Plângere contravenţională. Hotărâre din 27-03-2015, Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 20526/212/2013*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SENINȚA CIVILĂ NR. 3570
Ședința publică din data de 27 martie 2015
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: C. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile – fond după casare - privind pe petentul D. N. în contradictoriu cu intimatul P. M. C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile părților asupra fondului au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 20 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a deliberat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, la data de 31.07.2013, petentul D. N. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/29.07.2013, întocmit de către intimatul MUNICIPIUL C., prin PRIMAR.
În motivarea în fapt, petentul a arătat că la data de 29.07.2013, ora 19:50, a luat comandă taxi prin dispecerat, patru clienți care au dorit să meargă la gară, ajungând la destinație la ora 20:00, clienții l-au rugat să îi lase în fața gării deoarece aveau multe bagaje. Petentul a precizat că, în acel moment, a venit poliția locală și l-a amendat deși a dovedit prin bonul fiscal că a avut clienți, acolo fiind indicator de staționare interzisă și nu de oprire interzisă.
În drept, petentul nu a invocat nicio dispoziție legală.
În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorii P. N. și a depus în copie: proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat (f. 2), carte de identitate (f. 3).
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind atașată dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei, stabilită conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare în termenul stabilit, și deși a fost citat de două ori cu mențiunea de a depune documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal, nu a depus înscrisurile, nu a menționat dacă există un raport al agentului constatator sau dacă s-au efectuat fotografii la fața locului.
Instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorul P. N..
Prin sentința civilă nr. 2561/11.03.2014, Judecătoria C. a admis plângerea și a anulat procesul verbal de contravenție, respectiv a exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 160 de lei.
Prin decizia civilă nr. 822/22.10.2014, Tribunalul C. a admis recursul formulat de Municipiul C., prin primar, apreciind că instanța de fond a soluționat în mod greșit cauza în contradictoriu cu Municipiul C., motiv pentru care a anulat hotărârea, respectiv a trimis cauza spre rejudecare în vederea soluționării acesteia cu citarea organului constatator Direcția Poliția Locală, din cadrul Primăriei mun. C..
Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Judecătoriei C., sub nr._, la data de 14.11.2014.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal, instanța constată:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat de către intimata Direcția Poliția Locală din cadrul Primăriei mun. C., petentul D. N. a fost sancționat contravențional, în temeiul art. 142 lit. a din O.U.G. 195/2002, reținându-se în sarcina sa că, la data de 24.07.2013, a oprit voluntar autoturismul Dacia cu numărul de înmatriculare_, pe platoul CFR Gară, în zona de acțiune a indicatorului „Oprire interzisă”, fapta constată fiind încadrată în dispozițiile art. 142 lit. a din RAOUG 195/2002 și sancționată de art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din aceeași ordonanță și la analizarea temeiniciei și legalității procesului-verbal.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. De asemenea, faptei reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției legal încheiat, se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie (astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele A. c. României și Salabiaku c. Franței), a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional (astfel cum a statuat Curtea în cauzele Engel c. Olandei și Campbell c. Marii Britanii), aspect care rezultă și din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.
Deși în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, în practica judiciară internă se reține în mod constant că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor. Este adevărat că nu se poate nega forța probatorie a procesului-verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind totuși un act întocmit de către un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra. Astfel, în situația din speța dedusă judecății, procesul-verbal trebuie să fie susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, înscrisuri care nu au fost depuse de intimat la dosar, deși instanța a dispus atașarea lor.
Se mai reține că, din declarația martorului ocular P. N., propus de către petent (fila 24 din dosarul nr._ 2014 al judecătoriei), rezultă că, la momentul săvârșirii presupusei contravenții, acesta se afla în zona Gară, pentru a lăsa niște persoane, ocazie cu care a observat că petentul a oprit în acel loc, pentru a lăsa clienții pe care îi transporta, în acel moment venind agenții de poliție pentru a-l sancționa contravențional și, deși martorul a încercat să le explice acestora că a observat faptul că petentul a oprit pentru a lăsa clienții, agenții constatatori au ales să încheie procesul-verbal de contravenție.
Din ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține că, la momentul săvârșirii presupusei contravenții, petentul a oprit pentru a lăsa clienții pe care îi transporta, în fața gării, îndeplinindu-și astfel obligațiile prevăzute în Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și regim de închiriere.
În speța dedusă judecății, nu se poate aprecia că intimatul a dovedit contravenția, neputându-se stabili, fără dubiu, dacă sunt întrunite toate condițiile de atragere a răspunderii civile contravenționale a petentului, instanța având în vedere, sub acest aspect, și principiul in dubio pro reo. Astfel, în condițiile în care din probele administrate nu rezultă cu certitudine săvârșirea faptei ilicite de către petent pe care intimata a înțeles să o sancționeze, soluția firească este aceea de a anula procesul verbal de constatare a contravenției, îndoiala fiind echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție.
În consecință, instanța, în temeiul art. 34 alin. 1 coroborat cu art. 31 din O.G. nr. 2/2001, va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat la data de 29.07.2013 și va exonera petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 160 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul D. N., CNP_ cu domiciliul în C., ., ., . în contradictoriu cu intimatul P. M. C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C., ., județul C..
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat la data de 29.07.2013.
Exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 160 de lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. DUȚĂSILICA PSÂLARU
Red. și tehnored. Jud. CD
Ex. 4/ 27.03.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2875/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3624/2015. Judecătoria... → |
|---|
