Partaj judiciar. Sentința nr. 3590/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3590/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 1907/212/2005*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3590/27.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul D. N. I. și pârâtul P. E. P., având ca obiect ieșire din indiviziune.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 24.03.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.03.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Constanta, reclamantul D. N. I. a solicitat în contradictoriu cu parata P. C. ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat in Constanta, ., si a fructelor civile culese de către parata P. C. in perioada iulie 2002 - la zi, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat, in esența, ca este moștenitorul numitei D. I., care, la rândul ei, l-a moștenit pe șotul si tatăl acestora, D. P. I.. Parata P. C. este moștenitoarea lui D. S., care, alături de autorul reclamantului, D. P. I., a fost coproprietarul imobilului, cotele acestora fiind de ¾ si ¼. Imobilul a trecut in proprietatea statului in temeiul decretului 92/1950, iar in 1957, statul a restituit autorilor parților cate un apartament in acest imobil. Prin Dispoziția 1704/1 l.05.2005 privind completarea si modificarea Dispoziției nr. 2186/14.06.2002 privind restituirea parțiala in natura a imobilului situat in Constanta, ., s-a restituit in natura părților din proces, in coproprietate, imobilul-parter situat in Constanta, ., precum si terenul aferent acestuia, in suprafața de 632,75 mp. Prin restituirea restului de imobil, ce se afla încă in proprietatea statului, s-a reconstituit dreptul de proprietate, în cotele inițiale, asupra imobilului. Imobilul are doua corpuri de casa - unul, mai vechi, din care s-a restituit autorului reclamantului un apartament modest, si al doilea - la ., unde se afla spatii comerciale. De la emiterea dispoziției 2186/14.06.2002, parata a închiriat spatiile comerciale ce i s-au restituit si care aveau aceasta destinație chiar anterior restituirii, fiind închiriate unor comercianți, parata încasând în mod exclusiv chiriile, astfel încât aceste fructe civile trebuie aduse la masa de împărțit.
In probațiune, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriu si a probei cu expertiza tehnica imobiliara si, în măsura în care se va impune, expertiza contabilă.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.728, art.741 si 742 C.civ., art.673/l-673/14 C.pr.civ.
Prin notele scrise depuse de reclamant la termenul de judecată din data de 24.03.2015, acesta a precizat că solicită obligarea pârâtului la restituirea fructelor civile în cuantum de 3.028,38 lei, sumă stabilită prin raportul de expertiză contabilă depus la dosar.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta a solicitat suspendarea judecății in baza prevederilor art. 244 pct. 1 C.pr.civ. pana la soluționarea irevocabila a acțiunii formulate de către P. C. in dosarul nr. 2209/2005 al Tribunalului Constanta, acțiune prin care în baza art. 24 din legea nr. 10/2001, parata a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 1704/11.05.2005 a Primarului Municipiului Constanta, solicitând anularea parțiala a acesteia.
