Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 4399/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4399/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 4399/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4399
Ședința publică din data de 17 aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. O.
GREFIER: F. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u., cerere formulată de reclamanta T. R. COMMUNICATIONS SA PRIN KRUK R. (J_ ; CUI_) cu sediul în București Piața Presei Libere nr. 3-5 Clădirea City Gate . Turnul de Nord sector 1 și sediul procesual ales în București . sector 4 la cabinet avocat Furcușiță V. în contradictoriu cu pârâta E. I. SRL (J_ ; CUI_) cu sediul în C. .. 10 județul C. și prin curator special Sfircea O. cu sediul în C. . nr. 60 județul C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta hotărâre pentru când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 17.04.2015, când s-a dat următoarea soluție.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, la data de 02.02.2015, reclamanta-creditoare T. R. COMUNICATIONS SA a chemat în judecată pe pârâta-debitoare S.C. E. I. S.R.L., solicitând instanței emiterea unei ordonanțe de plată prin care pârâta-debitoare să fie obligată la plata sumei de 4727,55 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de telecomunicații prestate, a sumei de 437,94 lei reprezentând despăgubiri pentru încetarea prematură a contractului, precum și a sumei de 47,51 lei cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 248,60 lei ( taxă de timbru în cuantum de 200 lei și 48,60 lei onorariu executor judecătoresc).
În motivarea cererii, reclamanta-creditoare a arătat că în baza contractului nr._/28.11.2012 încheiat pe o perioadă minimă de 3 ani, în calitate de prestator servicii, a furnizat servicii internet sub forma abonamentului lunar ClikNet Mobile 6 GB pârâtei-debitoare, în calitate de client la un preț promoțional de 10,90 euro lunar. Ca urmare a încheierii contractului de prestări servicii, părțile au încheiat contractul de vânzare cumpărare în rate a echipamentelor din pachetul IT Manager nr._.11.2012 potrivit căruia reclamanta s-a obligat să vândă pârâtei echipamentul prevăzut la anexa 1-laptop marca DELL, model Vostro 1540 în regim de 36 rate lunare la o valoare totală de 819 euro. A mai susținut că și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile asumate prin contractele încheiate, însă pârâta nu a achitat prețul serviciilor prestate și chiria pentru echipamentele predate, figurând cu un debit restant de 4728,55 lei ( creanța fiind certă, lichidă și exigibilă).
Reclamanta a menționat că pe lângă suma reprezentând contravaloarea serviciilor prestate consideră că este îndreptățită și la plata ratelor nefacturate aferente contractului de vânzare cumpărare nr._/28.11.2012 potrivit art. 6.2 și art. 6.3 din contract care prevăd că contractul poate fi considerat încetat de drept de către vânzător fără a fi necesară intervenția instanței și fără îndeplinirea altor formalități prealabile în cazul în care cumpărătorul întârzie la plata cu mai mult de 60 de zile de la scadență și că cumpărătorul va trebui să achite într-o singură tranșă contravaloarea rămasă pentru echipamentele achiziționate conform contractului în cazul în care cumpărătorul își pierde calitatea de abonat.
Referitor la despăgubirile solicitate, reclamanta a arătat că încetarea contractului a intervenit ca urmare a neachitării facturilor fiscale de către debitoare în conformitate cu art. 3 din cuprinsul condițiilor generale privind încheierea contractelor de prestare servicii potrivit căruia neplata totală sau parțială a facturii la termenul scadent dă dreptul reclamantei să rezilieze contractul fără intervenția instanței sau alte formalități prealabile. Încetarea contractului a fost adusă la cunoștință societății debitoare telefonic și prin notificări scrise, inclusiv prin intermediul facturii fiscale emise la data de 23.07.2013 și a operat în primele 12 luni ale perioadei minime.
Cu privire la penalitățile de întârziere, potrivit art. 3 din condiții generale pentru neplata facturii până la expirarea termenului scadent, clientul este de drept în întârziere fără îndeplinirea vreunei formalități și datorează penalități de întârziere până la data achitării integrale a sumelor datorate în valoare de 0,15% /zi în primele 15 zile de întârziere, de 0,35% /zi pentru următoarele 45 zile calculate asupra valorii totale a facturii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1025 și urm. C. pr. civ, art.194 și urm. art. 94, art. 112 c.pr.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei taxă judiciară de timbru (f. 6) potrivit art. 6 alin. 1 din OUG 80/2013.
