Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 5174/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5174/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 7380/212/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila Nr. 5174
Ședința publică din 07 Mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditor . și pe debitor ., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 30.04.2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în aceeași constituire, a amânat pronunțarea pentru data de 07.05.2015, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 10.03.2015, sub numărul 7._, creditoarea S.C. F. T. S.R.L. a solicitat emiterea ordonanței de plată prin care debitoarea S.C. V. 2005 S.R.L. să fie obligată la plata sumei de 3.560,70 de lei, cu titlu de preț al mărfurilor livrate, precum și a dobânzii legale penalizatoare și a actualizării cu rata inflației, calculate începând cu data de 28.04.2014, în privința obligației de plată a sumei de 526,31 de lei – factura fiscală din data de 14.03.2014, începând cu data de 05.05.2014, în privința obligației de plată a sumei de 538,68 de lei – facturile fiscale din data de 21.03.2014, începând cu data de 12.05.2014, în privința obligației de plată a sumei de 1.069,79 – facturile fiscale din data de 28.03.2014, începând cu data de 09.06.2014, în privința obligației de plată a sumei de 643,64 de lei – factura fiscală din data de 25.04.2014, începând cu data de 14.06.2014, în privința obligației de plată a sumei de 336,51 de lei – factura fiscală din data de 30.04.2014, începând cu data de 23.06.2014, în privința obligației de plată a sumei de 409,54 de lei, și începând cu data de 07.07.2014, în privința obligației de plată a sumei de 36,23 de lei – factura fiscală din data de 23.05.2014, până la data plății acestor sume de bani, în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, indicând, în mod aproximativ, prin rotunjire la întreg, și cuantumul dobânzii penalizatoare datorate de la data scadenței obligației de plată a fiecărei sume de bani, până la data introducerii cererii de emitere a ordonanței de plată.
De asemenea, aceasta a solicitat și obligarea debitoarei la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente soluționării prezentei cereri de chemare în judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei.
În motivarea în fapt a cererii, creditoarea a arătat că între aceasta și debitoare s-au desfășurat raporturi juridice, în baza comenzilor debitoarei, aceasta procedând la executare, în acest fel luând naștere contractele în formă simplificată, materializate în facturile fiscale depuse în probațiune, cuprinzând obligația totală de plată a sumei de 3.560,70 de lei, acceptate la plată de către debitoare, prin semnarea și ștampilarea acestora, însă neachitate în termenul de scadență înscris în cuprinsul acestora, situație în care se impune angajarea răspunderii contractuale a debitoarei și obligarea acesteia la plată prețului mărfurilor de care a beneficiat în temeiul acestor contracte, precum și a dobânzii legale penalizatoare și a actualizării cu rata inflației a acestor sume, de la data menționată în cererea introductivă de instanță, până la data plății efective a acestor sume.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 662 și art. 1013-1024 Cod procedură civilă.
În probațiune, creditoarea a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, alăturat cererii de chemare în judecată: facturile fiscale în care este menționat debitul pretins (filele 4-12), somația prevăzută de art. 1014 alin. 1 Cod procedură civilă și dovada de comunicare a acesteia către debitoare.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 200 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Debitoarea, legal citată în conformitate cu prevederile art. 1018 alin. 1-3 Cod procedură civilă, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și face apărări.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de creditoare, instanța apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă în vederea dovedirii existenței și a modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, între creditoarea și debitoarea din prezenta cauză s-au desfășurat raporturi juridice, în baza comenzilor debitoarei, creditoarea procedând la executare și furnizând mărfurile solicitate de către debitoare, în acest fel luând naștere contractele de vânzare-cumpărare în formă simplificată, materializate în facturile fiscale (filele 4-12 dosar) depuse în probațiune, emise de creditoare în vederea încasării prețului mărfurilor livrate în perioada 14.03._14, cuprinzând obligația de plată a sumei de 3.595,82 de lei, din care creditoarea, în temeiul principiului disponibilității, a solicitat suma de 3.560,70 de lei.
În drept, potrivit art. 1013 alin. 1 Cod proc. civilă, procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Potrivit art. 662 alin. 2 Cod proc. civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Potrivit alin. 3 al aceluiași articol, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. De asemenea, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Potrivit art. 26 alin. 1 Cod de procedură civilă, condițiile de admisibilitate și forța probantă a facturilor invocate de creditoarea din prezenta cauză în susținerea pretențiilor sale se determină în conformitate cu prevederile în vigoare la data săvârșirii actelor juridice care fac obiectul probațiunii. În cauză, în privința facturilor fiscale menționate în cele ce preced, sunt aplicabile prevederile art. 272, 273 și 277 Cod procedură civilă.
