Plângere contravenţională. Hotărâre din 25-11-2015, Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 14070/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SEMTINȚA CIVILĂ NR._/25.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta S. & S. BUSINESS SRL și intimata A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA - DIRECTIA REGIONALA ANTIFRAUDA FISCALA 2 CONSTANTA, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 27.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.11.2015 și apoi la data de 25.11.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 08.01.2015 sub nr._, petenta S.C. S. & S. BUSINESS S.R.L. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ..G.A.F. nr._ întocmit la data de 27.12.2014 de intimata A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA - DIRECTIA REGIONALA ANTIFRAUDA FISCALA 2 CONSTANTA.
În motivarea în fapt a plângerii contravenționale, petenta a arătat, în esență, că, la data de 27.12.2014, ora. 22.15, inspectori din cadrul DIRECȚIEI REGIONALE ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 2 C. au efectuat un control operativ la unitatea de alimentație publică din C., ., spațiul comercial nr. 13, parter, în urma căruia s-a întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ..G.A.F. nr._/27.12.2014
Prin acest proces-verbal s-a reținut că petenta nu a afișat anunțul privind obligația clienților de a solicita și păstra bonul fiscal până la ieșirea din unitate, precum și faptul că nu au putut fi prezentate documente justificative pentru suma de 247,3 lei, minus de casă, și nu a fost emis bon fiscal pentru suma de 984,4 lei. Petenta a fost sancționată cu 3 amenzi contravenționale în cuantum total de 17.000 lei, iar, ca sancțiuni complementare, s-a dispus confiscarea sumei de 984,4 lei și suspendarea activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni.
Petenta a invocat excepția nulității procesului-verbal față de faptul că sancțiunea contravențională a fost aplicată în mod eronat persoanei juridice pentru fapta constând în neprezentarea documentelor justificative, și nu persoanei fizice responsabile de întocmirea documentelor.
Cu privire la fapta constând în neafișarea anunțului privind obligația clienților de a solicita și păstra bonul fiscal până la ieșirea din unitate, petenta a învederat că anunțul era afișat pe ușa de intrare din exterior în hol, însă din cauza faptului că afară era întuneric iar interiorul holului era luminat puternic, anunțul nu a putut fi identificat de către agenții constatatori.
Referitor la fapta constând în existența unui minus de casă de 247,3 lei, pentru care nu au putut fi prezentate documente justificative, petenta a afirmat că nu a putut beneficia de sprijinul persoanei care se ocupă de întocmirea documentelor contabile întrucât controlul s-șa desfășurat după terminarea programului de lucru, iar biroul unde se întocmesc și se păstrează documentele era încuiat.
În ceea ce privește neemiterea de bonuri fiscale pentru suma de 984,4 lei pentru mărfurile vândute direct către populație, s-a arătat că societatea petentă nu vinde mărfuri direct către populație, ci prestează servicii de alimentație publică, iar nota de plată este un document informativ general care nu are caracter fiscal. Din informațiile furnizate de ospătarul care a servit clienții cărora le-au fost vândute bunuri în valoare de 984,4 lei, reiese că la masa respectivă au participat 9-10 persoane care au solicitat succesiv efectuarea plății, la perioade de timp diferite, motiv pentru care au fost emise mai multe bonuri fiscale, pe măsura solicitărilor, plata fiind efectuată practic în data de 27.12.2014. Ca atare, nota de plată invocată și verificată în rola martor de agentul constatator cuprinde mai multe bonuri fiscale, unele bonuri fiind cuprinse în raportul fiscal din 26.12.2014, iar altele în raportul întocmit în ziua următoare. Astfel, pentru ziua de 26.12.2014, au fost eliberate 4 bonuri fiscale în valoare de 322,5 lei, iar pentru data de 27.12.2014 au fost eliberate 16 bonuri fiscale în valoare de 4.204,34 lei.
Sub aspectul confiscării sumelor de bani, acestea nu au fost efectiv găsite pentru a se putea aplica sancțiunea complementară, din procesul-verbal de sancționare rezultând chiar că a reieșit un minus de casă de 247,3 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999, art. 42 din Legea nr. 82/1991.
