Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9492/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9492/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 21475/212/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 9492/2015
Ședința publica din 09.09.2015
PREȘEDINTE: M. V.
Grefier: L. O.
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta D. C. în contradictoriu cu pârâții D. E. V. și D. NETUȚA, având ca obiect ordonanță președințială - încredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta personal care se legitimează cu CI . nr._ și asistată de avocat M. P. conform împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei, pârâții personal, D. E. V., legitimat cu CI . nr._, D. Netuța, legitimată cu CI seria_ asitați de avocat M. A., conform împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei.
Instanța reține că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că la dosarul cauzei a fost depusă ancheta psihosocială.
Apărătorul reclamantei învederează instanței că ancheta psihosocială nu respectă nici cele mai elementare lucruri pe care trebuia să le precizeze cum ar fi: existența condițiilor minime de existență și igienă în casa din localitatea Stupina.
Instanța apreciază că ancheta psihosocială depusă la dosarul cauzei oferă suficiente elemente care pot fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Reprezentantul pârâtților depune la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă că minora este înscrisă și frecventează o școală din Italia.
Instanța pune în discuția părților excepția necompetenței generale a instanțelor românești invocată din oficiu la termenul din data de 28.08.2015.
Apărătorul reclamantei solicită respingerea acesteia, ca fiind nefondată, întrucât minora locuiește în România de 1 lună și nu există intenția ca aceasta să părăsescă teritoriul țării, acesta presupusă vizită în România având un caracter permanent.
Apărătorul pârâților susține că minora este înscrisă la o școală în Italia, iar acesta se află în România doar pe timpul vacanței, iar prezenta cauză nu are legătură cu dosarul având ca obiect divorțul, este o cauză de sine stătătoare.
Apărătorul reclamantei susține că prezenta cerere de chemare în judecată nu este distinctă și izvorăște din faptul că pe rolul Judecătoriei C. se află dosarul având ca obiect divorț. Mai arată apărătorul reclamantei că în Italia anul școlar a început, iar perioada de peste o lună și jumătate de când minora se afă în România îi conferă un caracter permanent.
Instanța reține spre soluționare excepția necompetenței generale a instanțelor românești invocată din oficiu.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de fata;
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei C. la data de 18.08.2015 sub nr._ reclamanta D. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții D. E. V. și D. NETUȚA, pe cale de ordonanță președințială încredințarea minorei Dessagă L. M., până la soluționarea apelului formulat de reclamantă în dosarul nr._/212/2013 având ca obiect divorț.
A precizat reclamanta că minora a rezultat din căsătoria cu pârâtul, părțile au plecat în anul 2011 în Italia unde s-a deplasat la scurt timp și mama pârâtului împreună cu fiica părților, iar după aproape un an de zile, în urma numeroaselor discuții contradictorii existente între părți și a consumului excesiv de băuturi alcoolice de către pârât, reclamanta s-a întors în țară fără minoră, din cauza faptului că pârâtul nu i-a permis acest lucru.
Arată reclamanta că prin S.C. nr.1799/19.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2013 s-a dispus desfacerea căsătoriei părților și stabilirea domiciliului minorei la domiciliul pârâtului din Italia, împotriva acestei hotărâri fiind formulat apel în termen legal de către reclamantă.
Mai precizează reclamanta că dorește ca minora să îi fie încredințată până la soluționarea dosarului de divorț aflat în apel, deoarece în present minora se află în vacanță la domiciliul pârâtei din satul Stupina, iar în urma vizitei efectuate de reclamantă pentru a vedea copilul, pârâta a refuzat să îi deschidă poarta și i-a interzis să intre în casă, a adresat reclamantei injurii, ocazie cu care a fost solicitată intervenția organelor de poliție.
Nu în ultimul rând, reclamanta precizează că pârâtul a dovedit faptul că nu se poate ocupa în mod corespunzător de creșterea minorei, permițând acesteia să călătorească împreună cu bunica paternă.