Facturile fiscale fac parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată, astfel că, în caz de acceptare de către destinatar, acestea fac dovada actului juridic pe care îl constată și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care-l obligă pe acceptant la plată.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței, în speță, instanța constată că creanță de care se prevalează creditoarea îndeplinește această cerință, întrucât existența acesteia rezultă din facturile emise de creditoare și acceptate la plată de către debitoare, în mod expres, prin semnarea și ștampilarea acestora.
Caracterul lichid al creanței rezultă din înscrisurile întocmite ca urmare a raporturilor juridice dintre părți, debitoarea având obligația de a plăti sumele de bani stabilite în cuprinsul facturilor fiscale emise de creditoare. Sub aspectul exigibilității, instanța reține că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, se împlinise termenul de plată prevăzut în facturi, creanța fiind exigibilă.
În consecință, rezultă că înscrisurile pe care își întemeiază creditoarea dreptul de creanță sunt consecința unor raporturi juridice care au avut loc între părți, izvorul obligațional al acestora fiind contractele de vânzare în formă simplificată, materializate în cuprinsul facturilor fiscale depuse în probațiune, astfel că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1013 alin. 1 Cod procedură civilă.
În același sens, prin raportare la împrejurările cauzei, în temeiul art. 1018 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța apreciază că nedepunerea întâmpinării de către debitoare constituie o recunoaștere a realității celor afirmate de creditoare prin cererea pentru emiterea unei ordonanțe de plată și, implicit, o recunoaștere a datoriei pe care aceasta o are față de creditoare, drept preț al serviciilor de care a beneficiat.
În privința capătului de cerere relativ la obligarea debitoarei la plata dobânzii legale penalizatoare și a actualizării cu rata inflației a sumelor componente ale debitului principal, de la data menționată în cererea de chemare în judecată în privința fiecărei sume datorate de către debitoare, până la data plății debitului principal, instanța apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Potrivit art. 1350 alin. 1 și alin. 2 din același act normativ, orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. De asemenea, conform art. 1531, repararea prejudiciului trebuie să cuprindă atât pierderea efectiv suferită de creditor, cât și beneficiul de care acesta a fost lipsit.
În conformitate cu prevederile art. 1516 alin. 1 și 2 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, în caz contrar, debitorul fiind ținut a plăti daune-interese, care, în consonanță cu prevederile art. 1535 alin. 1 Cod civil, în cazul obligațiilor având de obiect plata unei sume de bani, se datorează de la scadența obligației de plată, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, creditorul nefiind ținut să dovedească vreun prejudiciu, iar debitorul neavând dreptul de a face dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății este mai mic. De asemenea, potrivit alin. 3 al aceluiași articol, dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul, în afara dobânzii legale, are dreptul la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului. Potrivit art. 1523 alin. 2 lit. d din același act normativ, debitorul se află de drept în întârziere atunci când nu a fost executată obligația de plată a unei sume de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.
Totodată, potrivit art. 1017 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, dacă părțile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica rata dobânzii de referință stabilită de Banca Națională a României. Rata de referință în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru, creanța producând dobânzi de la data la care debitorul a fost pus sau este de drept în întârziere, potrivit legii. Potrivit alin. 3, creditorul poate să pretindă daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligațiilor de către debitor.
În vederea soluționării acestui capăt de cerere, instanța are în vedere și prevederile art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 13/2011, potrivit căruia dobânda datorată de către debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă legală penalizatoare, și cele ale art. 3 alin. 2 din același act normativ, potrivit căruia rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale. De asemenea, trebuie avute în vedere și dispozițiile alin. 21 din același articol, în acord cu care, în raporturile dintre profesioniști și între aceștia și autoritățile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 8 puncte procentuale.
