Ordin de protecţie. Sentința nr. 26/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 26-08-2015 în dosarul nr. 20837/212/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.
Ședința camerei de consiliu din data de 26.08.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: P. R. I.
GREFIER: F. S.
MINISTERUL PUBLIC REPREZENTAT DE PROCUROR SITIAVU G. DIN C. PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA C.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant C. M. și pe pârât C. S. R., având ca obiect ordin de protecție.
Dezbaterile asupra cererii de emitere a ordinului de protecție au avut loc în ședința camerei de consiliu din data de 25.08.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.08.2015, dată la care s-a pronunțat.
I N S T A N T A,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.08.2015 sub nr._, reclamanta C. M. a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului C. S. R., în modalitatea evacuării acestuia din domiciliul comun situat în orașul Năvodari, ., jud. C..
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat, în esență, că s-a căsătorit cu pârâtul C. S. R. la data de 28.05.2005, iar din căsătorie a rezultat minorul C. M. M..
În continuare reclamanta a afirmat că în timp pârâtul a devenit foarte violent manifestările constând în agresiune verbală și fizică asupra acesteia, agresiune verbală în față minorului, respectiv agresiune asupra mamei reclamantei, numita S. V.. În acest sens în cursul zilei de 06.08.2015 pârâtul fiind foarte recalcitrant s-a baricadat într-o încăpere a imobilului în care locuiesc și a amenințat-o pe reclamantă că o distruge, iar ulterior solicitării intervenție organelor de poliție prin Serviciul 112 acestea au constatat că pârâtul refuză să părăsească încăperea în care s-a baricadat.
În concluzie reclamanta a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului C. S. R., în modalitatea evacuării acestuia din imobilul domiciliu comun situat în orașul Năvodari, ., jud. C. și obligarea acestuia la menținere unei distanțe minime față de reclamată și copilul minor.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 217/2003.
În probațiune a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, martori și a interogatoriului pârâtului, sens în care a depus înscrisuri (f. 9-13).
Reclamanta a procedat la completarea și depunerea la dosarul cauzei a formularului de cerere prevăzut în Anexa Legii nr. 217/2013 (f. 19-22).
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003.
La data de 24.08.2015 pârâtul C. S. R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamantă ca nefondată.
Pârâtul în motivarea în fapt a arătat, în esență, că a promovat acțiunea de divorț pentru că la întoarcerea din voiaj a surprins-o întreținând relații extraconjugală cu o altă persoană.
În continuare pârâtul a afirmat că susținerile reclamantei sunt nereale, iar aceasta este cea care are comportament agresiv cu pârâtul, fizic, psihic și verbal, atitudine pe care a manifestat-o inclusiv față de minor, acest fiind speriat de către mama sa.
Pârâtul a mai arătat că la data de 10 august 2015 a fost alergat de reclamantă pe stradă cu toporul, aspecte care au fost semnalate în plângerea formulată la poliție.
În concluzie pârâtul a afirmat că nu se impune evacuarea acestuia din locuința familiei, o astfel de măsură reprezentând p limitare a dreptului la viață privată și la domiciliu, astfel cum acesta e reglementat de art. 8 din C.E.D.O.
În drept a invocat disp. art. 205 NCPC și Legea nr. 217/2003.
În probațiune a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriului reclamantei și înregistrarea video, sens în care a depus înscrisuri și suport C.D.
În prezenta cauză instanța a încuviințat și a administrat în cursul cercetării judecătorești proba cu înscrisuri, proba testimonială, proba cu interogatoriului părților și proba cu înregistrarea video.
S-a procedat la emiterea unei adrese către Poliția Năvodari, sens în care aceasta a depus la dosarul cauzei relațiile solicitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor legale incidente și relevante ale art. 23 din Legea nr. 217/2003, “(1)Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora. (2)Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială. (3)Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării”.
