Plângere contravenţională. Sentința nr. 2512/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2512/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 21865/212/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința civilă nr. 2512
Ședința publică din data de 05.03.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. R. P.
GREFIER: M. R.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petentul G. A. O., în contradictoriu cu intimatul P. M. C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 26.02.2015 și au fost consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, cand instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.03.2015 când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul G. A.-O. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/30.07.2013, în contradictoriu cu intimatul P. mun. C. – Direcția Poliție Locală, solicitând anularea acestuia precum și obligarea Poliției Locale C. la repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului pentru nerespectarea reglementărilor incidente în această materie.
În motivare, petentul a arătat că în data de 30.07.2013 la ora 17.15 a staționat voluntar autoturismul marca Skoda cu nr._ pe . mun. C., iar la ora 17.35 când s-a întors la locul staționării, a constatat că autoturismul dispăruse. În această situație a apelat la o patrulă de la poliția locală care era în zonă și care l-au informat că, urmare a staționării neregulamentare autoturismul a fost ridicat de . și depozitat la sediul acestei societăți.
A arătat petentul că ulterior i-a fost întocmit proces verbal de contravenție pentru nerespectarea prevederilor art. 143 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002. Ulterior semnării acestui proces verbal a fost informat că pentru a i se elibera autoturismul este necesar a fi achitată pe loc o taxă de 600 lei, taxă pe care a achitat-o.
În continuare, petentul a arătat că actul sancționator este întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 16 din OG 2/2001. Astfel, a susținut că procesul verbal de contravenție nu conține mențiuni cu privire la ocupația și locul de muncă al contravenientului. De asemenea, actul sancționator a fost întocmit de către un agent al poliției locale care nu s-a aflat la fața locului, acesta fiind întocmit la sediul firmei . sancționator nu cuprinde o descriere clară a faptei imputate, fiind notat ca „locul săvârșirii” – mun. C., .>
Nu în ultimul rând, petentul a învederat instanței că măsura ridicării autoturismului a fost dispusă cu nerespectarea procedurii legale și în consecință, impunerea taxei de eliberare a autoturismului s-a făcut în lipsa unui temei legal.
În drept, s-au invocat prevederile Og nr. 2/2001 și art. 998-999 cod civil vechi.
În probațiune, petentul a depus la dosar în copie procesul verbal de contravenție contestat.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare însă a comunicat la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii procesului-verbal de contravenție ., nr._/30.07.2013, respectiv transcrierea mecanică a actului sancționator, planșă foto, Dispoziția nr. 375/30.07.2013 privind ridicarea, transportul și depozitarea vehiculelor oprite/staționate neregulamentar și Dispoziția privind restituirea vehiculelor ridicate de pe domeniul public sau privat al mun. C..
Prin sentința civilă nr. 4704/29.04.2014 instanța a anulat ca netimbrată plângerea contravențională astfel cum a fost formulată de petent.
Prin Decizia civilă nr. 856/22.10.2014, Tribunalul C. a admis apelul declarat de petent împotriva sentintei mai sus indicată, a anulat sentința apelată și a trimis cauza primei instanțe spre rejudecare.
Primind cauza la Judecătoria C., aceasta a fost reînregistrată sub nr. de dosar_ .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea stare de fapt:
Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor ., nr._/30.07.2013, s-a retinut ca petentul a staționat voluntar autoturismul marca Skoda, cu nr. de inmatriculare_ in statia mijlocului de transport in comun în regim taxi nr. 123 de pe . accesul autoturismelor taxi autorizate, fapta care constituie contraventie conform art. 143 lit. a) din R.A. O.U.G. nr. 195/2002 si sanctionata conform art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, pentru care i s-a aplicat sancțiunea – avertisment. De asemenea, petentului i s-au aplicat 3 puncte penalizare în conformitate cu prevederile art. 108 alin.1 lit.b din OUG 195/2002 și s-a dispus ridicarea autoturismului acestuia conform art. 64 alin.1 din OUG nr. 195/2002 și a Dispoziției de ridicare nr. 375/30.07.2014.
Procesul verbal a fost semnat de petent fără a avea obiecțiuni la acesta.
În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de către petent, instanța le apreciază ca neîntemeiate.
Astfel, contrar susținerilor petentului instanța constată că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat de către un agent din cadrul poliției locale, iar conform art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010 a Poliției Locale, printre atribuțiile poliției locale se numără și aceasta: „constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.”
Constatarea (perceperea) faptelor contravenționale are loc, de drept comun, prin propriile simțuri ale agentului constatator, fiind un moment distinct de cel al întocmirii procesului verbal și care urmează ca o consecință firească a constatării/perceperii faptei.
În ceea ce privește existența faptei contravenționale reținută în procesul-verbal de contravenție, instanța reține că aceasta este dovedită prin descrierea ei în procesul-verbal de contravenție de către agentul constatator, care a perceput fapta prin propriile simțuri. De altfel, agentul constatator a indicat în mod corect locul săvârșirii faptei ca fiind în stația pentru mijloace de transport în comun în regim de taxi nr. 123 de pe . mun. C..