Pârâta-debitoare prin curator special Sfârcea O. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat că factura nr. RRCFF/_/20.12.2012 în valoare de 4552,13 lei nu este semnată și ștampilată de către pârâta ridicând dubii serioase cu privire la predarea efectivă a echipamentelor. A mai arătat că ordinul de serviciu nr._/27.12.2012 nu confirmă executarea respectivelor operațiuni, respectiv instalare Net Mobil, instalare echipamente și instalare opțiuni IT întrucât nu sunt completate mențiunile cu privire la persoanele care au executat activitățile respective sau au prestat efectiv serviciile. Astfel, a precizat pârâta, creanța nu e certă și nici lichidă.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 1013 alin. 1, art. 1018, art. 1020 alin. 1 și alin. 2 c.pr.civ.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Între reclamanta creditoare T. R. COMUNICATIONS SA, în calitate de prestator servicii telecomunicații și pârâta debitoare S.C. E. I. S.R.L., în calitate de beneficiar servicii telecomunicații, s-a încheiat contractul pentru furnizare de servicii Romtelecom nr. SO_/28.11.2012 pe o perioadă minimă de 3 ani având ca obiect obligația reclamantei creditoare de a furniza servicii internet sub forma abonamentului lunar ClikNet Mobile 6 GB pârâtei-debitoare la un preț promoțional de 10,90 euro lunar și obligația corelativă a pârâtei debitoare de a achita contravaloarea serviciilor prestate la termenele stabilite în contract.
Între reclamanta creditoare T. R. COMUNICATIONS SA, în calitate de vânzător și pârâta debitoare S.C. E. I. S.R.L., în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare în rate a echipamentelor din pachetul IT MANAGER nr. SO_/28.11.2012 având ca obiect obligația reclamantei de a vinde și a pârâtei de a cumpăra, în regim de plata în rate echipamentele din cadrul pachetului IT MANAGER în cantitățile și la prețurile menționate în anexa 1 la contract, respectiv laptop DELL VOSTRO 1540 fără a se indica durata contractului.
În temeiul contractelor menționate reclamanta a emis facturile anexate la dosar.
Procedura ordonanței de plată reglementată de 1013 și urm. c.pr.civ. se întemeiază pe o aparență a dreptului de creanță a creditorului, în cadrul acesteia nefiind posibilă cercetarea pe fond a raportului juridic născut între creditor și debitor. Potrivit art. 1013 alin. 1 c.pr.civ., procedura emiterii ordonanței de plată este aplicabilă numai creanțelor certe, lichide și exigibile, reprezentând obligații de plată a unor sume de bani, care izvorăsc dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori alt mod admis de lege.
Prin urmare, admisibilitatea unei cereri întemeiate pe prevederile art. 1013 și urm. c.pr.civ. este supusă dovedirii de către creditor a următoarelor condiții cumulative: formularea unei cereri care să aibă ca obiect plata unei sume de bani, obligația care are ca obiect plata unei sume de bani să rezulte dintr-un contract civil constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori alt mod admis de lege, iar din actul în cauză, să rezulte o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Cercetând actele dosarului sub aspectul condițiilor de admisibilitate mai sus invocate, instanța constată că acestea sunt îndeplinite numai cu privire la contravaloarea serviciilor furnizate în baza contractului de servicii Romtelecom nr. SO_/28.11.2012, respectiv a sumei de 190,56 lei.
Cu privire la celelalte sume solicitate, instanța constată că cererea privind emiterea ordonanței de plată este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, întrucât din înscrisurile depuse nu a rezultat caracterul cert al creanțelor pretinse.
Astfel, obligația a cărei executare se solicită are ca obiect o sumă de bani și este născută din contracte civile.
Cât privește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, instanța urmează să constate că în cauză aceste caractere sunt îndeplinite în mod cumulativ cu privire la suma de 190,56 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate în baza contractului de servicii Romtelecom nr. SO_/28.11.2012.
Potrivit art. 662 alin.2 C. pr. civ., creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși titlul executoriu. Prin urmare, ceea ce conferă caracter cert unei creanțe este constatarea acesteia într-un act scris semnat de debitor. În speța de față, instanța constată că este îndeplinită această condiție a creanței de 190,56 lei deoarece suma solicitată rezultă din facturile emise în baza contractului de servicii Romtelecom nr. SO_/28.11.2012 semnate de ambele părți.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței de 190,56 lei, instanța constată că art. 662 alin. 3 C.pr.civ., dispune ca o creanță este lichidă când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Analizând înscrisurile de la dosar, instanța constată că suma pe care pârâta debitoare o datorează reclamantei creditoarei cu titlu de contravaloare a serviciilor prestate este determinată în facturile emise de reclamanta-creditoare, precum și în contractul de servicii Romtelecom nr. SO_/28.11.2012, astfel că și această condiție cumulativă a admisibilității ordonanței este îndeplinită în speță.
