naștere împreună cu părinții, achiziționându-le acestora o excursie la Praga. În acea seară s-au deplasat la domiciliul reclamanților pentru că cunoșteau că urmează să fie plecați o lungă perioadă de timp. Pârâții aveau chei de la apartamentul reclamanților. Solicită a fi cenzurată declarația martorului audiat în cuprinsul căruia acesta relata că se îmbrânceau reciproc. Raportat la dispozițiile art. 23 din legea nr. 271/2003 instanța solicită a aprecia asupra acestora în condițiile în care, față de pârâtă nu s-a dovedit niciun moment starea de pericol. Reclamanții nu au făcut dovada pericolului iminent, mai mult niciunul dintre martori nu a declarat că l-au perceput pe pârât ca fiind o persoană agresivă; nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul reclamanților în replică arată că nimic nu poate justifica faptele pârâților. Din probatoriul administrat în cauză rezultă starea de teamă în care trăiesc reclamanții.
La interpelarea instanței, reclamanții arată că de la momentul incidentului din 18.01.2015 și până în prezent nu au fost contactați de către pârâți.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea cererii.
În temeiul art. 394 C. proc. civ., instanța declară încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
Instanța reține cauza în vederea soluționării cererii de emitere a ordinului de protecție.
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03.02.2015, sub număr dosar 4212/ 212/ 2015 reclamanții S. M. și S. M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții S. D.-A. și S. N., emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună obligarea acestora din urmă la păstrarea unei distanțe minime de 300 m față de reclamanți, precum și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, pe o perioadă de 6 luni.
În motivare, reclamanții arată că pârâtul este fiul lor, iar pârâta le este noră și, din cauza acesteia, după căsătoria pârâților relația dintre părinți și fiul lor a devenit tensionată. Astfel, susțin reclamanții, pe fondul nemulțumirilor de natură financiară, pârâții au manifestat agresivitate verbală la adresa lor, adresându-se injurii și amenințări.
Susțin reclamanții că, la data de 18.01.2015, au fost agresați, în propria locuință, de fiul lor, care se afla în stare de ebrietate, pârâta exercitând, la rândul ei, acte de agresiune fizică asupra M. S.. Pentru încetarea violențelor au intervenit vecini ai reclamanților, apoi sosind la fața locului un echipaj de poliție.
Consideră reclamanții că sunt îndeplinite cerințele impuse de lege pentru emiterea ordinului de protecție, agresiunile suferite fiind dovedite cu certificate medico-legale.
Cererea de chemare în judecată este scutită de taxă judiciară de timbru, potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/ 2003.
Pârâților le-a fost desemnat un apărător desemnat din oficiu, dintre avocații Baroului C., potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/ 2003, însă la primul termen de judecată instanța a constatat încetat mandatul de reprezentare acordat acestuia, întrucât pârâții și-au angajat un alt avocat.
Pârâții au depus întâmpinare (f. 25-27), solicitând respingerea cererii și arătând că au mers, în data de 18.01.2015, la domiciliul reclamanților, unde a avut loc o discuție mai aprinsă între părți, fără însă a se exercita violențe asupra celor doi reclamanți. Apreciază pârâții că nu reprezintă un pericol pentru soții reclamanți, atât prezentul demers judiciar cât și plângerea penală promovată fiind făcute în scop șicanator, pentru împiedicarea realizării actelor de transfer al dreptului de proprietate asupra unui bun imobil dobândit pe numele reclamanților, din banii trimiși în țară de pârât.
În cauză au fost administrate, la cererea părților, proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind ascultați martorii M. R. D. (f. 122), I. B. (f. 160) S. L.. De asemenea, au fost solicitate relații Poliției Municipiului C. – Secția 2 Poliție.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pârâtul S. D.-A. este fiul reclamanților S. M. și S. M., iar pârâta S. N. este soția celui dintâi, astfel cum reiese din certificatul de căsătorie . nr._ (f. 28).
Procedura de față este una specială, reglementată de Legea nr. 217/ 2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, care dispune, printre altele:
● Art. 3 - „(1) În sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate. (2) Constituie, de asemenea, violență în familie împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale.”
● Art. 4 - „Violența în familie se manifestă sub următoarele forme: a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; b) violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar; d) violența sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal; e) violența economică - interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar; f) violența socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar; g) violența spirituală - subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.”
● Art. 5 - „În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege: a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.”
● Art. 23 - „(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora. (2) Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială. (3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.”
● Art. 24 - „(1) Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului. (2) Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata măsurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului.”
Prin prisma acestor dispoziții se constată, cu titlu preliminar, că părțile litigante sunt membrii de familie, în accepțiunea art. 5 din Legea nr. 217/ 2003, situație în raport de care sunt aplicabile dispozițiile acestui act normativ.
Prin urmare, în dezlegarea pricinii se impune a se stabili dacă reclamanții au fost supuși la acte de violență - în înțelesul art. 4 din Legea nr. 217/ 2003 și dacă starea de fapt dovedită impune emiterea ordinului de protecție.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, Judecătoria reține că pârâții a manifestat în violență fizică față de cei doi reclamanți, la data de 18.01.2015.