Pe fondul cauzei, parata a învederat că, in fapt, întregul imobil din Constanta, . este alcătuit din teren in suprafața de 632,75 m.p. si trei corpuri de clădiri si anexe, precum si construcție p+2 cu magazine la parter, ridicata in anul 1936, si a fost dobândit astfel: cota de 3/4 din imobil construcție si teren de către autorul paratei P. C., D. S., respectiv o cota de ½ , in urma licitației din data de 17.03.1934, si ¼ prin actul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale din 22.12.1933, iar o cota de ¼ din imobil construcție si teren a fost dobândită de către reclamantul D. I. N. in baza contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale din data de 22 decembrie 1933. In consecința, acest imobil constituit din construcții si teren s-a aflat in indiviziune. Ulterior, in timpul dictaturii comuniste, acest imobil a fost naționalizat pe numele lui D. S., in baza Decretului nr. 92/1950. In anul 1957, deși imobilul era in indiviziune, s-a restituit către reclamantul D. I. N. prin procesul verbal nr. 8/1957 o parte individualizata din imobil, respectiv locuința P + 1, situata in partea din spate, de est a imobilului, compusa din doua camere de locuit si șapte dependințe cu o suprafața de 109,15 m.p., deși imobilul era in indiviziune. Tot in anul 1957 s-a restituit către D. S., prin procesul verbal nr. 9/1957, o parte individualizata din imobil, respectiv cele doua corpuri de casa situate pe latura de nord a imobilului, cu o suprafața totala de 157,9 m.p., deși imobilul era in indiviziune. Ambele părți au formulat notificări in conformitate cu Legea nr. 10/2001 pentru restituirea in natura a imobilului de mai sus. Prin Dispoziția nr. 2186/14.06.2002 emisa de către Primarul Municipiului Constanta s-au restituit in natura paratei P. C. magazinele de la parterul construcției P+2. Aceasta dispoziție a fost atacata de către reclamantul D. I. N., acesta solicitând sa se constate nulitatea absoluta parțiala a Dispoziției nr. 2186/14.06.2002 emisa de către Primarul Municipiului Constanta, sa se dispună obligarea Primarului Municipiului Constanta sa emită o dispoziție de restituire către coindivizarii D. I. N. si P. C. in cote de 1/4 si respectiv 3/4 potrivit actelor de proprietate ale părților, să se dispună instituirea unui sechestru judiciar asupra imobilului in litigiu si numirea in calitate de sechestru judiciar in persoana paratei P. C.. Ulterior, așa cum se retine si in sentința civila 470/08.04.2004 a Tribunalului Constanta, reclamantul si-a precizat acțiunea, iar instanța de fond s-a pronunțat asupra următoarelor capete de cerere: constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 2186/14.06.2002, emisa de către Primarul Municipiului Constanta, privind restituirea parțiala in natura a imobilului (parter) situat in Constanta, ., către P. C., constatarea calității de coproprietari a părților cu privire la imobil construcții si teren. Instanța de apel, prin Decizia civila nr. 44/C/l7.01.2005, pronunțata de către Curtea de Apel Constanta in dosarul nr. 1168/C/2004, a dispus obligarea Primarul Municipiului Constanta sa emită o dispoziție de restituire către coindivizarii D. I. N. si P. C. in cote de 1/4 si respectiv ¾, potrivit actelor de proprietate ale părților, pentru întregul imobil teren si construcții, menținând dispoziția instanței de fond referitoare la anularea in parte a Dispoziției nr. 2186/14.06.2002 emisa de către Primarul Municipiului Constanta. Ca urmare a acestei Decizii, s-a emis Dispoziția 1704/11.05.2005 a Primarului Municipiului Constanta, prin care s-au restituit către părți numai parterul imobilului si suprafața de teren, in cote indivize. Deoarece intre Decizia Curții de Apel Constanta si Dispoziția nr. 1704/11.05.2005 a Primarului Municipiului Constanta, exista o contradicție in sensul ca instanța de apel obliga Primarul Municipiului Constanta sa emită o dispoziție de restituire către coindivizarii D. I. N. si P. C., in cote de 1/4 si respectiv ¾, potrivit actelor de proprietate ale părților, pentru imobilul teren si construcție, iar in Dispoziția atacata se restituie imobilul parter situat in Constanta, ., fără sa se facă mențiune cu privire la construcția ocupata de către D. I. N. si cu privire la cotele părți.
Urmare a decesului pârâtei P. C., la termenul de judecată din data de 27.10.2009 s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorului acesteia, P. E. P..