În dovedire, au fost depuse înscrisuri și s-a solicitat încuviințarea probei testimoniale.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
Prin întâmpinarea (f. 37) depusă la data de 13.03.2015, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În susținerea poziției sale procesuale, intimata a învederat că la data efectuării controlului la punctul de lucru al societății din municipiul C., ., spațiul comercial nr. 13, parter, jud. C., s-a constat că anunțul privind obligația clienților de a solicita și păstra bonul fiscal până la ieșirea din unitate nu era afișat la loc vizibil, iar prin nota explicativă dată în fața echipei de control, administratorul societății a recunoscut fapta, afirmând că din neglijență nu a afișat acest anunț.
A mai menționat că în urma comparării raportului intermediar X cu monetarul întocmit la data și ora controlului a reieșit un minus de casă în sumă de 247,30 lei, pentru care nu a putut fi prezentat niciun document justificativ.
În referire la cea de-a treia fapt sancționată contravențional, intimata a arătat că pentru nota de plată emisă în data de 26.12.2014 la ora 22.32, aferentă mesei nr. 22, deschisă la ora 20.19, în valoare de 984,40 lei, nu s-a emis bon fiscal, această sumă, considerată fără proveniență, nefiind justificată prin niciunul din mijloacele de probă prevăzute limitativ de art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 28/1999, O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin răspunsul la întâmpinare (f. 52) formulat de petentă, aceasta, cu privire la susținerile relative la aplicarea unei sancțiuni contravenționale unei persoane care nu a săvârșit fapta imputată, a reiterat aspectul că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective, astfel că agentul constatator nu poate antrena răspunderea contravențională a altor persoane decât cele menționate expres în actul normativ ale cărui dispoziții au fost încălcate.
A mai precizat că dispoziția de plată nr. 7/27.12.2014 a fost întocmită anterior momentului desfășurării controlului, însă din cauza orei desfășurării acestuia, biroul de contabilitate în care erau ținute documentele era închis.
Petenta a mai adăugat faptul că anunțul pentru a cărui neafișare a fost sancționată contravențional era, în fapt, afișat, atât pe ușa de la intrare, cât și în fiecare meniu care se prezintă la masă clienților, însă aceste meniuri nu au fost verificare, controlul efectuându-se numai în bar, unde este amplasată casa de marcat.
În ceea ce privește probatoriul, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar înscrisuri în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul și proba testimonială propusă de petentă, declarația martorului O. R.-E. fiind atașată la fila 78.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța expune următoarele considerente:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ..G.A.F. nr._ (f. 10) întocmit la data de 27.12.2014 de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – DIRECȚIA REGIONALĂ 2 C., în urma unui control operativ și inopinat desfășurat în data de 27.12.2014, ora 22.15, la punctul de lucru al societății petente din municipiul C., ., spațiul comercial nr. 13, parter, jud. C., petenta S.C. S. & S. BUSINESS S.R.L. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 9 alin. (2) și art. 10 lit. e) din O.U.G. nr. 28/1999 constând în neafișarea anunțului privind obligația clienților de a solicita și păstra bonul fiscal până la ieșirea din unitate.
Totodată, s-a reținut că, în urma comparării raportului intermediar al casei de marcat cu monetarele întocmite la data și ora controlului, a reieșit un minus de casă de 247,3 lei, pentru care nu au fost prezentate documente justificative, încălcându-se prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 și ale O.M.F.P. nr. 3512/2008, motiv pentru care petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3.000 lei, conform art. 41 pct. 2 lit. c) și art. 42 alin. (1) din Legea nr. 82/1991.
Prin același act de sancționare s-a constatat, în urma verificării efectuate asupra rolei martor aferente aparatului de marcat electronic fiscal, că pentru nota de plată emisă în data de 26.12.2014 la ora 22.32, de către ospătarul C., aferentă mesei nr. 22, deschisă la ora 20.19, în valoare de 984,40 lei, nu a fost emis bon fiscal pentru mărfurile vândute direct către populație. Agenții constatatori au reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/1999, fapta constituind contravenție conform art. 10 lit. b) și au aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum 10.000 lei, în baza art. 11 alin. (1) lit. b) din același act normativ.