In dovedire au solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
In drept si-au intemeiat actiunea pe dispozițiile art.997 și urm.NCPC.
Reclamanta a precizat că domiciliul din România al pârâtului D. E. V. este cel al mamei acestuia.
Pârâții au formulat întâmpinare prin intermediul căreia au invocat excepția inadmisibilității cererii, justificat de împrejurarea că instanța ar putea ordona măsuri provizorii în cazuri grabnice, numai în situațiile expres și limitativ prevăzute de lege, iar situația invocată de reclamantă nu se regăsește în nici una din situațiile prevăzute de lege.
Pe fondul cererii, pârâții au arătat că minora se află în Italia din luna martie 2012, aceasta a urmat cursurile grădiniței din localitatea Melicucco, a învățat foarte bine limba italiană și s-a integrat în colectivul clasei sale, iar în present aceasta se află în vacanță la domiciliul bunicii paterne din localitatea Stupina, jud.C..
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr._/212/2014 având ca obiect tăgadă paternitate și dosarul nr._/212/2013 având ca obiect divorț.
În cauză a fost întocmit referatul de anchetă social la domiciliul reclamantei și al pârâtei.
La termenul de judecată din data de 28.08.2015 instanța a apreciat că excepția inadmisibilității invocată de pârâți prin întâmpinare reprezintă o apărare de fond. La același termen de judecată reclamanta a precizat că solicită stabilirea domiciliului minorei la domiciliul acesteia până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț.
La termenul de judecată din data de 28.08.2015 instanța a invocat excepția necompetenței generale a instanței române.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit certificatului de naștere . nr._, minora D. L. M., născută la data de 12.04.2009 este fiica reclamantei și al pârâtului.
Din inscrisurile aflate la dosarul cauzei, coroborate cu sustinerile partilor din cererea introductivă și întâmpinare, cu precizările apărătorului reclamantei de la termenul de judecată din data de 28.08.2015, instanta constata că minora locuiește cu pârâtul în Italia, la domiciliul acestuia din orașul Melicucco și este înscrisă la școală în această țară (adeverința eliberată de instituția de învățământ din Italia-Școala Generală de stat Melicucco), aspect reținut și cu ocazia soluționării dosarului nr._/212/2013 având ca obiect divorț-referatul de anchetă psiho-socială întocmit în cadrul acestui dosar.
F. de aceste aspecte instanta constata ca aceasta minora este pe deplin integrata in mediul social conferit de pârât pe teritoriul statului membru in care acestia locuiesc, respectiv in Italia.
In acest sens, instanta constata ca, in lumina celor statutate de jurisprudenta Curtii de Justitie in cauza C-523/07, privind cererea de pronuntare a unei hotărâri preliminare — Korkein hallinto-oikeus — in interpretarea articolului 1 alineatul (2) litera (d), a articolului 8 alineatul (1), a articolului 13 alineatul (1) și a articolului 20 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotărârilor judecatoresti în materie matrimonială si în materia răspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (JO L 338, p. 1, Editie specială, 19/vol. 6, p. 183), vizand executarea unei hotărâri judecatoresti unice referitoare la luarea în îngrijire imediată si la plasarea unui copil în afara familiei, adoptată în cadrul măsurilor de drept public privind protectia copilului, respectiv, situatia unui copil care are resedinta permanentă într-un stat membru, dar stă într-un alt stat membru, fără a avea o locuință stabilă, s-a statuat, potrivit celor cuprinse in dispozitiv ca:
“Notiunea "resedinta obisnuita", în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2201/2003, trebuie să fie interpretată în sensul că această resedinta corespunde locului care exprimă o anumită integrare a copilului într-un mediu social si familial. În acest scop, trebuie mai ales să fie luate în considerare durata, regularitatea, condițiile si motivele sejurului pe teritoriul unui stat membru si ale mutării familiei în acest stat, cetatenia copilului, locul și conditiile de scolarizare, cunostintele lingvistice, precum si raporturile de familie si sociale intretinute de copil în statul respectiv. Este de competenta instantei nationale să determine resedinta obisnuita a copilului, tinand cont de ansamblul împrejurărilor de fapt specifice fiecărui caz în parte.