Prin sentința civilă nr._/2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-au dispus următoarele: admite cererea reclamantul D. N. I. în contradictoriu cu pârâtul P. E. P.. Dispune ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului situat în C., . (construcție și teren) și, ca efect al ieșirii din indiviziune, atribuie după cum urmează: reclamatului D. N. I., lotul I, respectiv cota de 1/4 teren, construcția C4 și spațiul comercial C1/dr.2, în valoare totală de 97.869 euro; pârâtului P. E., lotul II, cota de 3/4 teren, construcția C2 și C3, C1/stg.+ C1/dr/1, în valoare totală de 276.078 euro. Dispune păstrarea în indiviziune a suprafeței de teren de 79,82 mp, individualizată în raportul de contraexpertiză tehnică judiciară. Dispune aducerea la masa de împărțit a fructelor civile culese de autoarea pârâtului, a căror contravaloare este în sumă de 231.908 lei. Dispune obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 57.977 lei, reprezentând echivalentul valoric al cotei de 1/4 (cota reclamantului succesorală legală). Compensează cheltuielile de judecată conform cotelor legale ale părților. Dispune majorarea onorariului expertului Alim Ismet cu suma de 1250 lei și dispune achitarea acestei sume conform cotelor legale ale părților, respectiv 312,5 lei reclamantul și 937,5 lei pârâtul.
Împotriva acestei sentințe pârâtul P. E. P. a declarat apel, calea de atac fiind respinsă ca nefondată prin decizia civilă nr. 53/2013 pronunțată de Tribunalul C. – Secția I Civilă.
Prin decizia civilă nr. 493/C pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă la data de 27.11.2013 în soluționarea recursului promovat împotriva deciziei nr. 53/2013 pronunțate în dosarul nr._, a fost admis recursul formulat de recurentul pârât P. E. P. în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. N. I., au fost casate în parte decizia și sentința atacate, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare Judecătoriei C. pentru determinarea cuantumului fructelor civile reprezentând cota de ¼ din chiriile încasate efectiv de P. C. conform contractelor de închiriere încheiate cu S.C. Weber Management S.R.L. Celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței au fost menținute.
În fundamentarea acestei soluții, instanța de control judiciar a reținut că pentru determinarea fructelor civile culese de coindivizara P. C. este necesară efectuarea unei expertize contabile, iar administrarea acestei probe nu se poate face în calea de atac a recursului.
Ca urmare a deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare pronunțată în cauza ce formează obiectul dosarului nr._, pricina a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.12.2013 sub nr._ .
Prin cererea de întoarcere a executării silite (f. 30-32) formulată la termenul de judecată din data de 16.06.2014, pârâtul P. E. P. a solicitat întoarcerea executării efectuate în dosarul de executare nr. 389/2013 al B.E.J. S. C. A. și S. C. G. și obligarea reclamantului D. N. I. la restituirea sumei de 72.187,15 lei, din care 57.977 lei reprezintă echivalentul valoric al cotei de ¼, 2000 lei reprezintă cheltuieli de judecată, iar 12.210,15 lei constituie cheltuieli de executare (10 lei taxă de timbru, 0,15 lei timbru judiciar, 4.000 lei onorariu de avocat și 8.200 lei onorariul executorului judecătoresc).
În motivarea în fapt a cererii, pârâtul-debitor a precizat că, în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr._/15.11.2011 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia civilă nr. 52/04.02.2013 a Tribunalului C. și a încheierii de încuviințare a executării silite nr._/12.07.2013 a Judecătoriei C. s-a declanșat executarea silită împotriva sa, ca urmare a cererii de executare formulate de reclamantul-creditor D. I. N. pentru recuperarea sumei de 72.187,15 lei din care 57.977 lei reprezintă echivalentul valoric al cotei de 1/4, 200 lei reprezintă cheltuieli de judecată, iar 12.210,15 lei reprezintă cheltuieli de executare.
S-a mai învederat că în data de 01.10.2013 s-a procedat la identificarea loturilor proprietatea părților și s-a predat lotul nr. 1 reprezentând cota de ¼ teren, construcția C4 și spațiul comercial Ca/dr.2 reclamantului și lotul nr. 2 reprezentând cota de ¾ teren, construcția C2 și C3, C1/./1 pârâtului.
În ceea ce privește suma de 72.187,15 lei, pârâtul-debitor a afirmat că a achitat cuantumul acesteia, aspect ce rezultă din dosarul de executare nr. 389/2013.