De asemenea, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ..G.A.F. nr._/27.12.2014, în temeiul art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 au fost aplicate sancțiunea complementară a confiscării sumei de 984,40 lei pentru care nu au fost emise bonuri fiscale, și sancțiunea suspendării activității punctului de lucru din C., ., spațiul comercial nr. 13, parter, jud. C., pe o perioadă de 3 luni, conform art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/1999.
Reprezentantul legal al societății petente a fost prezent la încheierea procesului-verbal de constatare a contravenției, acesta semnând de primire exemplarul nr. 2 al actului de sancționare, în dreptul rubricii corespunzătoare obiecțiunilor consemnând că nu are obiecțiuni de formulat.
În drept, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, după verificarea introducerii sale în termen și după administrarea probatoriului necesar în vederea justei stabiliri a situației de fapt, este chemată să verifice legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, precum și modul de individualizare a sancțiunilor contravenționale aplicate.
Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În privința legalității procesului-verbal de contravenție, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de dispoziția normativă sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele și prenumele contravenientului persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul-verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat, astfel încât este legal întocmit.
În ceea ce privește temeiniciaprocesului-verbal contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg(cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile aplicabile pentru săvârșirea acestor fapte - amenda contravențională, confiscarea sumei de bani a cărei proveniență este nejustificată și suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni – care urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României), Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în discuție, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate, prin raportare la miza concretă a procesului pentru individ (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor și proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Aplicând în cauza de față principiile enunțate în paragrafele ce preced, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate, veridicitate și autenticitate, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În raport de considerentele arătate, se reține că procesul-verbal de contravenție contestat ..G.A.F. nr._/27.12.2014 se bucură de prezumția relativă de veridicitate prevăzută de lege, întrucât agenții constatatori care l-au întocmit, indicați în cuprinsul actului administrativ, au perceput faptele consemnate în mod nemijlocit, prin propriile simțuri.
Examinând temeinicia actului de sancționare cu referire la fapta constând în neafișarea anunțului privind obligația clienților de a solicita și păstra bonul fiscal până la ieșirea din unitate, în concordanță cu dispozițiile art. 10 lit. e) din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, în forma în vigoare la momentul încheierii procesului-verbal, constituie contravenție neîndeplinirea de către utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale a obligației de a afișa anunțurile prevăzute la art. 9 alin. (2), iar în conformitate cu acest text de lege, utilizatorii sunt obligați să afișeze la loc vizibil anunțuri de atenționare a clienților cu privire la obligația acestora de a solicita și păstra bonurile fiscale până la părăsirea unității de livrare a bunurilor.
Încălcarea interdicției prevăzute de textul de lege se sancționează cu amendă de la 2000 la 4000 lei, conform art. 11 alin. (1) lit. a) din același act normativ.
Fapta petentei constând în omisiunea a afișa anunțul care asigură informarea clienților prevăzut de art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/1999 rezultă din constatările personale ale inspectorilor din cadrul Direcției Regionale Antifraudă Fiscala 2 Constanta coroborate cu nota explicativă (f. 55) dată de administratorul societății, martorul O. R.-E. care, la solicitarea agenților constatatori de a preciza de ce la data și ora controlului nu era afișat anunțul privind obligația clienților de a solicita și păstra bonurile fiscale până la ieșirea din unitate, a precizat că din neglijență nu a fost afișat.
Instanța va înlătura depoziția acestui martor audiat în cauză (f. 78), care a declarat că anunțul respectiv era afișat la momentul efectuării controlului la punctul de lucru al societății, fiind montat pe marginea barului, apreciind declarația ca fiind părtinitoare și nesinceră, ținând cont, pe de o parte, de împrejurarea că martorul este administratorul societății petente sancționate contravențional, iar, pe de altă parte, de faptul că același martor a recunoscut în prealabil inspectorilor antifraudă neafișarea anunțului.