Considerentul (12) al Regulamentului nr. 2201/2003 enunta consideratiile care sustin normele relevante de atribuire a competentei după cum urmează:
„Temeiurile de competenta stabilite prin prezentul regulament în materia răspunderii parintesti sunt concepute în funcție de interesul superior al copilului si, în special, de criteriul proximitatii. Prin urmare, ar trebui să fie competente în primul rând instantele statului membru în care copilul isi are resedinta obisnuita, cu exceptia unor cazuri de schimbare a resedintei copilului sau ca urmare a unui acord încheiat între titularii răspunderii parintesti”
Insa, articolul 8, ce statueaza asupra competentei de fond prevede ca:
(1)Instantele judecatoresti dintr un stat membru sunt competente în materia răspunderii parintesti privind un copil care are resedinta obisnuita în acest stat membru la momentul la care instanța este sesizata.
Or minora, la momentul promovarii actiunii, respectiv la cel al sesizarii instantei, nu se afla pe teritoriul Romaniei, ci pe teritoriul Italiei.
Articolul 13, privind competenta bazată pe prezenta copilului stabileste ca:
(1)Atunci când resedinta obisnuita a copilului nu poate fi stabilită si competenta nu poate fi stabilită pe baza articolului 12 instantele judecatoresti din statul membru în care este prezent copilul sunt competente.
Potrivit articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2201/2003, simpla prezenta a copilului nu fundamenteaza o competenta decât în cazul în care nu poate fi stabilita nicio alta resedinta obisnuita a copilului.
Se mai arata ca Regulamentul nr. 2201/2003 nu cuprinde nicio definitie a notiunii „resedinta obisnuita”. Folosirea adjectivului „obisnuit” permite sa se concluzioneze doar ca resedinta trebuie si prezinte un anumit caracter de stabilitate sau de regularitate.
Copiii au nevoie de protectia speciala si de grija parintilor lor sau, în cazul în care acestia din urma nu îsi îndeplinesc obligatiile, de cele ale statului sau ale tertilor carora le a fost încredintata îngrijirea acestora. În cazul în care sunt necesare hotarâri judecatoresti în materia drepturilor parintesti, trebuie sa se evite pe cât posibil procedurile judiciare lungi, pentru a limita la minim orice obstacol în calea dezvoltarii copilului.
În cauzele care prezinta elemente transfrontaliere, Regulamentul nr. 2201/2003 garanteaza o stabilire clara si exhaustiva a competentei internationale a instantelor judecatoresti, prima conditie necesara adoptarii rapide a hotarârilor judecatoresti în interesul copilului. În consecinta, trebuie sa se dea o interpretare autonoma notiunilor utilizate în aceasta privinta de Regulamentul nr. 2201/2003, si nu prin referire la dreptul national, pentru a asigura o interpretare si o aplicare uniforma a normelor de competenta si pentru a evita orice conflict de competenta.
Resedinta obisnuita a unui copil, potrivit articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2201/2003, se gaseste în locul în care se află centrul vietii, având în vedere ansamblul împrejurărilor de fapt relevante, în special durata și regularitatea reședinței, precum și integrarea sa familială și socială. D. în cazul în care nu poate fi stabilită nicio resedinta obisnuita în sensul citat anterior si nu poate fi determinată nicio competenta în temeiul articolului 12, sunt competente instantele judecatoresti din statul membru în care este prezent copilul, în temeiul articolului 13 alineatul (1).
Astfel cum se subliniaza în special în considerentul (12), Regulamentul nr. 2201/2003 atribuie competenta în primul rând instantelor statului membru în care copilul îsi are resedinta obisnuita. Astfel, datorita proximitatii lor geografice, aceste instante sunt în general cele mai bine plasate pentru a aprecia masurile care trebuie adoptate în interesul copilului.