În continuare, s-a arătat că ulterior punerii în executare a titlului executoriu, acesta a fost desființat în parte, astfel încât se impune întoarcerea executării pentru suma de 72.187,15 lei.
În drept, cererea de întoarcere a executării a fost întemeiată pe dispozițiile art. 4042 C.pr.civ. 1865.
Reclamantul-creditor D. I. N. a formulat întâmpinare la cererea de întoarcere a executării (f. 70-71), prin care a solicitat admiterea acesteia în parte, pentru suma de 59.977 lei reprezentând cota de ¼ din valoarea fructelor culese de autoarea pârâtului-debitor.
Sub aspectul cheltuielilor de executare silită, cererea de întoarcere se impune a fi respinsă, întrucât recursul formulat de pârât a fost respins, ori admisă în parte, prin raportare la cheltuielile de executare efectuate pentru recuperarea creanței constând în contravaloarea fructelor culese, însă nici onorariul de avocat, nici cel al executorului judecătoresc nu au fost determinate prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, a mai precizat reclamantul.
La solicitarea instanței, a fost atașat dosarul de executare nr. nr. 389/2013 al B.E.J.A. S.-C. A. și S.-C. G.-S., în copie certificată pentru conformitate cu originalul (f. 77-195).
În ceea ce privește probatoriul, în dosarul nr._ a fost încuviințată și administrată proba cu expertiza tehnică contabilă, raportul de expertiză tehnică contabilă judiciară fiind atașat la filele 18-25.
Analizând, cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C.pr.civ. 1865, excepția inadmisibilității cererii de întoarcere a executării silite, invocată din oficiu, instanța expune următoarele considerente:
Prin cererea de executare silită din data de 25.06.2013 înregistrată pe rolul B.E.J. S.-C. A. și S.-C. G.-S., reclamantul-creditor D. I. N. a solicitat executarea silită împotriva pârâtului-debitor P. E. P. în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/15.11.2011 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia civilă nr. 52/04.02.2013 pronunțată de Tribunalul C., în vederea predării silite a bunului imobil indicat în titlul executoriu și realizării creanței în cuantum de 59.977 lei.
În baza acestui titlu executoriu s-a dispus încuviințarea executării silite prin încheierea nr._ din data de 12.07.2013 pronunțată în dosarul nr._/212/2013 de Judecătoria C..
Prin decizia civilă nr. 493/C pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă la data de 27.11.2013 în soluționarea recursului promovat împotriva deciziei nr. 53/2013, au fost casate în parte decizia și sentința atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Judecătoriei C..
Potrivit art. 404 ind.2 alin. (2) C.pr.civ.1865, dacă instanța care a desființat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului și nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul.
Întrucât, soluționând recursul promovat împotriva hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu, Curtea de Apel C., care a desființat în parte titlul executoriu pus în executare, nu s-a pronunțat asupra restabilirii situației anterioare executării, nefiind învestită de părți cu o atare cerere, instanța apreciază că devin incidente dispozițiile art. 404 ind.2 alin. (2) C.pr.civ.1865, putându-se pronunța astfel asupra cererii de întoarcere a executării formulate ulterior casării cu trimitere spre rejudecare.
Prin urmare, instanța va respinge excepția inadmisibilității cererii de întoarcerii a executării silite, invocată din oficiu, ca neîntemeiată.
Asupra fondului cauzei, în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 3.028,38 lei, reprezentând echivalentul valoric actualizat cu indicele de inflație al cotei de ¼ din cuantumul chiriilor încasate de numita P. C. începând cu data de iulie 2002, în privința căruia prin decizia civilă nr. 493/C/2013 s-a dispus rejudecarea cauzei, se reține că P. C. și reclamantul D. I. N. sunt moștenitorii defuncților D. S. și D. I., foști proprietari ai imobilului situat astăzi în C., ., jud. C., în cote de ¾, respectiv ¼, iar pârâtul P. E. P. este moștenitorul numitei P. C., astfel cum s-a stabilit cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr._/15.11.2011 a Judecătoriei C..
