Uzucapiune. Sentința nr. 17/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 15250/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 17.12.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. R. P.
GREFIER: M. R.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect uzucapiune, acțiune formulată de reclamanții V. C. și V. M., în contradictoriu cu pârâții M. C. PRIN PRIMAR, C. L. AL MUNICIPIULUI C. și E. L..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 10.12.2015 și au fost consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.12.2015 când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea civilă formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub număr de dosar_ reclamanții V. C. și V. M. au chemat în judecată pe pârâții M. C. prin primar și E. L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că aceștia au dobândit prin efectul uzucapiunii de lungă durată și prin joncțiunea de posesii, dreptul de proprietate asupra imobilului teren situat în mun. C., ., în suprafață de 127 mp, fără cheltuieli de judecată.
În considerentele de fapt reclamanții au arătat că autorii lor comuni, respectiv numiții E. N. și E. E. au stăpânit imobilul litigios începând cu anul 1956 în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la notariatul de Stat cu vânzătorul M. C.. Prin acel contract, soții E. au achiziționat o suprafață de 1000 mp. După decesul numitului E. N., soția E. E. a donat fiicei sale E. L. acest imobil de 1000 mp perfectând contractul de donație nr. 8648/29.06.1987.
Au susținut reclamanții că la data de 23.09.1994, prin contractul de vânzare-cumpărare nr._, E. L. le-a vândut o suprafață de teren de 400 mp din întreaga suprafață de 1000 mp, precum și clădirea situată pe aceasta.
În anul 2010, făcând măsurători, au constatat că folosesc în plus față de terenul de 400 mp, și suprafața de 127 mp. Prin urmare, au apreciat reclamanții că atât suprafața de teren de 127 mp cât și construcțiile existente au fost posedate de autorii lor comuni în mod continuu de la momentul intrării lor în posesie, respectiv anul 1956 până în anul 1994, iar din anul 1994 și până în prezent, terenul a continuat să fie posedat de reclamanți în aceleași condiții ca și autorii lor.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1846, art. 1847 cod civil.
În dovedirea susținerilor au fost depuse la dosar înscrisuri. De asemenea, reclamanții au solicitat administrarea unui probatoriu testimonial cu martorii C. M.-M., și T. V. precum și proba cu expertiză tehnică topografică efectuată de expert tehnic P. C.-V...
Pârâții legal citați, nu s-au prezentat în fața instanței și nici nu au formulat întâmpinare sau alte cereri scrise.
Din materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarea situație de fapt:
Terenul pentru care se solicită constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de lungă durată are o suprafață de 127 mp, conform concluziilor raportului de expertiză și a intrat în stăpânirea autorilor reclamanților respectiv E. N. și E. E. cel mai târziu în jurul anilor 1955, conform înscrisului depus la dosar (fila 7) și declarațiilor de martor.
După decesul autorilor reclamantului V. C. respectiv numitul E. N., terenul a fost stăpânit în continuare de către reclamanți.
Din aceleași depoziții testimoniale rezultă faptul că reclamanții sunt cunoscuți în comunitate ca proprietari ai imobilului, iar cu privire la imobil nu au existat nici un fel de divergențe cu alte persoane care să fi tulburat în fapt sau în drept folosința acestora.
Instanța mai reține faptul că terenul este înregistrat în evidențele fiscale pe numele autorului E. N. și ulterior pe numele reclamantului V. C. și al soției acestuia V. M., așa cum rezultă din adresa înaintată de Serviciul Public de Impozite și Taxe C. (f.146)
Raportând situația de fapt reținută la dispozițiile normative apreciate ca fiind incidente în cauză, instanța apreciază că cererea formulată este întemeiată pentru considerentele care succed:
Prescripția achizitivă (uzucapiunea) este modul de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale prin exercitarea posesiei asupra unui bun în condițiile prevăzute de lege. Pentru a i se recunoaște posesiei efectul său constitutiv de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, legea cere îndeplinirea cumulativă a două condiții:
- termenul neîntrerupt de cel puțin 30 de ani în care posesia să fi fost exercitată;
- caracterul util al posesiei, în sensul că acesta să nu fi fost afectată de vreunul din viciile discontinuității, violenței, clandestinității sau echivocului.
Aceste condiții se desprind din dispozițiile legale care reglementează prescripția achizitivă:.
Art. 1846 C. civ. – Orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul in numele nostru.
Art. 1847 C. civ. – Ca să se poate prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar, după cum se explica in următoarele articole.
Art. 1890 C. civ. – Toate acțiunile atât reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invoca aceasta prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără sa i se poată opune reaua-credință.
