Pretenţii. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 10932/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința din publică din data de 02.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE :O. C. M.
GREFIER: C. A.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamanții O. N. PRIN PRIMAR și C. L. NĂVODARI, ambii cu sediul în Năvodari, ., jud.C., în contradictoriu cu pârâtul O. E., cu domiciliul în Năvodari, ., jud.C..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 30.09.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art.396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 02.10.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 21.04.2015, reclamanții Orașul Năvodari și C. L. Năvodari, în contradictoriu cu pârâta O. E., au solicitat instanței obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 286,25 lei, ce urmează a se actualiza până la data plății efective în funcție de prevederile art. 6 din contract, compusă din 181,17 lei reprezentând debit principal aferent anului 2011 (contravaloare concesiune datorată de debitor conform contractului de concesiune nr._/02.09.2011) și 105,08 lei, reprezentând accesorii pentru întârzierea la plată aferentă anilor 2011, 2012, 2013 și 2014. Totodată, au solicitat și plata majorărilor de întârziere în cuantum de 2% pe zi de întârziere, începând cu data de 19.03.2014 și până la data plății efective.
În motivare, reclamanții au învederat că, la data de 02.09.2011, debitoarea O. E., în calitate de concesionar, a încheiat cu creditorul Orașul Năvodari în calitate de concedent, contractul nr._/02.09.2011, având ca obiect concesiune teren cu destinația de 1 loc înhumare în cimitirul ortodox Năvodari, în suprafață de 4,50mp, zona D, rândul 2, loc 43, terenul concesionându-se pe o perioadă de 7 ani, conform art. 3 din contractul încheiat de părți.
Au mai arătat că valoarea contractului a fost stabilită la 181,17 lei, conform art. 5 din contract, termenul de plată fiind stabilit la 30 de zile de la încheierea contractului, urmând ca după expirarea acestei perioade să se datoreze majorări de întârziere, conform legislației privind creanțele bugetare.
Au precizat că pârâta nu a achitat contravaloarea concesiunii prevăzută în contract, astfel că înregistrează debitele restante menționate anterior, conform facturii fiscale anexate. Au mai precizat că factura fiscală a fost comunicată pârâtei, aceasta din urmă fiind și notificată la data de 19.02.2014 pentru plata debitelor restante.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969 Cod civil.
În probațiune, a fost solicitată proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
La primul termen de judecată stabilit în cauză, în data de 30.09.2015, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra excepției necompetenței materiale invocate din oficiu, reține următoarele:
Potrivit art. 248 Cod procedură civilă, instanța urmează a analiza, cu prioritate, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., întrucât, în caz de admitere a acesteia, cercetarea pe fond a procesului nu mai poate fi realizată de această instanță.
În fapt, instanța reține că la data de 02.09.2011, părțile au încheiat contractul nr._, având ca obiect concesionarea unui teren cu destinația de un loc de înhumare în cimitirul ortodox Năvodari, jud. C., teren ce face parte din domeniul public al orașului Năvodari, astfel cum prevăd dispozițiile art. 2 teza finală din contractul părților. Totodată, mai reține că obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă obligarea pârâtei la plata redevenței neachitate rezultată din acest contract.
În drept, instanța observă că, în conformitate cu art. 95 pct. 1 și 4 Cod procedură civilă, tribunalele au competență materială generală de judecată în primă instanță, soluționând toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, precum și cererile care sunt date în mod expres de lege în competența lor.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 „(…) sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice (…)”.
De asemenea, instanța observă că potrivit art. 66 alin. 1 din OG 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, reglementare specială în raport de cea prevăzută de Legea 554/2004, soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune (…), se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. În continuare, alineatul 2 al aceluiași articol prevede că acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicție se află sediul concedentului.
Având în vedere că OG 54/2006 reglementează regimul juridic al contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică ale statului sau unităților administrativ teritoriale și că obiectul contractului încheiat de către părțile din cauza dedusă judecății îl reprezintă concesionarea unui bun proprietate publică, instanța apreciază aplicabile prevederile speciale de competenta din art. 66 al ordonanței, prezentul litigiu fiind în legătură cu executarea contractului de concesiune.
Astfel, având în vedere că sediul autorității contractante este situat în circumscripția Tribunalului C., apreciază că acestuia din urmă, prin raportare la obiectul litigiului, îi revine competența materială de soluționare în prima instanță a prezentei cauze, motiv pentru care excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată din oficiu, urmează să fie admisă, iar cauza urmează să fie declinată spre soluționare Tribunalului C. – Secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
INSTANȚA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C. – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. C. M. C. A.
Red.thred. Jud. O.C.M../05.10.2015
Tehnored. Gref.C.A./ 5ex/05.10.2015
Comunicări./ 2ex/06.10.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