Prin aceeași hotărâre s-a reținut că imobilul situat în C., ., jud. C., care se afla în indiviziune, a fost folosit începând cu anul 2002 exclusiv de unul dintre coindivizari, respectiv de defuncta P. C., care a închiriat spațiile comerciale către S.C. Weber Management S.R.L. și a perceput în mod exclusiv fructele civile la care ambii coproprietarii erau îndreptățiți, corespunzător cotelor lor de proprietate.
Din acest considerent și întrucât fructele civile care au fost culese au intrat în patrimoniile coproprietarilor potrivit cotelor ideale și abstracte ale dreptului de proprietate, respectiv ¼ și ¾, reclamantul D. N. I. este îndreptățit să i se restituie sumele care au fost percepute efectiv cu titlu de chirie de către autoarea pârâtului în perioada 01.07.2001 – 30.06.2013 proporțional cu cota sa din dreptul de proprietate asupra imobilului.
Astfel cum rezultă din contractele de locațiune încheiate între numita P. C., în calitate de locator și S.C. Weber Management S.R.L., în calitate de locatar, înregistrate la Administrația Financiară și, în concordanță cu concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză (f. 18-25), în perioada 01.07.2001 – 30.06.2013, în temeiul acestor acte juridice au fost încasate chirii efective în cuantum de 9.360 lei.
În consecință, raportat la cotele din dreptul de proprietate asupra imobilului sus-menționat, pentru intervalul de timp arătat defuncta P. C. era îndreptățită la perceperea unei chirii totale în cuantum de 7.020 lei, restul de 2.340 lei cuvenindu-se coindivizarului D. I. N., motiv pentru care instanța apreciază că sunt întemeiate pretențiile reclamantului sub acest aspect, urmând a admite cererea formulată și a obliga pârâtul la plata către acesta a sumei de 3028,38 lei (suma de 2.340 lei actualizată cu rata inflației), reprezentând echivalentul valoric al cotei de ¼ din cuantumul chiriilor încasate efectiv de numita P. C..
În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite formulată de pârâtul-debitor P. E. P., astfel cum s-a reținut în precedent, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/15.11.2011 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia civilă nr. 52/04.02.2013 pronunțată de Tribunalul C., a fost încuviințată executarea silită prin încheierea nr._ din data de 12.07.2013 pronunțată în dosarul nr._/212/2013 de Judecătoria C. (f. 89-90), creditorul fiind autorizat să treacă la executarea silită a obligațiilor cuprinse în titlul executoriu menționat.
Prin încheierea din data de 17.09.2013 emisă de B.E.J.A. S.-C. A. și S.-C. G.-S. în dosarul de executare nr. 389/2013 (f. 99) au fost stabilite cheltuielile de executare corespunzătoare executării obligației debitorului de predare a spațiului comercial C1 dr/2 din incinta imobilului situat în municipiul C., ., jud. C. și a obligației de a achita suma de 59.977 lei, din care 57.977 lei reprezintă echivalentul valoric al cotei de 1/4, iar 2.000 lei reprezintă cheltuieli de judecată efectuate în apel, după cum urmează: 10 lei timbru judiciar, 4.000 lei onorariu de avocat și 8.200 lei onorariu executor judecătoresc (1.612,90 lei onorariu pentru capătul de cerere privind predarea bunului imobil + 387,10 lei T.V.A. și 5.000 lei onorariu pentru capătul de cerere privind recuperarea sumelor de bani + 1.200 lei T.V.A.), cheltuielile de executare însumând astfel 12.210,15 lei.
La data de 01.10.2013, s-a procedat la predarea către reclamantul-creditor a spațiului comercial C1 dr/2 din imobilul situat în municipiul C., ., jud. C., conform procesului-verbal încheiat la acea dată (f. 105).