De asemenea, în ceea ce privește posesia, existența acesteia se constată prin întrunirea de către aceeași persoană a celor două elemente care o compun: elementul material – corpus (care presupune contactul direct cu lucrul posedat, concretizat în acte materiale de stăpânire) și elementul intențional sau psihologic – animus rem sibi habendi (care constă în intenția de a stăpâni lucrul pentru sine, ca un adevărat titular al dreptului de proprietate sau al altui drept real).
Referitor la prima condiție – termenul de exercitare a posesiei, Judecătoria apreciază faptul că aceasta este îndeplinită, pentru considerentele care succed.
Legea recunoaște dreptul actualului posesor de a uni posesia sa cu cea a autorului său, putând astfel să solicite recunoașterea dreptului său de proprietate prin efectul joncțiunii posesiilor, dacă perioadele cumulate ale celor două posesii ating termenul de 30 de ani. În acest sens, dispozițiile legale prevăd:
Art. 1860 C. civ. – Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, sa unească posesiunea sa cu posesiunea autorului sau.
Pentru incidența art. 1960 C. civ. este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții:
- în discuție să fie o posesie propriu-zisă, iar nu o detenție precară;
- posesorul actual să fi dobândit bunul în temeiul unui raport juridic de la autorul cu a cărui posesie vrea să-și unească propria-i posesie, iar nu pe căi de fapt.
Cu alte cuvinte, în ceea ce privește cea dea doua condiție, reclamantul (posesorul actual) trebuie să facă dovada transmiterii posesiei de la autorul său către sine pentru bunul pentru care cere să fie constatat dreptul de proprietate prin uzucapiune, joncțiunea posesiilor neputând avea loc decât în limita acestui transfer.
Instanța apreciază că în speță sunt întrunite cele două condiții privind joncțiunea posesiilor.
Astfel, pentru considerentele expuse mai jos, reclamanții au făcut dovada posesiei utile exercitate atât de autorii lor, cât și de reclamanții însăși după ce au intrat în stăpânirea bunului.
Prin urmare, dat fiind faptul că termenul scurs de la data la care autorul reclamanților a intrat în stăpânirea imobilului până la data introducerii cererii de chemare în judecată este mai mare de 30 de ani, condiția termenului prescripției achizitive este îndeplinită.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție – exercitarea unei posesii utile, instanța constată că atât în persoana autorului reclamanților, cât și în persoana acestora, sunt întrunite cele două elemente ale posesiei, posesia exercitată fiind una neafectată de vreunul din viciile enumerate.
Astfel, în ceea ce privește elementul material, s-a reținut faptul că autorul reclamanților și reclamanții au exercitat acte materiale de stăpânire exclusivă continuă a imobilului în mod pașnic și public, fiind recunoscuți în comunitate drept proprietari și fără a fi tulburați de nimeni în actele materiale exercitate.
De asemenea, aceștia și-au achitat impozitele și taxele aferente imobilului stăpânit, fiind înregistrați în evidențele fiscale, fapt care reflectă intenția acestora de a stăpâni imobilul pentru sine, fiind astfel întrunit și elementul psihologic necesar.
În consecință, fiind dovedite în cauza existența celor două elemente ale posesiei atât în persoana autorului reclamanților, cât și în persoana reclamanților, caracterul util al acestei posesiei, precum și termenul de 30 de ani împlinit prin joncțiunea celor două posesii, instanța apreciază că starea de fapt a posesiei întrunește condițiile pentru a se putea transforma într-o stare de drept.
Pentru aceste considerente, cererea formulată urmează să fie admisă și pe cale de consecință, reclamanților urmează să le fie constatat dreptul de proprietate prin efectul prescripției achizitive de lungă durată asupra imobilului teren, astfel cum acesta a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții V. C. și V. M., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat D. B., în C., ., nr. 41, ., jud. C., în contradictoriu cu pârâții M. C. prin primar, cu sediul în C., jud. C. și E. L., cu domiciliul în C., . B, jud. C., și în consecință:
Constată că reclamanții au dobândit prin uzucapiune de lungă durată dreptul de proprietate asupra imobilului - teren în suprafață de 127 m.p., situat în mun. C., ., jud. C., cu următoarele vecinătăți: nord – pe o lungime de 10.86 ml cu proprietatea numitului Bădițeanu I., sud – pe o lungime de 10.52 ml cu restul de proprietate al reclamanților, est – pe o lungime de 11.89 ml cu proprietatea numitului V. A., vest – pe o lungime de 11.89 ml cu proprietatea numitului C. N., stabilite prin raportul de expertiză tehnica topografică întocmit în cauza de expert tehnic P. C.-V..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 17.12.2015.
P., GREFIER,
A. R. P. M. R.
Red.jud.A.R.P.
Tehno. Red. M.R.
6ex/18.12.2015
Emis4com, azi, 28.12.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 02/2015.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 17/2015.... → |
|---|