Instanța nu va reține susținerile petentei din plângerea contravențională conform cărora anunțul era afișat atât pe ușa de intrare a imobilului din exterior, cât și în cuprinsul meniurilor puse la dispoziția clienților operatorului economic, întrucât nu s-a dovedit faptul afișării, conform regulii de drept consacrate în art. 249 C.pr.civ. în virtutea căreia cel care face o susținere în cursul procesului este dator să o dovedească, în afara cazurilor anume prevăzute de lege.
Pe cale de consecință, instanța reține că petenta nu a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție, sens în care fapta pentru care a fost sancționată în temeiul art. 10 lit. e) din O.U.G. nr. 28/1999 constituie contravenție, în mod corect fiind atrasă răspunderea contravențională a societății S. & S. BUSINESS S.R.L.
În ceea ce privește fapta constând în nerespectarea dispozițiilor legale privind întocmirea documentelor justificative pentru ridicarea din casieria unității a sumei de 247,3 lei, sunt avute în vedere dispozițiile normative înscrise în art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 a contabilității, republicată, conform cărora orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Potrivit art. 41 pct. 2 lit.c) din Legea nr.82/1991, constituie contravenție nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse, nerespectarea acestor prevederi fiind sancționată cu amendă contravențională de la 300 lei la 4000 lei, conform art. 42 alin. (1) din același act normativ.
Săvârșirea faptei imputate rezultă din procesul-verbal de constatare a contravențiilor ..G.A.F. nr._/27.12.2014 coroborat cu nota explicativă din data de 27.12.2014 (f. 55), în cuprinsul căreia asociatul și administratorul societății petente, martorul O. R.-E., a recunoscut că a cheltuit banii și nu a întocmit dispoziția de plată.
În aceste circumstanțe, instanța consideră că dispoziția de plată nr. 7/27.12.2014 (f. 13) constituie un înscris întocmit pro causa, pentru a conduce la admiterea plângerii contravenționale și exonerarea petentei de la plata amenzii aplicate pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 82/1991, motiv pentru care instanța nu va avea în vedere acest document financiar-contabil.
În contextul recunoașterii de către martorul O. R.-E. a neîntocmirii unui document justificativ pentru suma de 247,3 lei, reprezentând minus de casă, nu prezintă relevanță împrejurarea că biroul în care erau arhivate documentele financiar-contabile era închis, împrejurare care, de altfel, nu rezultă din materialul probator administrat, și nici nu este verosimil a se reține că asociatul și administratorul unei societăți comerciale, care încheie acte juridice în numele și pe seama societății comerciale, nu are acces la locul în care se păstrează documentele justificative ale societății pe care o reprezintă.
Referitor la apărarea petentei conform căreia nu persoana juridică S.C. S. & S. BUSINESS S.R.L. ar fi trebuit sancționată contravențional, ci persoana fizică vinovată de neemiterea documentului justificativ, sunt avute în vedere prevederile art. 1 din Legea nr. 82/1991 conform cărora societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, instituțiile naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea financiară potrivit prezentei legi, iar conform Normelor metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile prevăzute de O.M.F.P. nr.3512/2008 la art. 1 și cuprinse în Anexa 1 – A, Norme generale, persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991 consemnează operațiunile economico-financiare în momentul efectuării lor.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor enunțate rezultă că obligația de întocmire a documentelor financiar-contabile revine persoanei juridice, respectiv societății comerciale, acest subiect de drept făcându-se vinovat de nerespectarea obligațiilor legale independent de atragerea răspunderii persoanei fizice care emite, completează și înregistrează efectiv documentele justificative.
În raport de considerentele ce preced, instanța apreciază că fapta imputată petentei constând în încălcarea prevederilor art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 82/1991, există, a fost săvârșită de S.C. S. & S. BUSINESS S.R.L. și prezintă caracter contravențional.