Referitor la ultima condiție, respectiv aceea a exigibilității obligației, instanța reține că exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze, în caz de nevoie, la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție. Analizând facturile depuse de creditoare la dosarul cauzei cu privire la suma de 190,56 lei, instanța constată că, la data introducerii acțiunii, termenul de scadență al acestora era deja împlinit, fără ca facturile să fie achitate, astfel că, instanța consideră că și cerința exigibilității creanței este îndeplinită în speță.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei debitoare plata către reclamanta-creditoare a sumei de 437,94 lei cu titlu de despăgubiri pentru încetarea prematură a contractului de servicii Romtelecom nr. SO_/28.11.2012 instanța constată
că deși în contractul menționat este inserată clauza cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru încetarea prematură a duratei minime de 3 ani a contractului, respectiv 100 euro pentru încetarea contractului cu mai mult de 12 luni înainte de terminarea contractului, reclamanta creditoare nu a făcut dovada dreptului de a rezilia contractul fără intervenția instanței sau alte formalități prealabile și nici nu a învestit instanța cu o cerere de reziliere a contractului. În astfel de condiții, încetarea contractului potrivit ordinului de serviciu nr._/06.06.2013, în mod unilateral de către reclamantă contravine forței obligatorii a contractului prevăzută de art. 1270 c. civ. care prevede că un contract valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante și se modifică și încetează numai prin acordul părților din cauze autorizate de lege.
Referitor la solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 47,51 lei cu titlu de penalități de întârziere, instanța apreciază că din materialul probator administrat, nu rezultă existența clauzei penale detaliate în cuprinsul cererii de emitere a ordonanței de plată, condițiile generale pentru furnizarea serviciilor Romtelecom nefiind anexate la dosar. În astfel de circumstanțe, menționarea în factura . nr._ a obligației de plată a unor penalități de întârziere în cuantum de 47,51 lei nu poate fi asimilată unei clauze penale din perspectiva principiului forței obligatorii a contractului consacrat în art. 1270 Cod civil, întrucât factura se emite în mod unilateral de către creditoare, nefiind asumată de către debitoare. Penalitățile de întârziere pot fi solicitate la plată numai dacă a fost încheiat un contract astfel cum este definit în art. 1166 C.civ., în sens de instrumentum, între părțile contractante, indiferent de natura acestuia, în cadrul căruia cocontractanții, în urma negocierii, să fi stabilit și penalitățile pe care și le datorează reciproc în cazul în care nu își îndeplinesc la termen și întocmai obligațiile contractuale asumate. În lipsa unui contract care să cuprindă o clauză privitoare la penalități, este evident că mențiunea de pe facturi care stabilește cuantumul penalităților în caz de întârziere la plată nu este una negociată, fiind stabilită în mod unilateral de către creditoare, neasumată de debitoare, dovadă fiind și faptul că face parte integrantă din tipizat.
Sub aspectul obligării pârâtei debitoare la plata sumei de 4552.13 cu titlu de contravaloare a ratelor neachitate facturate și nefacturate aferente echipamentului care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare în rate a echipamentelor din pachetul IT MANAGER nr. SO_/28.11.2012, instanța apreciază că susținerile reclamantei creditoare nu sunt fondate.
Analizând clauzele contractului de vânzare cumpărare în rate a echipamentelor din pachetul IT MANAGER nr. SO_/28.11.2012 și a anexei acestuia, instanța constată că deși s-a încheiat un contract cu plata în rate, nu este prevăzută durata contractului, aspect esențial pentru certitudinea creanței, având în vedere că pentru produsul bifat pârâta avea posibilitatea încheierii contractului pe o durată de 12/24/36 luni la prețuri diferite. De asemenea, la art. 1 pct. 2.2 din contract părțile au convenit ca la momentul livrării echipamentelor, reprezentanții vânzătorului și ai cumpărătorului vor completa nota de recepție cantitativă ( AWB) care va fi ștampilată și semnată de către cumpărători, iar la art. 3.4 din contract se prevede că proprietatea asupra echipamentelor se transferă de la vânzător la cumpărător odată cu livrarea acestora și semnarea AWB de către ambele părți. În speță, reclamanta creditoare nu a făcut dovada transferului dreptului de proprietate asupra echipamentului în condițiile stipulate în contractul de vânzare cumpărare în rate a echipamentelor din pachetul IT MANAGER nr. SO_/28.11.2012 și a anexei acestuia, respectiv a executării propriilor obligații pentru a putea afirma în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare.