Astfel, actele de violență exercitate de S. D.-A. asupra tatălui său au fost confirmate prin declarațiile tuturor martorilor ascultați în cauză, dintre care M. R. D. și I. B. le-au perceput direct, fiind de față la producerea incidentului, iar S. L. le-a perceput indirect, fiindu-i spuse de către o altă vecină, precum și de către reclamantă înseși.
Actele de violență exercitate de pârâtă asupra reclamantei sunt dovedite, în aprecierea instanței, prin declarația martorilor M. R. D. și I. B.. Chiar dacă aceștia nu le-au perceput în mod direct, ci indirect, din spusele reclamanților, totuși ele sunt considerate a fi reale, dat fiind că relatările faptelor către martori s-au produs imediat după agresiuni, în aceeași seară, iar starea în care martorii au găsit victimele confirmă tulburarea majoră cauzată de S. D.-A. și S. N..
Urmările fizice ale agresiunilor sunt dovedite prin certificatele medico-legale nr. 248/ 76/ S2 agresiuni/ 2015 și nr. 247/ 75/ S2 agresiuni/ 2015, emise de Serviciul de Medicină Legală C., la data de 19.01.2015 (f. 10-11).
De asemenea, se constată că ambii reclamanți prezintă probleme medicale, potrivit înscrisurilor depuse în acest sens la dosar (f. 129-138), aspect de natură a considera că orice act de violență manifestat de pârâți împotriva lor ar putea avea efecte nocive accentuate, față de situația în care victima ar fi o persoană sănătoasă.
Reținând exercitarea violenței fizice a pârâților față de cei doi reclamanți, precum și perioada recentă în care aceasta s-a produs, dar și obiceiul lui S. D.-A. de a consuma băuturi alcoolice peste măsură – aspect relevat prin declarații ale martorilor, Judecătoria apreciază că S. M. și S. M. sunt îndreptățiți a beneficia de protecția statuată prin Legea nr. 217/ 2003, prin emiterea unui ordin de protecție.
Nicio neînțelegere de ordin patrimonial, familial sau de altă natură nu justifică exercitarea de către pârâți a unor acte de violență asupra părinților oricăruia dintre soți, asemenea divergențe trebuind soluționate pe căi legale, pașnice, fie prin bună-înțelegere, fie prin judecată.
De aceea, în raport de circumstanțele cauzei, având în vedere și faptul că pârâții pot reprezenta un real pericol față de persoanele reclamanților, Judecătoria urmează a emite ordinul de protecție cerut, cu consecința obligării pârâților la păstrarea unei distanțe minime de 200 m față de reclamanți. O asemenea distanță este considerată suficientă, pentru asigurarea protecției urmărite, motiv pentru care, sub acest aspect, cererea va fi admisă în parte.
Din susținerile părților și ale martorilor, reiese faptul că pârâții locuiesc în prezent la o altă adresă decât reclamanții, astfel că nu pune problema unei o ingerințe în dreptul la respectarea domiciliului pârâților, prin măsura luată de Judecătorie.
În ceea ce privește interdicția pentru pârâți de a contacta reclamanții în orice mod, inclusiv telefonic sau prin corespondență, întrucât nu s-a dovedit violența verbală invocată prin cererea de chemare în judecată, instanța apreciază că această măsură nu se impune, la acest moment, fiind suficientă măsura care se va dispune, potrivit celor anterior reținute.
Desigur că, în situația în care se va dovedi ulterior că pârâții îi contactează pe reclamanți pentru a exercita forme de violență asupra acestora, se va putea reitera cererea de emitere a ordinului de protecție prin interzicerea contactului.
Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție va fi de 4 luni, perioadă apreciată suficientă pentru ca pârâții să își poată revizui comportamentul față de părinții/ socri, ținând seama de vârsta acestora, de starea lor de sănătate și de relațiile de rudenie dintre părți, care impun acordarea respectului cuvenit din partea celor mai tineri. Desigur că, în situația în care aceasta nu se va întâmpla, reclamanții au posibilitatea să ceară prelungirea măsurilor dispuse.
Instanța va dispune ca onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, să se plătească din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C., pentru avocat M. R., iar pârâții - căzuți în pretenții - vor fi obligați la plata către stat a sumei de 100 lei (25% din onorariul stabilit prin delegația pentru asistență judiciară gratuită) cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
La rândul lor, reclamanții, deși au cerut cheltuieli de judecată, nu au dovedit angajarea unor asemenea cheltuieli.
În baza art. 31 alin. 1 din Legea nr. 217/ 2003, prezenta hotărâre se va comunica de îndată către Poliția Municipiului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de către reclamanții S. M. (CNP_) și S. M. (CNP_), ambii domiciliați în municipiul C., ., ., ., având domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat „M. Constanta C.” – în municipiul C., .. 18, jud. C., în contradictoriu cu pârâții S. D.-A. (CNP_) și S. N. (CNP_), ambii domiciliat în municipiul C., ., ., ., jud. C., având domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat „D. B.” – în municipiul C., . nr. 128A, ., ..
Emite prezentul ordin de protecție pentru o perioada de 4 luni de la data pronunțării hotărârii, fără somație sau trecerea unui termen, în sensul că:
- dispune ca pârâții să păstreze o distanță minimă de 200 m față de reclamanți.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C., pentru avocat M. R..
Obligă pârâții la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
Red. jud. G.M./13.02.2015;
Tehnored. grf. C.B./13.02.2015/ 6 ex.
Comunicat 4 ex./ .
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 9406/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1400/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