În referire la omisiunea de a emite bonuri fiscale pentru suma de 984,4 lei, se reține că potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 28/1999, operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale și, de asemenea, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților.
Nerespectarea acestei obligații constituie contravenție conform art. 10 lit. b) din același act normativ, în forma existentă la data încheierii procesului-verbal de contravenție contestat, și este sancționată potrivit art. 11 alin. 1 lit. b) cu amendă contravențională de la 8.000 lei la 10.000 lei din O.U.G. nr. 28/1999.
De asemenea, pe lângă amenda contravențională, sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. 1, care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale […] sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat potrivit art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999, în forma în vigoare la data încheierii actului administrativ atacat.
Totodată, conform art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/1999, în forma în vigoare la data de 27.12.2014, nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b) referitoare la neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.
Fapta imputată petentei este încadrată conform reglementării aflate în vigoare în dispozițiile art. 10 alin. (3) lit. c) din O.U.G. nr. 28/1999, în acord cu care constituie contravenție fapta constând în neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară prețului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determină existența unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înțelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, diferența până la prețul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără respectarea prevederilor art. 1 alin. (8).
Potrivit art. 11 alin. (1) lit. e) din același act normativ, forma în vigoare în prezent, contravențiile prevăzute la art. 10 lit. c) se sancționează (iii) cu amendă în cuantum de 12.500 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este cuprinsă între 300 lei și 1.000 lei inclusiv, dar mai mică de 3% inclusiv din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului; (iv) cu amendă în cuantum de 17.500 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este cuprinsă între 300 lei și 1.000 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului; 7. (vii) suspendarea activității operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, pentru 30 de zile, începând cu cea de-a doua sancțiune aplicată la aceeași unitate într-un interval de 24 de luni în situațiile prevăzute la pct. (iv) și (vi), indiferent pentru care dintre situațiile prevăzute la pct. (i)-(vi) a fost aplicată sancțiunea prima dată în cadrul termenului de 24 de luni;
Având în vedere că agenții constatatori care au întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ..G.A.F. nr._/27.12.2014 au efectuat verificări asupra rolei martor aferente aparatului de marcat electronic fiscal și au constatat că pentru nota de plată emisă în data de 26.12.2014 la ora 22.32, aferentă mesei nr. 22, deschisă la ora 20.19, în valoare de 984,40 lei, nu s-a emis bon fiscal, aceste fapte constatate personal dau naștere unei prezumții simple în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Pentru a fi înlăturată prezumția de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este suficientă simpla solicitare de anulare a actului și de negare a faptelor, ci este necesar să fie administrate dovezi din care să rezulte contrariul celor reținute în actul administrativ.
Instanța apreciază că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentei rezultă din procesul-verbal ..G.A.F. nr._/27.12.2014, întocmit în urma efectuării de către inspectorii antifraudă de verificări, ex proprii sensibus, asupra rolei martor aferente aparatului de marcat electronic fiscal, aceștia constatând o diferență de 984,4 lei între numerarul existent în casa de marcat și sumele de pe bonurile fiscale emise. De altfel, numitul C. C. A., angajat în cadrul societății S. & S. BUSINESS S.R.L., ospătarul care a servit clienții cărora au fost vândute bunuri și prestate servicii în valoare de 984,4 lei, a recunoscut în nota explicativă întocmită în ziua controlului, 27.12.2014 (f. 68), faptul că nu a emis bonuri fiscale pentru această consumație pentru care s-a emis nota de plată din 26.12.2014, ora 22.32, întrucât a uitat să facă acest lucru. De asemenea, prin nota explicativă dată de martorul O. R.-E., în calitate de reprezentant legal al societății, acesta a afirmat că „din discuțiile purtate s-a constatat că nu s-a emis bon fiscal.”