Întrucât pârâtul-debitor nu a achitat benevol sumele de bani la plata cărora a fost obligat prin sentința civilă nr._/15.11.2011, executorul judecătoresc a înființat poprire asupra conturilor acestuia în vederea recuperării debitului restant și a cheltuielilor de executare în sumă totală de 72.187,15 lei.
Astfel cum rezultă din recipisa CEC nr._/1 din 31.10.2013 (f. 204), din sumele pentru care s-a desfășurat executarea silită a fost recuperată suma de 17.082,22 lei, care a fost eliberată astfel: 4.000 lei cu titlu de onorariu de avocat și 6.200 lei cu titlu de onorariu cuvenit executorului judecătoresc pentru punerea în executare a dispoziției de plată a sumelor de bani, iar creditorului i-a fost virată suma de 6.882,22 lei, din care 2.000 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc achitat de creditor pentru punerea în executare a dispoziției de predare a bunului imobil și 4.882,22 lei reprezintă debit parțial datorat în temeiul titlului executoriu.
D. consecință a desființării în parte a titlului executoriu prin decizia civilă nr. 493/C pronunțată de Curtea de Apel C. la data de 27.11.2013, prin încheierea din 03.12.2013 (f. 208) B.E.J.A. S.-C. A. și S.-C. G.-S. a dispus încetarea procedurii de executare silită.
Potrivit art. 4041 alin. (1) C.pr.civ. 1865, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare, iar conform alin. (2) al aceluiași text de lege, bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit.
Având în vedere desființarea în parte a titlului executoriu, în baza art. 4041 alin. (1) și (2) și art. 4042 alin. (2) C.pr.civ. 1865, instanța va admite în parte cererea de întoarcere a executării formulată de pârât în contradictoriu cu reclamantul și îl va obliga pe reclamant să restituie pârâtului sumele care au fost efectiv poprite din contul acestuia din urmă și care au fost eliberate în executarea silită a obligației de plată a sumelor de bani stabilite în titlul executoriu, respectiv suma de_,22 lei.
La determinarea acestei valori se are în vedere faptul că din debitul datorat de pârât s-a recuperat efectiv doar suma de 17.082,22 lei, în compunerea căreia intră onorariul avocatului reclamantului în cuantum de 4.000 lei, stabilit pentru faza executării silite atât cu privire la obligația de plată a sumelor de bani, în privința căreia se impune întoarcerea executării, cât și pentru obligația de predare a bunului imobil sus-menționat, în legătură cu care titlul executoriu nu a fost modificat. În acest context, de vreme ce titlul executoriu nu a fost desființat integral, ci numai în parte, instanța apreciază că nu poate fi restituit pârâtului întregul onorariu de avocat, întrucât cheltuielile corespunzătoare punerii în executare a dispoziției de predare a bunului imobil se justifică și în lumina deciziei nr. 493/C pronunțate de Curtea de Apel C., pârâtul fiind îndreptățit doar la recuperarea sumei achitate cu titlu de onorariu pentru executarea obligației de a da o sumă de bani. Față de lipsa determinării părții din onorariu corespunzătoare executării celor două obligații stabilite prin hotărârea judecătorească, instanța apreciază că se impune ca reclamantul să îi plătească pârâtului suma de 2.000 lei cu titlu de onorariu de avocat.
La stabilirea sumei de bani la care pârâtul este îndrituit, instanța va lua în considerare și faptul că debitorul a fost executat silit pentru suma de 6.200 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc aferent recuperării debitului restant, astfel cum rezultă din încheierea din 07.11.2013 a B.E.J.A. S.-C. A. și S.-C. G.-S. și adresa emisă de executorul judecătoresc în data de 05.01.2015 (f. 200), precum și împrejurarea că din suma de 6.882,22 lei virată creditorului, 2.000 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc achitat de creditor pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești în modalitatea predării bunului imobil, iar 4.882,22 lei reprezintă debit, respectiv echivalentul valoric al cotei de ¼ din fructele civile culese de numita P. C., apreciind astfel că se impune restabilirea situației anterioare și prin restituirea sumei de 6.200 lei, reprezentând onorariul executorului judecătoresc, și a sumei de 4.882,22 lei, eliberată reclamantului creditor.
