Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 8368/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8368/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-07-2015 în dosarul nr. 9704/212/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8368
Ședința publică din data de 17.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte V. A. A.
Grefier M. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată, cerere formulată de către creditoarea La F. SRL în contradictoriu cu debitorul D. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța constată că la dosarul cauzei creditoarea a depus certificat constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerțului.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.04.2015 sub nr._, creditoarea La F. SA a solicitat obligarea debitorului D. C. la plata sumei de 1332,65 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise în baza contractului de abonament nr._/27.11.2013, la plata sumei de 328,37 lei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0.15% pe zi, la plata sumei de 372 euro reprezentând contravaloarea unui dozator nereturnat și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că debitorul a încheiat contractul de abonament nr._/27.11.2013, prin care și-a asumat obligația de a plăti o sumă fixă lunar, dar și a serviciilor de igienizare și întreținere a dozatoarelor, în baza facturilor emise, scadente în termen de 7 zile de la emitere. Totodată, potrivit contractului au fost stabilite penalități de întârziere în cuantum de 0.15% pe zi de întârziere.
A susținut creditoarea că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile art. 1013 și art. 1014 Cod procedură civilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1013 și art. 1014 Cod procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, potrivit art. 6 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 – fila 5.
Creditoarea a anexat cererii următoarele înscrisuri: somație (fila 9), contract de abonament (filele 10-15), copie carte identitate debitor (fila 16), act adițional (filele 17-18), proces-verbal predare-primire (filele 19-20), facturi (filele 21-31), situație cont (fila 32), mod calcul penalități (fila 33), dovadă comunicare (fila 34).
Debitorul nu a depus întâmpinare.
Instanța a încuviințat pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoarea La F. SA și debitorul D. D. s-a încheiat contractul de abonament nr._/27.11.2013, prin care creditoarea s-a obligat să furnizeze debitorului apă La F. în schimbul achitării contravalorii abonamentului lunar de 16 euro. Totodată, la adresa menționată de către debitor a fost instalat un water-cooler, pe care acesta l-a primit în custodie.
În temeiul contractului creditoarea a emis 11 facturi fiscale în valoare totală de 1332,65 lei, despre care a susținut că nu au fost achitate de către debitor.
În drept, astfel cum dispune art. 1013 alin. 1 Cod procedură civilă, procedura specială a ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris sau determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Astfel, creditorul trebuie să fie titularul unui drept de creanță cărui obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, care să rezulte dintr-un contract civil. Instanța constată că dreptul de creanță al debitorului își are izvorul în contractul de abonament nr._/27.11.2013, acesta fiind un contract civil.
Totodată, instanța reține că în cauză se urmărește angajarea răspunderii civile contractuale a debitorului, sarcina probei fiind împărțită între subiecții raportului juridic, în sensul că incumbă creditorului să dovedească existența contractului, iar debitorului îi revine sarcina de a proba faptul că obligația corelativă a fost stinsă într-unul dintre modurile prevăzute de lege sau că executarea nu mai este posibilă. În cauza dedusă judecății, dovada existenței raportului juridic dintre părți este dovedită prin contractul depus la dosarul cauzei, iar debitorul nu a răsturnat prezumția de culpă în neexecutarea obligației ce operează împotriva sa.
În consecință, devin aplicabile dispozițiile art. 1350 alin. 2 Cod civil, care prevede că atunci când, fără justificare, persoana nu își îndeplinește obligațiile pe care le-a contractat, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii, precum și cele ale art. 1516 alin. 1 Cod civil, potrivit căruia creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
Creditorul are deschisă acțiunea în executarea obligațiilor contractuale folosind procedura ordonanței de plată dacă este titularul unei creanțe certe, lichide și exigibile. În raport de prevederile art. 662 alin. 2 Cod procedură civilă, o creanță are caracter cert atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din titlu, prin noțiunea de „titlu” înțelegându-se actul de creanță autentic sau neautentic emanat de la debitor sau recunoscut de către acesta.
Instanța constată că debitorul solicită suma de 1332,65 lei reprezentând contravaloarea facturilor restante, 328,37 lei penalități de întârziere calculate în conformitate cu clauzele contractuale și 372 euro reprezentând contravaloarea aparatului aflat în custodia debitorului.
Din analiza facturilor depuse la dosarul cauzei instanța reține că doar suma de 1256,34 lei are caracter cert. Factura nr._/29.01.2014 cuprinde un debit în cuantum de 107,21 lei, reprezentând contravaloare abonament, factura nr._/28.02.2014 a fost emisă pentru suma de 108,05 lei reprezentând contravaloare abonament, iar factura nr._/26.03.2014 pentru suma de 107,93 lei reprezentând contravaloare abonament. Apoi, facturile aferente lunilor aprilie – noiembrie 2014 cuprind atât contravaloarea abonamentului, cât și penalități de întârziere, pe niciuna dintre acestea nefiind specificată perioada și suma la care s-au calculat aceste penalități.