Din considerentele arătate, instanța apreciază că eventuala răspundere contractuală a debitoarei pentru neexecutarea obligației corelative de plata a contravalorii ratelor echipamentului serviciilor prestate și pentru neexecutarea obligației de a respecta termenul minimal al contractului poate fi angajată în condițiile art. 1350 c.civ. doar în urma administrării unui probatoriu mai complex, în soluționarea unei acțiuni în pretenții pe dreptul comun, a cărei cale îi este deschisa reclamantei potrivit art. 1020 alin. 3 c.pr.civ. Prin urmare, soluționarea cererii deduse judecății sub acest aspect excede procedurii speciale a ordonanței de plată, având în vedere că aceasta se întemeiază pe o aparență a dreptului de creanță a creditorului în cadrul căruia se face o cercetare sumară a fondului raportului juridic născut între creditor și debitor.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța nu-și poate forma convingerea suficientă în sensul însușirii la plată de către pârâta-debitoare a creanțelor în cuantum de 4552,43 lei reprezentând contravaloarea echipamentelor, de 437,94 lei reprezentând despăgubiri pentru încetarea prematură a contractului pentru furnizare de servicii Romtelecom nr. SO_/28.11.2012l și de 47,51 lei cu titlu de penalități de întârziere. Or, dispozițiile art. 249 c.pr.civ. reglementează principiul general potrivit cu care „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească” („onus probandi incumbit actori”), creditoarei ii revenea sarcina probei în dovedirea existenței caracterului cert și lichid al creanțelor, astfel că, pentru analiza condițiilor de angajare a răspunderii debitoarei, instanța apreciază ca fiind necesară administrarea unui probatoriu mai amplu, de natură a lămuri raporturile exacte dintre părți, ceea ce excede procedurii sumare a ordonanței de plată.
Prin urmare, instanța, constatând în speță îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei ordonanțe de plată cu privire doar la suma de 190, 56 lei care reprezintă
contravaloarea serviciilor furnizate în baza contractului de servicii Romtelecom nr. SO_/28.11.2012 va admite în parte cererea reclamantei-creditoare și va obliga pe pârâta-debitoare la plata către reclamanta-creditoare a sumei de 190,56 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de internet prestate.
În temeiul art. 1021 C.pr.civ., instanța consideră că un termen de 30 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe este suficient pentru a acorda pârâtei debitoare posibilitatea efectuării plăților aferente sumei de 190,56, fără a crea prejudicii suplimentare reclamantei creditoarei.
Având în vedere contestarea celorlalte creanțe de către pârâta-debitoare și faptul că reclamanta nu a prezentat înscrisuri din care să rezulte cu certitudine existența acestora împotriva debitoarei și apreciind că acțiunea creditoarei ridică probleme ce nu pot fi dezlegate pe calea procedurii speciale a ordonanței de plată și necesită suplimentarea probatoriului specific dreptului comun, instanța urmează să respingă cererea de emitere a ordonanței de plată ca neîntemeiată cu privire la obligarea pârâtei la plata sumelor de 4552.13 cu titlu de contravaloare a ratelor neachitate facturate și nefacturate aferente echipamentului care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare în rate a echipamentelor din pachetul IT MANAGER nr. SO_/28.11.2012, de 437,94 lei reprezentând despăgubiri pentru încetarea prematură a contractului și de 47,51 lei cu titlu de penalități de întârziere, nefiind dovedit caracterul cert și lichid al creanțelor, creditoarea putând introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.
Față de soluția de admitere în parte, instanța apreciază că au o culpă procesuală ambele părți și astfel, în baza art. 453 c.pr.civ. va obliga pârâta-debitoare doar la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli de judecată din totalul de 248,60 lei solicitat. Totodată, ia act de faptul că pârâta-debitoare nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de reclamanta-creditoare T. R. COMUNICATIONS SA (J_ ; CUI_) cu sediul în București Piața Presei Libere nr. 3-5 Clădirea City Gate . Turnul de Nord sector 1 și sediul procesual ales în București . sector 4 la cabinet avocat Furcușiță V. în contradictoriu cu pârâta-debitoare S.C. E. I. S.R.L(J_ ; CUI_) cu sediul în C. .. 10 județul C. și prin curator special Sfircea O. cu sediul în C. . nr. 60 județul C..
Obligă pârâta-debitoare la plata către reclamanta-creditoare a sumei de 190,56 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de internet prestate, în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
Respinge cererea de emitere a ordonanței de plată cu privire la suma de 4552,43 lei reprezentând contravaloarea echipamentelor, la suma de 437,94 lei reprezentând despăgubiri pentru încetarea prematură a contractului pentru furnizare de servicii Romtelecom nr. SO_/28.11.2012l și la suma de 47,51 lei cu titlu de penalități de întârziere, ca neîntemeiată.
Obligă pârâta-debitoare la plata către reclamanta-creditoare a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Executorie.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. O. F. M.
Red. I.O./ 20.04.2015.
tehnored.F.M/20.04.2015.
emis 3 comunicări..
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 6338/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