Constatând că termenul de plată, menționat în cuprinsul fiecărei facturi, a sumelor cuprinse în facturile fiscale depuse în probațiune de către creditoare s-a împlinit fără ca debitoarea să își îndeplinească obligația de plată a sumelor datorate cu titlu de contravaloare a mărfurilor livrate de creditoare, instanța va admite capătul de cerere având ca obiect obligarea debitoarei la plata dobânzii legale penalizatoare și a actualizării cu rata inflației, calculate începând cu data de 28.04.2014, în privința obligației de plată a sumei de 526,31 de lei – factura fiscală din data de 14.03.2014, începând cu data de 05.05.2014, în privința obligației de plată a sumei de 538,68 de lei – facturile fiscale din data de 21.03.2014, începând cu data de 12.05.2014, în privința obligației de plată a sumei de 1.069,79 – facturile fiscale din data de 28.03.2014, începând cu data de 09.06.2014, în privința obligației de plată a sumei de 643,64 de lei – factura fiscală din data de 25.04.2014, începând cu data de 14.06.2014, în privința obligației de plată a sumei de 336,51 de lei – factura fiscală din data de 30.04.2014, începând cu data de 23.06.2014, în privința obligației de plată a sumei de 409,54 de lei, și începând cu data de 07.07.2014, în privința obligației de plată a sumei de 36,23 de lei – factura fiscală din data de 23.05.2014, până la data plății acestor sume de bani, apreciind că această măsură este necesară în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat de neexecutarea la termen de către debitoare a obligației contractuale de plată a prețului mărfurilor de care a beneficiat, dobânda legală având natura juridică a beneficiului nerealizat de către creditoare ca urmare a lipsirii sale de folosința acestor sume de bani, de la scadența obligației de plată a acestora, până la data plății, iar actualizarea cu rata inflației a acestor sume de bani având natura juridică a unor daune suplimentare, cauzate de scăderea puterii de cumpărare a banilor, imputabilă debitoarei, produsă între data scadenței obligației de plată a acestor sume de bani și data plății efective a acestora.
În lumina considerentelor ce preced, văzând prevederile art. 1270, art. 1516, art. 1523 și art. 1535 Cod civil, precum și prevederile art. 1017 alin. 3 și art. 1021 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța va admite cererea pentru emiterea ordonanței de plată și o va obliga pe debitoare să-i plătească creditoarei suma de 3.560,70 de lei, cu titlu de preț al mărfurilor livrate, precum și dobânda legală penalizatoare și actualizarea cu rata inflației a sumelor de bani componente ale debitului principal, conform cererii creditoarei, în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
În privința capătului de cerere relativ la obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 de lei, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei, instanța apreciază că acesta este întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, taxele judiciare de timbru sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada acestora trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale în privința taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de lei, dovada plății acesteia fiind făcută cu ordinul de plată aflat la fila 1 a dosarului, situație în care acesta capăt de cerere urmează a fi admis, în sensul obligării debitoarei la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Admite cererea privind emiterea ordonanței de plată formulată de creditoarea S.C. F. T. S.R.L., CUI -_, cu sediul in ORASTIE, . în contradictoriu cu debitoarea S.C. V. 2005 S.R.L., CUI -_, cu sediul in CONSTANTA, ., ., ..
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 3.560,70 de lei, cu titlu de preț al mărfurilor livrate, precum și a dobânzii legale penalizatoare și a actualizării cu rata inflației, calculate începând cu data de 28.04.2014, în privința obligației de plată a sumei de 526,31 de lei – factura fiscală din data de 14.03.2014, începând cu data de 05.05.2014, în privința obligației de plată a sumei de 538,68 de lei – facturile fiscale din data de 21.03.2014, începând cu data de 12.05.2014, în privința obligației de plată a sumei de 1.069,79 – facturile fiscale din data de 28.03.2014, începând cu data de 09.06.2014, în privința obligației de plată a sumei de 643,64 de lei – factura fiscală din data de 25.04.2014, începând cu data de 14.06.2014, în privința obligației de plată a sumei de 336,51 de lei – factura fiscală din data de 30.04.2014, începând cu data de 23.06.2014, în privința obligației de plată a sumei de 409,54 de lei, și începând cu data de 07.07.2014, în privința obligației de plată a sumei de 36,23 de lei – factura fiscală din data de 23.05.2014, până la data plății acestor sume de bani, în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei.
Cu drept de a formula cerere în anulare, care se depune la Judecătoria C., în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei hotărâri, pentru debitoare.
Executorie.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 07.05.2015.
Președinte Grefier
Minaev I. M. I.
Red. Jud. I .M./11.05.2015 /4.ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5097/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6147/2015.... → |
|---|