Astfel sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă un înscris care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate. Inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla contestare a procesului-verbal, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 cod proc. civ, trebuie să facă dovada contrarie a celor reținute în cadrul procesului-verbal de contravenție.
Or, petentul nu a făcut dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal de contravenție, rezumându-se la a aduce critici cu privire la măsura ridicării autoturismului.
În ce privește încadrarea juridică a faptei reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, instanța reține că potrivit art. 143 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 195/2002 se interzice staționarea voluntară a vehiculelor: a) în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară, iar potrivit art. 142 din același act normativ se interzice oprirea voluntara a vehiculelor: lit. g) in statiile mijloacelor de transport public de persoane, precum si la mai putin de 25 m inainte si dupa acestea.
Potrivit art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b) astfel că fapta petentului a fost corect încadrată în aceste texte legale.
Din planșa foto depusă de intimat, se poate observa că în autoturismul condus de petent era staționat în stația mijlocului de transport in comun în regim taxi nr. 123 de pe . astfel accesul autoturismelor taxi autorizate.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că existența faptei reținute în sarcina petentului este dovedită, iar această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat, motiv pentru care plângerea contravențională formulată urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Instanța mai reține că sancțiunea aplicată îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ. Instanța constată că au fost respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul – verbal, dovadă că i s-a aplicat petentului sancțiunea avertismentului.
În privința motivelor de nelegalitate aduse de petent asupra măsurilor luate de agentul constatator potrivit dispoziției nr. 375/30.07.2013 privind ridicarea, transportul și depozitarea vehiculelor oprite/staționate neregulamentar instanța urmează să le respingă ca neîntemeiate.
Dacă ne raportăm la dispozițiile art. 64 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 coroborat cu art. 7 lit. h) din legea nr. 155/2010, instanța reține că acest act administrativ este legal și temeinic, fiind întocmit cu respectarea acestor prevederi legale, agentul constatator dispunând emiterea acestei dispoziții de ridicare în temeiul textelor de lege anterior menționat, constatând că autoturismul proprietatea petentului, cu numărul de înmatriculare_, a fost depistat staționând voluntar în stația pentru mijloc de transport în comun în regim taxi nr. 123 pe . C., fapt ce împiedica accesul autoturismelor taxi autorizate.
În privința capătului de cerere accesoriu, relativ la obligarea intimatului la plata sumei de 600 de lei, cu titlu de prejudiciu cauzat ca urmare a plății, fără fundament, de către petent a taxei de ridicare, transport și depozitare a autovehiculelor, prin raportare la temeiurile de fapt și de drept invocate de petent, instanța reține că acesta este neîntemeiat.
Astfel, în motivarea în fapt a acestui capăt de cerere, petentul a arătat că se impune angajarea răspunderii intimatului pentru săvârșirea faptei ilicite constând în emiterea, în mod nelegal, a dispoziției de ridicare, care a condus la cauzarea unui prejudiciu în cuantum de 600 de lei, constând în taxă plătită fără temei legal.
În motivarea în drept a acestui capăt de cerere, petentul a arătat că sunt incidente prevederile art. 998-999 cod civil vechi, respectiv cele care reglementează răspunderea civilă delictuală, încadrată în prezent la art. 1349 și urm din noul cod de procedură civilă, potrivit cărora, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, în caz contrar, cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 1357 alin. 1 și 2 din același act normativ, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, răspunderea sa civilă fiind angajată pentru cea mai ușoară culpă.
Din analiza dispozițiilor normative precizate rezultă că în vederea angajării răspunderii civile delictuale este necesar a se constata existența, în mod cumulativ, a următoarelor condiții: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția autorului faptei ilicite.
În speță, fapta ilicită alegată de petent: emiterea de către intimat, în mod nelegal, a dispoziției de ridicare nr. 375/30.07.2014 nu există, instanța constatând, în cele ce preced, că acest act administrativ unilateral cu caracter individual a fost emis cu respectarea legii, situație în care, având în vedere caracterul cumulativ al condițiilor ce se cer a fi întrunite în vederea angajării răspunderii civile delictuale a unei persoane și constatând că nu este îndeplinită cerința privitoare la existența faptei ilicite, instanța va respinge acest capăt de cerere ca fiind neîntemeiat.
Așa fiind, pentru toate motivele mai sus arătate, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea astfel cum a fost formulată de către petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul G. A.-O., cu domiciliul în Târgu M., ., ., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/30.07.2013, în contradictoriu cu intimatul P. mun. C. – Direcția Poliție Locală, cu sediul în C., jud. C..
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal de contravenție ., nr._/30.07.2013 emis de intimat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 martie 2015.
.
P., GREFIER,
A. R. P. M. R.
Red.jud.A.R.P.
Tehno. Red. M.R.
4ex/25.05.2015
Emis 2 .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2515/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 3507/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