Rapoartele fiscale depuse de petentă în probațiune, întocmite pentru perioada 25.12.2014 – 28.12.2014 (f. 12), nu fac dovada emiterii de bonuri fiscale pentru suma de 984,4 lei, în condițiile în care acestea evidențiază alte valori, respectiv 322,50 lei și 4.204,32 lei, și nu conțin informații cu privire la bunurile livrate pentru a se putea face comparație cu bunurile cuprinse în nota de plată emisă pentru suma de 984,4 lei.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar petenta nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ..G.A.F. nr._/27.12.2014 a fost temeinic întocmit și cu privire la fapta prevăzută de art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate de către organul constatator, instanța va examina proporționalitatea dintre gravitatea faptelor comise și sancțiunile aplicate, în analiza căreia va avea în vedere criteriile enunțate de art. 21 alin. (3) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, și anume circumstanțele reale în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
Principiul proporționalității este prevăzut atât de art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001, cât și în jurisprudența CEDO, stabilindu-se că orice măsură punitivă trebuie să fie necesară într-o societate democratică și proporțională cu gradul de periculozitate a faptei comise. Analizarea acestuia are loc atât în momentul aplicării sancțiunii, fiind efectuată de agentul constatator, cât și în fața instanței, atunci când se contestă temeinicia sau legalitatea unui proces-verbal. În aprecierea gravității faptelor trebuie avute în vedere atât circumstanțele personale ale contravenientului, cât și cele reale.
În concret, examinând proporționalitatea amenzii în cuantum de 4000 lei aplicate pentru contravenția constând în neafișarea anunțului privind obligația clienților de a solicita și păstra bonul fiscal până la ieșirea din unitate, instanța apreciază că fapta prezintă un grad de pericol social concret redus, iar amenda cu care societatea contravenientă a fost sancționată este excesivă, nerespectând exigența proporționalității și realizând un scop eminamente represiv. Instanța urmează să înlocuiască sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, având convingerea că petenta nu va mai repeta fapta comisă și că sancțiunea avertismentului are, de asemenea, rolul de îndreptare a agentului economic.
În ceea ce privește amenda în valoare de 3.000 lei aplicată prin procesul-verbal ..G.A.F. nr._/27.12.2014 pentru fapta prevăzută de art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 82/1991, constând în neîntocmirea documentelor justificative pentru suma de 247,3 lei, instanța consideră că importanța valorilor sociale ocrotite prin norma contravențională și scopul legitim ce decurge din norma juridică, precum și faptul că petenta nu a recunoscut săvârșirea faptei, încercând să denatureze adevărul prin prezentarea unei situații de fapt neadevărate, constituie împrejurări care nu justifică înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului. Cu toate acestea, o reindividualizare a cuantumului sancțiunii este necesară, având în vedere că agenții constatatori au aplicat amenda într-un cuantum orientat spre maximul prevăzut de lege, sancțiune ce nu respectă criteriul proporționalității, iar suma pentru care nu s-au întocmit documentele financiar-contabile justificative prezintă un cuantum redus, astfel că instanța va dispune diminuarea cuantumului amenzii contravenționale aplicate pentru săvârșirea acestei fapte de la 3.000 lei la 1.000 lei.
Relativ la cea de-a treia sancțiune principală aplicată, amenda contravențională în valoare de 10.000 lei, stabilită pentru omisiunea de a emite bonuri fiscale pentru suma de 984,4 lei, instanța apreciază că aceasta prezintă un grad de pericol social ridicat.
Întreaga legislație privind aparatele de marcat electronic fiscale urmărește realizarea unui scop extrem de important în contextul economic și social actual, respectiv reducerea evaziunii fiscale prin înregistrarea tuturor tranzacțiilor comerciale. Fapte precum cea a petentei aduc atingere acestui obiectiv și afectează și ceilalți contribuabili.
Instanța consideră că doar prin aplicarea sancțiunii amenzii se pot atinge scopurile represiv, preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale, însă, raportat la circumstanțele concrete obiective ale faptei, la cuantumul sumei pentru care nu au fost emise bonuri fiscale și la conduita petentei, amenda în cuantumul maxim de 10.000 lei cu care societatea contravenientă a fost sancționată este excesivă, nerespectând exigența proporționalității și realizând un scop eminamente represiv, motiv pentru care instanța va dispune diminuarea cuantumului ei de la 10.000 lei la suma de 9.000 lei.