Prin urmare, întoarcerea executării silite în dosarul de executare nr. 389/2013 al B.E.J.A. S.-C. A. și S.-C. G.-S. vizează suma de 4882,22 lei, reprezentând creanță, și suma de 8200 lei, reprezentând cheltuieli de executare (6200 lei onorariu executor judecătoresc, 2000 lei onorariu avocat), astfel că reclamantul creditor urmează să plătească pârâtului-debitor suma de_,22 lei.
În ceea ce privește la cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu privire la pretențiile relative la restituirea fructelor civile, se reține incidența dispozițiilor art. 274 C.pr.civ. 1865, conform cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Pârâtul se află în culpă procesuală cu privire la pretențiile reclamantului deduse prezentei judecăți, fiind obligat să îi plătească acestuia suma de 3028,38 lei, reprezentând echivalentul valoric al cotei de ¼ din cuantumul chiriilor încasate de P. C., astfel că reclamantul este îndrituit la restituirea cheltuielilor pe care le-a achitat cu acest titlu.
La stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată instanța va avea în vedere suma de 800 lei reprezentând onorariul cuvenit expertului contabil desemnat în cauză, achitat cu chitanța nr._/1 din 28.03.2014, și suma de 1.500 lei, onorariu de avocat, plătită de reclamant conform chitanței nr. 313/16.01.2014, în baza facturii fiscale nr. 822/16.01.2014, urmând a exclude taxa judiciară de timbru în valoare de 269 lei, achitată în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 147/1997 la valoarea pretențiilor admise, întrucât operează puterea de lucru judecat a sentinței civile nr._/15.11.2011 prin care s-a statuat asupra cheltuielilor de judecată efectuate de părți în judecata în primă instanță a cauzei înregistrate sub nr._ în sensul compensării lor, această dispoziție fiind menținută prin hotărârile instanțelor de control, astfel că hotărârea este definitivă sub acest aspect iar soluția dată asupra cheltuielilor de judecată efectuate de părțile litigante nu mai poate fi repusă în discuție.
Prin urmare, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul expertului și onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității cererii de întoarcerii a executării silite, invocată din oficiu, ca neîntemeiată.
Admite cererea formulată de reclamantul D. N. I., cu domiciliul în C., ..2, ., etaj 4, apt.24, județ C. în contradictoriu cu pârâtul P. E. P., cu domiciliul procesual ales în C., . nr.60, județ C..
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 3028,38 lei, reprezentând echivalentul valoric al cotei de ¼ din cuantumul chiriilor încasate de P. C..
Admite în parte cererea de întoarcere a executării formulată de pârâtul-debitor în contradictoriu cu reclamantul-creditor.
Dispune întoarcerea executării silite în dosarul de executare nr. 389/2013 al B.E.J.A. S.-C. A. și S.-C. G.-S. cu privire la suma de 4882,22 lei, reprezentând creanță, și suma de 8200 lei, reprezentând cheltuieli de executare (6200 lei onorariu executor judecătoresc, 2000 lei onorariu avocat), în sensul că obligă reclamantul-creditor la plata către pârâtul-debitor a sumei de_,22 lei.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu expert, onorariu avocat).
Cu drept de apel cu privire la soluția pronunțată asupra cererii de chemare în judecată, în termen de 15 zile de la comunicare.
Cu drept de recurs cu privire la soluția pronunțată asupra cererii de întoarcere a executării, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. D. Ș.
Red.tehnored,jud.D.D.
4 ex./31.07.2015
| ← Autorizarea intrării în încăperi (Art. 384 ind.1 al. 2... | Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 3569/2015.... → |
|---|
