Plângere contravenţională. Sentința nr. 1053/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1053/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1053/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 1053/2015
Ședința publică din 05.02.2015
Președinte: L. F.
Grefier: I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent A. P. SRL și pe intimat A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, având ca obiect plângere contravențională .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 29.01.2015, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 05.02.2015 când s-a pronunțat .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ în data de 17.06.2014, petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimata ANAF – Direcția Generală Antifraudă Fiscală anularea procesului verbal . nr._/13.06.2014 iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În motivarea cererii sale, se arată că, în urma unui control efectuat la punctul de lucru situat în . bis, s-a constatat că, deși barul societății este dotat cu casă de marcat, aceasta nu funcționează, deoarece era defectă; de asemenea, societatea nu a înregistrat într-un registru special toate operațiunile efectuate până la punerea în funcțiune a aparatului fiscal.
Arată petentul că sancțiunea aplicată pentru cele două contravenții constatate este prea aspră (_ lei și suspendarea activității), nefiind corect individualizată, solicitând instanței să ia în considerare sancțiunea avertismentului și să înlăture măsura complementară.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 20 lei.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât petentul nu a putut dovedi, la momentul controlului, o situație de fapt contrară celei consemnate în procesul verbal.
În probațiune, intimatul a depus la dosar înscrisuri constând în actele care au stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție contestat, respectiv, copia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, nota explicativă, copia monetarului făcut la momentul controlului și raportul X.
In drept, intimatul a invocat prevederile art. 34 OG 2/2001, art. 1, art. 11 alin. 1 lit. B, art. 14 din OUG 28/1999 rep. și HG 479/2003.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând plângerea contravențională prin prisma dispozițiilor legale incidente și a înscrisurilor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/13.06.2014 petenta a fost sancționată contravențional de către cu amendă în cuantum de 8000 lei, fiind aplicată sancțiunea complementară a suspendării activității punctului de lucru pentru o perioadă de trei luni, întrucât s-a constatat săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, constatându-se la momentul controlului – 13.06.2014–că deși barul societății era dotat cu casă de marcat, aceasta nu funcționa. De asemenea, a fost sancționată cu amendă de 4000 lei pentru fapta prevăzută de art. 10 alin. 1 lit. g din Legea nr. O.U.G. nr. 28/1999, reținându-se că nu a înregistrat într-un registru special, până la repunerea în funcțiune a casei de marcat, toate operațiunile efectuate și nu a eliberat facturi fiscale pentru respectivele operațiuni.
Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de la înmânare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Bosoni v. Franța).
Totodată, prevederile art. 6 par. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza H. v. România).
Din împrejurarea că agentul constatator trebuie să fi perceput ex propriis sensibus faptele consemnate în procesul verbal contestat, rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Prezumția permite proba contrară, potrivit art. 249 C. proc. civ.., care, dacă este făcută în cauză, înlătură puterea probatorie a procesului-verbal de contravenție.
Instanța reține că, în raport de probele administrate în prezenta cauză, petenta nu a reușit să facă dovada unei alte situații de fapt.
Potrivit art. 10 alin. 1 lit. b și g din O.U.G. nr. 28/1999 – forma în vigoare la data constatării contravenției – „Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: b) neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative”; g) nerespectarea de către utilizatori a obligației de a anunța unitatea de service desemnată de distribuitorul autorizat ori, după caz, distribuitorul sau reprezentantul acestuia în momentul constatării defectării aparatelor de marcat electronice fiscale”
De asemenea, potrivit art. 1 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 „În situatia defectarii aparatelor de marcat electronice fiscale utilizatorii sunt obligati ca în momentul constatarii defectiunii sa anunte distribuitorul autorizat care a livrat aparatul sau, dupa caz, unitatea de service acreditata a acestui distribuitor autorizat” iar potrivit art. 6 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 28/1999 „(1) În situatia defectării aparatului de marcat electronic fiscal utilizatorii consemneaza în cartea de interventii a aparatului de marcat electronic fiscal, prezentata în anexa nr. 1, data si ora la care au anuntat defectarea acestuia si pastreaza confirmarea scrisa, respectiv telex, fax sau altele asemenea, privind anuntarea defectarii aparatului de marcat electronic fiscal. (2) Pâna la repunerea în functiune a aparatului defect, utilizatorii, cu exceptia taximetristilor, înregistreaza tranzactiile efectuate în aceasta perioada într-un registru, denumit în continuare registru special, care se completeaza fara stersaturi sau fara spatii neutilizate. (3) Registrul special se întocmeste conform modelelor prezentate în anexele nr. 2 a) si 2 b).(4) Registrul special va avea paginile numerotate, va fi sigilat si va fi stampilat de catre organul fiscal la care utilizatorul este înregistrat ca platitor de impozite si taxe, cu precizarea numarului de pagini continut de acesta, si va fi prezentat de catre utilizator, cu exceptia taximetristilor, pentru vizare o data cu depunerea declaratiei de instalare a aparatului la organul fiscal în a carui raza teritoriala a fost instalat acesta. (5) La repunerea în functiune a aparatului tehnicianul unitatii de service acreditate, denumit în continuare tehnician de service, consemneaza în registrul special, dupa ultima înregistrare a tranzactiilor efectuate de utilizator, data si ora începerii functionarii aparatului, sub semnatura si numele în clar ale tehnicianului de service”.
