Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 10928/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința publică din data de 02.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. D. - G.
GREFIER: L. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. C., cu domiciliul in Constanta, .. 2, județul Constanta, CNP_, in contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul in Constanta, având ca obiect plângere contravențională, . nr._ din data de 11.02.2015.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța a amânat pronunțarea la data de 02.10.2015, când în aceeași compunere a
hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale, de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub numărul nr._, reclamantul B. C. în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. a formulat plângere împotriva procesului verbal . nr._ din 11.02.2015 solicitând, în principal, anularea acestuia, anularea tuturor măsurilor sancționatoare atât principale cât și complementare respectiv anularea dreptului de deținere, respectiv port și folosire a armelor și retragere a permisului de armă și în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul.
În motivare se arată că persoana care a întocmit procesul verbal nu are și calitatea de agent constatator nefiind prezent la percheziția domiciliară, procesul verbal nu respectă exigențele de fond și de formă impuse de art.16 din O.G. nr.2/2001, temeiul de drept invocat HG130/2004, nu există și nu s-a putut identifica la ce fapte se face referire, forma procesului verbal este una veche, căzută în desuetudine, s-a indicat greșit organul la care se depune plângerea și pe fondul cauzei situația de fapt a fost percepută greșit, proprietarul pistolului fiind . unde se și afla depozitat în vederea predării la armurier și scoaterii acestuia la vânzare iar reclamantul a deținut pistolul doar în perioada în care a fost angajat la această societate în interes de serviciu pentru transportul încasărilor zilnice către bancă.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art.15,16, 32 din O.G. nr.2/2001, art.12, 26, 58, 129, 130 din Legea nr.295/2004.
În probațiune s-au depus înscrisuri și s-a solicitat proba cu înscrisuri și martori.
Legal citată, intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. S-a comunicat pentru a fi luate în considerare în cadrul probei cu înscrisuri: raportul agentului constatator, în copie adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT de înaintare a 6 arme neletale, copie permis armă . nr._ a numitului B. C., copie adresă nr._/11.02.2015 a IPJ C.-Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe periculoase către . bon de primire nr.1708/11.02.2015, copie proces verbal din data de 9.10.2014 de efectuare a percheziției domiciliare( 11file), copie adresă nr._/12.02.2015 a IPJ C.-Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –DIICOT și copia documentului confirmare de primire.
S-a încuviințat proba cu înscrisuri și martori, fiind audiată martora Z. M..
Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal pe baza înscrisurilor depuse la dosar și a susținerilor contestatorului, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din 11.02.2015, reclamantul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2500 lei și anularea dreptului de deținere și port armă, reținându-se în sarcina sa că la data de 9.10.2014, ora 8, în C., că a deținut arma neletală din permisul de armă în alte condiții decât cele prevăzute de Legea nr.295/2004 rep și H.G. 130/2004, faptă prevăzută de 26 alin.1 din Legea nr.295/2004 rep cu aplicarea art.58 alin.1 din Legea nr.295/2004 rep și sancționată de art.129 pct. 11 cu aplic.art.13 alin.1 lit. d din Legea nr.295/2004, rep. precum și aplicarea măsurii complementare în temeiul art.59 alin.1 lit.d din Legea nr.295/2004 rep.
I. Procedând la analiza legalității procesului-verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul verbal conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea și a sediul acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Se apreciază că procesul verbal putea fi întocmit de agentul constatator S. M. iar pentru motivele de nulitate relativă invocate în baza art.16 din O.G. nr.2/2001 actualizată nu s-a arătat și vătămarea care i s-a produs reclamantului și care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
În temeiul dispozițiilor art.32 alin.2 din O.G. nr.2/2001, actualizată „Controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței prevăzute la alin.1.” sancțiunea fiind aplicată în limite legale.
Pe cale de consecință, instanța constată că procesul verbal de contravenție ce face obiectul prezentei plângeri contravenționale a fost întocmit în mod legal.
II. În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că săvârșirea faptei pentru care a fost aplicată contravenția rezultă coroborând conținutul procesului-verbal cu raportul agentului constatator, copie adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT de înaintare a 6 arme neletale, copie permis armă . nr._ a numitului B. C., copie adresă nr._/11.02.2015 a IPJ C.-Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe periculoase către . bon de primire nr.1708/11.02.2015, copie proces verbal din data de 9.10.2014 de efectuare a percheziției domiciliare( 11file), copie adresă nr._/12.02.2015 a IPJ C.-Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –DIICOT și adresa nr._/26.08.2015 și factura seria_ din 7.02.2012 (fila 62 din care rezultă că proprietarul pistolului este reclamantul). Se va înlătura declarația martorei Z. M., fiind contrazisă de înscrisuri(procesul verbal de percheziție-fila 42).
Față de aceste aspecte, instanța reține că procesul verbal a fost în mod legal și temeinic întocmit.
Sub aspectul prezumției de nevinovăție și al sarcinii probei în materie contravențională, instanța reține că în legislația româneasca, ca și în cea a altor state europene, contravențiile au fost scoase de sub incidenta legii penale și suspuse unui regim administrativ.
Este adevărat că CEDO a statuat în cauza Ozturk împotriva Germaniei (hotărârea din 21.02.1994) că faptele contravenționale intră sub incidența art. 6 al Convenției cu toate garanțiile impuse de acesta.
Cu toate acestea, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Considerând că legislația contravențională română este calificată „penală”, în înțelesul european autonom al CEDO și recunoscând prezumția de nevinovăție a petentului, instanța constată că aceasta a fost răsturnată prin prezumția de veridicitate, a cărei aplicare nu este interzisă de CEDO, decât în ipoteza utilizării acesteia în mod nerezonabil.
Petentul nu a reușit prin probe să facă dovada unei alte situații de fapt față de cea reținută în procesul-verbal.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 și art. 21 alin. 3 din același act normativ, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Din dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor rezultă că intenția legiuitorului a fost ca nu numai agentul constatator să poată aprecia asupra sancțiunii aplicate, ci și instanța de judecată, în calitatea sa de cenzor al activității agentului constatator. Art. 34 alin. 1 din același act normativ prevede posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, această prerogativă referindu-se nu numai la cuantumul ei, ci la tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii aplicate, inclusiv alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile (amendă, avertisment), fiind necesar ca sancțiunea să fie corelată întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.
Instanța va avea în vedere și dispozițiile art. 7 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, și că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
De asemenea, instanța reține că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci numai un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, că petentul nu a mai fost sancționat contravențional, că utiliza arma în efectuarea serviciului la societatea . pentru de transport de valori la bancă, arma fiind păstrată și găsită la sediul societății, instanța constată că sancțiunea avertismentului ar fi suficientă pentru a se realiza îmbinarea caracterului punitiv cu cel preventiv și educativ al sancțiunii, fiind suficient pentru corectarea conduitei pe viitor, fapt pentru care urmează a admite în parte plângerea contravențională și a modifica procesul verbal contestat în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Fără cheltuieli de judecată întrucât nu s-au solicitat de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. C., cu domiciliul in Constanta, .. 2, județul Constanta, CNP_, in contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI C., cu sediul in Constanta.
Modifică procesul verbal . nr._ din 11.02.2015 în sensul că înlocuiește amenda cu avertisment .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată cu aplicarea art.396 alin.2 Noul Cod de procedură civilă, azi 2.10.2015.
P. GREFIER
I. D. - G. L. A.
Red. Jud.I.D.G. / 12.01.2016;
Tehnored. Grf. A.L. / 12.01.2016 / 4 exp.
Comunicat 2 exp. / 12.01.2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 05/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