În ceea ce privește sancțiunile complementare aplicate prin actul administrativ de sancționare, instanța reține, cu titlu preliminar, faptul că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la aplicabilitatea art. 6 (Cauza A. . Belgiei, numerele 7299/75; 7496/76, Hotărârea din 10 februarie 1983, paragraful 29; Cauza C. contra României, numărul_/98, Hotărârea din 27 mai 2003, definitivă la_, paragraful 24), s-a statuat că analiza contestației trebuie să se facă asupra tuturor elementelor de fapt și de drept ale sancțiunii aplicate, dreptul de acces la instanță presupunând, în mod necesar, existența unui tribunal de plină jurisdicție care să aibă posibilitatea ca prin decizia pronunțată să poată modifica elementele actului atacat, în conformitate cu situația de fapt și cu starea de drept pe care a identificat-o în urma desfășurării procedurii contradictorii, care să asigure toate garanțiile procedurale prevăzute de art. 6 din Convenție în sfera acuzațiilor în materie penală.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, precitate, sancțiunile, atât cele principale, cât și cele complementare - legea nedistingând între acestea, trebuie să fie proporționale cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, prin raportare la criteriile generale menționate în art. 21 alin. 3 din același act normativ. Potrivit art. 5 alin. 6, sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei, iar conform art. 34 alin. 1, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale hotărăște asupra sancțiunii (contravenționale).
Rezultă din interpretarea dispozițiilor legale expuse și a statuărilor constante ale Curții de la Strasbourg că întinderea analizei instanței urmează să fie făcută și asupra sancțiunilor complementare, criteriile individualizării fiind reprezentate de gradul de pericol social și de proporționalitatea sancțiunii raportat la fapta săvârșită.
Analizând legalitatea și temeinicia sancțiunii complementare a confiscării sumelor de bani pentru care operatorul economic nu a emis bonuri fiscale, raportat la dispozițiile normative în vigoare în prezent, instanța constată că această sancțiune nu mai are corespondent în legislație la momentul pronunțării prezentei hotărâri, în urma modificărilor aduse O.U.G. nr. 28/1999.
Astfel cum s-a reținut în precedent, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. e) (iii) și (iv) din O.U.G. nr. 28/1999, contravențiile prevăzute la art. 10 pct. 3 lit. c) se sancționează cu amendă în cuantum de 12.500 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este cuprinsă între 300 lei și 1.000 lei inclusiv, dar mai mică de 3% inclusiv din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului, și cu amendă în cuantum de 17.500 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este cuprinsă între 300 lei și 1.000 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului.
Ca sancțiune complementară, pentru aceste contravenții, art. 11 alin. (1) lit. e) (vii) prevede doar suspendarea activității operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, pentru 30 de zile, începând cu cea de-a doua sancțiune aplicată la aceeași unitate într-un interval de 24 de luni în situațiile prevăzute la pct. (iv) și (vi), indiferent pentru care dintre situațiile prevăzute la pct. (i)-(vi) a fost aplicată sancțiunea prima dată în cadrul termenului de 24 de luni;
Prin Decizia nr.228 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.283 din 27 aprilie 2007, Curtea Constituțională a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare.
Retroactivitatea legii presupune existența unei noi reglementări care se aplică inclusive situațiilor și raporturilor juridice născute sub imperiul legii vechi. Din perspectiva legii contravenționale mai favorabile, aceasta privește nu numai aplicarea retroactivă a reglementării noi care scoate din sfera ilicitului contravențional o faptă, dar și aplicarea retroactivă a noilor sancțiuni contravenționale mai favorabile.
Dacă o lege nouă nu mai incriminează o faptă considerată până atunci ca fiind contravenție sau, deși continuă să o interzică, prevede, pentru aceeași faptă, o sancțiune mai ușoară, instituie noi moduri de executare a sancțiunilor, care sunt mai favorabile contravenientului, sau înlătură anumite sancțiuni, legii noi trebuie să i se permită să retroactiveze, tocmai pentru a se respecta principul constituțional înscris în art.15 alin.(2) din Legea fundamentală.