În continuare conform art. 4 din Legea nr. 217/2003, violența în familie se manifestă sub următoarele forme: a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; b) violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar. d)violența sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;
În raport de dispozițiile legale incidente și relevante menționate, rezultă că un ordin de protecție se poate emite numai dacă sunt realizate următoarele condiții în mod cumulativ: i) să se constate comiterea unui act de violență care, conform art. 4 din lege poate fi verbal, psihologic, fizic, sexual, economic, social sau spiritual; ii) actul de violență este de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei; iii) actul este unul de violență în familie.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța constată că reclamanta C. M. s-a căsătorit cu pârâtul C. S. R., la data de 28.05.2005 (f.9). Din căsătoria părților a rezultat minorul C. M. M., născut la data de 12.08.2007 (f.13).
Reclamanta C. M., pârâtul C. S. R., soțul acesteia, minorul C. M. M. și martora S. V., mama reclamantei, locuiesc în imobilul situat în Orașul Năvodari, ., jud. C., inițial S+P+1+M (conform Contract de vânzare-cumpărare, Încheiere de autentificare nr. 456 din data de 21.02.2005), ulterior în timpul căsătoriei fiind edificat în modalitatea S+P+2E.
Instanța constată că în raport de dispozițiile relevante și incidente ale art. 5 din Legea nr. 217/2003 reclamanta C. M., pârâtul C. S. R., soțul acesteia și minorul C. M. M. sunt membri de familie.
Conform dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 217/2003 poate beneficia de un ordin de protecție persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei.
În acest context instanța constată că ansamblul probatoriului administrat în cauză nu are aptitudinea determinantă de a proba cu certitudine că în prezent viața, integritatea fizică și psihică sau libertatea reclamantei C. M. și a copilului minor C. M. M. sunt puse în pericol în mod efectiv prin acțiunile sau inacțiunile violente exercitate de pârâtul C. S. R., soțul reclamantei, astfel încât să se justifice emiterea unui ordin de protecție în modalitatea solicitată.
Astfel, cum au relevat în mod expres răspunsurile la interogatoriul administrat reclamantei C. M., respectiv confirmarea atitudinii agresive față de pârât, confirmarea incidentului reprezentat de alergarea pârâtului cu toporul în data de 10.08.2015, confirmarea spargerii ușii de către reclamantă, recunoașteri care se coroborează parțial inclusiv cu declarațiile martorei S. V., mama reclamantei, reclamanta C. M. este cea care manifestă în mod activ un comportament violent, fizic și verbal, față de soțul acesteia, uneori cu participarea mamei acesteia, martora S. V.. Într-adevăr, instanța reține că pentru comportamentul agresiv menționat anterior și recunoscut, reclamanta a invocat provocarea din partea pârâtului, dar în concret, în prezenta cauză, nu a fost relevat și probat niciun act provocator al pârâtului C. S. R., astfel încât actele de violență să reprezinte o apărare legitimă, deci să fie justificate, cu precădere în contextul în care relațiile de familie între cei doi soți au degenerat radical ulterior surprinderii reclamantei care întreținea relații extraconjugale cu o altă persoană, împrejurare afirmată de pârât și recunoscută expres de reclamantă în răspunsurile la interogatoriul administrat acesteia.
De altfel din probatoriul cauzei, respectiv răspunsurile la interogatoriu furnizate de cei doi soți, depoziția martorei S. V., mama reclamantei, și conținutul înregistrării video depusă la dosarul cauzei de pârât, rezultă în mod determinant și fără dubiu că reclamanta a fost cea care a exercitat violență fizice, chiar împreună cu martora S. V., asupra pârâtului, aceasta având un comportament caracterizat de pasivitate și preponderent defensiv, în contextul în care reclamanta a invocat pentru justificarea comportament fizic și verbal violent față de pârât existența unor răspunsuri și atitudini ale acestuia, fără o referire concretă și exactă la vreo violență fizică exercitată asupra reclamantei de către pârât sau asupra minorului. În raport de mediul preponderent conflictual care există între membrii familiei, în care este implicată constant și martora S. V., mama reclamantei, instanța reține că pârâtul are contribuția sa proprie, prin existența unor atitudini și replici cu caracter parțial provocator, dar față de acestea reclamanta nu era în niciun fel legitimată să recurgă la apărare prin intermediul exercitării unor violențe fizice, deci printr-o apărare excesivă și neproporțională cu pericolul concret reprezentat de comportamentul pârâtului. În acest sens instanța reține că nu sunt incidente în privința violențelor exercitate de reclamantă și recunoscute de aceasta dispozițiile art. 3 din Legea nr. 217/2003, respectiv acestea nu au avut caracterul unor acțiuni de autoapărare sau de apărare.