Apoi, din anexa privind modul de calcul al penalităților rezultă că s-a aplicat procentul contractual de 0.15% pe zi de întârziere la întreaga sumă cuprinsă în facturile aferente perioadei aprilie – noiembrie, adică și penalităților deja cuprinse în aceste facturi pentru debitele anterioare neachitate.
În consecință, instanța apreciază că nu au caracter cert sumele cerute cu titlu de penalități de întârziere, singurul debit ce rezultă în mod neîndoielnic din contract și facturile aferente acestuia fiind contravaloarea abonamentului pe fiecare dintre cele 11 luni și serviciul de igienizare evidențiat în factura nr._/27.06.2014 (fila 26). Cuantumul acestei creanțe este de 1256,34 lei, stabilit prin însumarea serviciilor de abonament astfel cum rezultă din facturile depuse și a serviciilor de igienizare menționate anterior.
Diferența până la suma de 1332,65 lei, solicitată de către creditoare, reprezintă penalitățile inserate în facturi. Întrucât nu s-a indicat la ce sume au fost aplicate și pentru ce perioadă, acestea nu au caracter cert, neputând fi admis în întregime capătul de cerere.
Totodată, întrucât penalitățile în cuantum de 328,37 lei au fost calculate la valoarea facturilor care cuprindeau la rândul lor penalități, instanța apreciază că acestea nu sunt certe, și, în consecință, va respinge cererea și sub acest aspect.
În ceea ce privește achitarea contravalorii water-coolerului lăsat în custodia debitorului, instanța constată că potrivit art. 5.2 din contract, abonatul este obligat ca la încetarea contractului să restituie în termen de 48 de ore water-coolerele, precum și celelalte bunuri pe care le-a primit în folosință, în bună stare, cu gradul normal de uzură al acestora. În caz contrar, acesta se obligă să achite contravaloarea acestora.
Din clauza contractuală menționată rezultă că se instituie în sarcina debitorului obligația de a înapoia aparatele primite în custodie, în termen de 48 de ore de la încetarea contractului. Cu toate acestea, neîndeplinirea obligației dă dreptul creditorului la o acțiune contractuală în restituirea bunului, achitarea contravalorii acestuia fiind o modalitate subsidiară și indirectă (prin echivalent) de îndeplinire a obligației contractuale. Desigur, creditorul are la îndemână și o acțiune reală, în revendicare mobiliară a bunului deținut de către debitor, ca detentor precar.
Întrucât creditoarea nu a uzat de această acțiune și nu a făcut dovada că bunul a fost deteriorat sau distrus, instanța reține că nu este îndreptățită a solicita contravaloarea acestuia, capătul de cerere fiind neîntemeiat.
Concluzionând, față de argumentele expuse anterior, instanța urmează a admite în parte cererea formulată de creditoare, urmând a obliga debitorul la plata sumei de 1256,34 lei reprezentând contravaloarea abonamentului și a serviciilor de igienizare aferente perioadei ianuarie – noiembrie 2014, va respinge capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere în cuantum de 328,37 lei întrucât acestea nu au fost calculate corespunzător și va respinge capătul de cerere privind obligarea reclamantului la plata contravalorii water-coolerului întrucât nu sunt îndeplinite condițiile pentru executarea prin echivalent a obligațiilor contractuale.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, debitorul va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de către creditoare, constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, achitată potrivit chitanței depusă la fila 5 în dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de către creditoarea La F. SRL, CUI_, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul în București, bulevardul Gării Obor nr. 8C, sector 2, în contradictoriu cu debitorul D. D., CNP_9, domiciliat în C., .. 26, județul C..
Ordonă debitorului să achite creditoarei, în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, suma de 1256,34 lei reprezentând contravaloarea abonamentului ce formează obiectul contractului nr._/27.11.2013, aferent lunilor ianuarie – noiembrie 2014.
Respinge capătul de cerere privind obligarea debitorului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 328,37 lei, ca neîntemeiat.
Respinge capătul de cerere privind obligarea debitorului la plata contravalorii dozatorului nerestituit, ca neîntemeiat.
Ordonă debitorului să achite creditoarei, în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. A. A. M. D.
Red.jud.V.A.A./28.07.2015
Tehnored M.D/4 ex/29.07.2015
Emis 2 comunicări azi 28.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7962/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8352/2015.... → |
|---|