Respectarea principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile incumbă celui care este chemat să aplice legea, respectiv organului care constată și aplică sancțiunea contravențională și instanței de judecată. Pentru stabilirea legii contravenționale mai favorabile, organul care constată și aplică sancțiunea contravențională sau instanța de judecată nu sunt chemate să realizeze o comparație abstractă a celor două legi în cauză, ci acestea trebuie să ia în considerare și să analizeze faptele și situația particulară a fiecărui caz în parte și abia apoi să stabilească legea mai favorabilă.
În acord cu prevederile art. 12 din O.G. nr. 2/2001, care constituie o aplicație a principiului constituțional al retroactivității legii contravenționale mai favorabile, întrucât confiscarea sumelor de bani găsite și nejustificate de documente nu mai este prevăzută drept sancțiune complementară în cazul neemiterii de bonuri fiscale, instanța urmează a înlătura sancțiunea complementară a confiscării sumei de 984,4 lei, care s-a făcut venit la bugetul de stat potrivit art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999, în forma în vigoare la data dresării actului administrativ atacat, dând astfel eficiență principiului aplicării legii contravenționale mai favorabile.
În ceea ce privește sancțiunea complementară reprezentată de suspendarea activității punctului de lucru al societății din C., ., spațiul comercial nr. 13, parter, jud. C., pe o perioadă de 3 luni, din art. 11 alin. (1) lit. e) pct. 7 (vii) din același act normativ reies două condiții de aplicare a sancțiunii suspendării: a) cuantumul minim al sumei pentru care nu există documente justificative - minim 300 de lei și să reprezinte mai mult de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului și b) societatea să mai fi fost sancționată anterior în ultimele 24 de luni.
Având în vedere faptul că nu s-a dovedit sancționarea contravențională anterioară a agentului economic, în ultimele 24 de luni anterioare încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin care a fost aplicată sancțiunea suspendării activității, instanța apreciază că nu se mai poate dispune suspendarea activității acestuia, motiv pentru care, în temeiul art. 12 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 15 alin. 2 din Constituția României, cu referire la art. 11 alin. (1) lit. e) (vii) din O.U.G. nr. 28/1999, instanța va da eficiență principiului aplicării legii contravenționale mai favorabile, și va înlătura sancțiunea complementară a suspendării activității punctului de lucru al societății, aplicată prin procesul-verbal ..G.A.F. nr._/27.12.2014, întrucât contravenția comisă de petentă nu mai atrage incidența acestei sancțiuni, potrivit reglementării în vigoare la momentul pronunțării prezentei hotărâri.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. S. & S. BUSINESS S.R.L. în contradictoriu cu intimata A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA - DIRECTIA REGIONALA ANTIFRAUDA FISCALA 2 CONSTANTA.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. S. & S. BUSINESS S.R.L., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI_, cu sediul în C., ., cam.1, . și cu sediul procesual ales în C., Oficiul Poștal 9, căsuța poștală 734, ghișeu 1, jud.C. în contradictoriu cu intimata A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA - DIRECTIA REGIONALA ANTIFRAUDA FISCALA 2 CONSTANTA, cu sediul ales în București, ., sector 5 București împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ..G.A.F. nr._/27.12.2014.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 de lei, aplicată pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 10 lit. e) din O.U.G. nr. 28/1999, cu sancțiunea avertismentului.
Dispune reducerea cuantumului amenzii contravenționale aplicate pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 82/1991 de la 3.000 lei la 1.000 lei.
Dispune reducerea cuantumului amenzii contravenționale aplicate pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 de la 10.000 lei la 9.000 lei.
Înlătură sancțiunile contravenționale complementare constând în suspendarea activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni și confiscarea sumei de 984,4 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. D. Ș.
Red.jud.D.D.
Tehnoredact.D.D.
4 ex./29.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7333/2015.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 02/2015.... → |
|---|