Instanța nu poate acorda eficiență probatorie determinantă depoziției martorei S. V., mama reclamantei, ci numai în mod limitat, în condițiile în care aceasta are o poziție subiectivă, motivată de implicarea sa în mod direct în conflictele dintre membrii familiei, uneori prin participarea activă la exercitarea unor violențe fizice împreună cu reclamanta, dar și în considerarea conflictului personal pe care îl are cu pârâtul, ginerele acesteia, relatările martorei referitoare la atitudinea violentă a pârâtului fiind infirmate inclusiv de reclamantă prin răspunsurile la interogatoriul administrat. De altfel din analiza înregistrării video (suport C.D.) depusă de pârât la dosarului cauzei se constată că martora S. V. are o atitudine vădit provocatoare față de pârât, caracterizată prin violență verbală excesivă, aparent nejustificată în raport de comportamentul preponderent defensiv al pârâtului.
În continuarea instanța mai reține că susținerile reclamantei referitoare la pericolul pe care îl reprezintă pârâtul, prin comportamentul violent al acestuia, pentru copilul minor au fost infirmate în totalitate de probatoriul administrat în cauză, respectiv interogatoriul administrat reclamantei, depoziția martorei S. V. și înregistrarea video depusă, material probator din care rezultă în mod concordant că minorul este atașat de tatăl acestuia, împreună cu care în prezent doarme în camera pe care o ocupă pârâtul în imobil (potrivit depoziției martorei S. V., mama reclamantei), și a fost marcat profund de comportamentul reclamantei față de pârât, acest ultim aspect fiind recunoscut expres de către reclamantă în cadrul administrării interogatoriului și regretat de aceasta.
Referitor la elementele din depoziția martorei S. V., mama reclamantei, prin care aceasta a relatat tentativa pârâtului de a o arunca pe reclamantă de pe terasă, instanță le va respinge ca fiind neverosimile, motivat de faptul că acest aspect de o gravitate extremă nu a fost confirmat sub nicio formă de reclamantă în cadrul răspunsurilor la interogatoriul administrat, aceasta făcând referire numai la atitudinea pârâtului și la răspunsurile provocatoare ale acestuia, în niciun caz la exercitarea vreunui act de violență concretă, de gravitate semnificativă asupra persoanei acesteia.
Față de precedentele, instanța reține că analiza ansamblului probatoriului cauzei nu a relevat în mod determinant exercitarea unor acte de violență fizică/psihică/verbală de către pârât asupra reclamantei sau asupra minorului, de natură să pună în pericol viața, integritate fizică sau psihică ori libertate reclamantei și a copilului minor. Într-adevăr, chiar asumând exercitarea unor acte de violență fizică de către pârât asupra martorei S. V., mama reclamantei, instanța reține că martora S. V. nu intră sub incidența procedurii privind emiterea ordinului e protecție în condițiile în care în raport cu pârâtul aceasta nu este membru de familie, în accepțiunea art. 5 din Legea nr. 217/2013, sens în care în prezenta cauză solicitanta cererii de emitere a unui ordin de protecție este reclamanta C. M., astfel că analizarea comportamentului și atitudinii pârâtului față de martoră, mama reclamantei, excede cauzei de față.
În raport de ansamblul considerentelor expuse, instanța reține că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile emiterii ordinului de protecție, astfel că va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei C. M. de emitere a unui ordin de protecție împotriva pârâtului C. R. S..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei C. M., cu domiciliul procesual ales in C., .. 27, județul C., de emitere a unui ordin de protecție împotriva pârâtului C. R. S., cu domiciliul procesual ales in C., ., nr.45, ., etj.7, ..
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, cererea urmând a se depune la Judecătoria C.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.08.2015.
P. GREFIER
P. R. I. F. S.
Red jud. P.R.I.
Tehnored gref SF
Data redactării: 27.08. 2015/4 ex
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7862/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 3505/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