Este necesar sa se interpreteze notiunea „resedinta obisnuita” în lumina acestui obiectiv, care are un rol preponderent nu numai pentru fundamentarea competentei de fond, potrivit articolului 8 din Regulamentul nr. 2201/2003, ci si cu privire la alte tipuri de competenta care depind de aceasta în mod direct sau indirect (articolele 9, 10 si 13).
Trebuie sa se faca distinctie între simpla prezenta și resedinta obisnuita.
Cu siguranta, prezenta unui copil într un stat membru se afla, de asemenea, la originea unei proximitati geografice fata de instantele judecatoresti ale acestui stat. Totusi, aceasta legatura nu are aceeasi calitate precum cea raportata la resedința obisnuita. De aceea, articolul 13 din Regulamentul nr. 2201/2003 confera instantelor judecatoresti din statul membru în care este prezent copilul doar o competenta subsidiara, care nu se aplica în cazul în care se poate stabili existenta unei resedinte obisnuite în alt stat.
Pentru a distinge între competentele respective care rezulta din articolele 8 si 13 din Regulamentul nr. 2201/2003, trebuie, asadar, sa se stabileasca anumite criterii care îi confera resedintei unui copil calitatea de resedinta „obisnuita” si care o deosebesc astfel de o simpla prezenta, mai putin stabila.
Având în vedere modul de redactare si obiectivele Regulamentului nr. 2201/2003, precum si ale conventiilor multilaterale relevante, trebuie, prin urmare, ca notiunea de „resedinta obisnuita” prevăzută la articolul 8 alineatul (1) din respectivul regulament să fie interpretată ca desemnând centrul efectiv al vietii copilului respectiv.
Cum aceasta minora nu mai locuiește pe teritoriul României de mai mult timp, dupa cum chiar părțile au învederat, nu se poate conchide ca resedinta obisnuita a acestei o reprezinta, in prezent, domiciliul bunicii paterne, atat timp cat urmeaza ca aceasta minora sa locuiască în viitor în Italia, unde este și înscrisă la școală.
Insa fata de considerentele mai sus expuse si fata de caracterul stabil al locuintei acestei minore, fata de modalitatea de integrare in viata sociala de pe teritoriul statului membru in care isi are in prezent resedinta aceasta minora, instanta apreciaza ca este in interesul sau superior si in acord cu cele prevazute de regulamentul 2201/2003, in raport de disp art 8 al 1, resedinta obisnuita trebuie sa fie interpretata in sensul ca aceasta resedinta corespunde locului care exprima o anumita integrare a copilului . si familial.
Din cele administrare in cauza se constata integrarea si acomodarea minorei in acest mediu socio-familial, astfel incat apreciaza ca instantele de pe teritoriul statului membru in care minora isi are resedinta obisnuita la acest moment sunt competente sa solutioneze atare tip de cerere, procedurii putandu-i fi asigurata celeritatea ce se impune in solutionarea acestui tip de cauze, in care interesul superior al copilului prevaleaza.
F. de toate aceste considerente, instanta va constata exceptia ca fiind fondata, o va admite, si, pe cale de consecinta va respinge actiunea reclamantei ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței generale a instanțelor române invocate din oficiu.
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta D. C., cu domiciliul procesual ales la CIA M. P. situat în C., ..20, jud.C., în contradictoriu cu pârâții D. NETUȚA, cu domiciliul în ., ., jud.C. și D. E. V., cu domiciliul în Italia, Melicucco RC_, Via Maggiore Medico R., NR.50 și domiciliul procesual ales în ., ., jud.C..
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. V. O. L.
Red. Jud. M.V. /15.09.2015
Tehnored. L.O./ex 2/15.09.2015
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 1374/2015.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 5957/2015.... → |
|---|