Astfel, în cuprinsul notei explicative date în fața agenților constatatori, petenta, prin reprezentant, a arătat că, într-adevăr, casa de marcat nu funcționa, întrucât s-a defectat și că deși a anunțat service-ul și a fost reparată, s-a defectat din nou apoi; de asemenea, acesta a recunoscut că nu a întocmit un registru special pentru a consemna sumele încasate de societate în perioada în care casa de marcat era defectă și nu a emis facturi fiscale.
Petenta nu a putut face dovada că a consemnat în cartea de interventii a aparatului de marcat electronic fiscal data si ora la care a anuntat defectarea acestuia si, de asemenea, nu a prezentat nici confirmarea scrisa, respectiv telex, fax sau altele asemenea privind anuntarea defectarii aparatului de marcat electronic fiscal, astfel cum impune legea, astfel cum a fost redată anterior.
De asemenea, aceasta nu a înregistrat tranzacțiile efectuate în aceasta perioadă în registrul special prevăzut de art. 6 din normele metodologice.
Explicațiile date de petentă prin precizările depuse la data de 10.12.2014 în prezentul dosar (f. 51) nu sunt de natură să înlăture răspunderea contravențională a acesteia, întrucât instituirea măsurilor asiguratorii nu conduce la suspendarea activității societății în cauză, iar susținerea potrivit căreia barul era închis la momentul controlului efectuat de intimată este nedovedită, deși sarcina probei în acest sens îi revenea petentei, conform art. 249 C. proc. civ.
Asupra cererii subsidiare formulate de societatea petentă:
Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute art.11 alin.1 lit. b și a din O.U.G. nr.28/1999.
De asemenea, instanța apreciază că înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni nu corespund unei juste individualizări a sancțiunii față de natura și consecințele faptei reținute în sarcina societății petente.
Neînregistrarea încasărilor prin eludarea obligației de a emite bon fiscal împiedică efectuarea verificărilor care au drept scop identificarea și combaterea evaziunii fiscale, neputându-se identifica veniturile reale impozabile realizate de agentul economic.
Conform dispozițiilor art.65 alin.3 din H.G. nr.479/2003 – privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr.28/1999 rep., registrul special și raportul Z reprezintă documentele pe baza cărora se înregistrează veniturile din activitatea de comerț cu amănuntul și prestări de servicii direct către populație în evidența contabilă a utilizatorului, cu excepțiile prevăzute de lege. În plus, acestea sunt documentele pe care organele fiscale le au în vedere cu ocazia verificării veniturilor care stau la baza determinării impozitelor și taxelor datorate de agentul economic bugetului de stat (art.4 alin.4 din O.U.G. nr.28/1999 rep.). Prin urmare, din dispozițiile legale anterior amintite, se deduce rolul important pe care îl au, în cadrul evidenței contabile, aceste documente emise de aparatul de marcat electronic fiscal.
În plus, trebuie avut în vedere că scopul urmărit de legiuitor prin instituirea normei contravenționale nu se limitează la prevenirea evaziunii fiscale, norma fiind edictată și pentru protecția consumatorilor care, numai prin prezentarea bonului fiscal și-ar putea valorifica drepturile legate de achiziționarea unor bunuri/prestarea unor servicii necorespunzătoare.
În consecință, instanța apreciază că sancțiunea aplicată a fost judicios evaluată, fără a se impune reindividualizarea acesteia, întrucât răspunde exigențelor principiului proporționalității în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de urmările generate prin lezarea valorilor sociale ocrotite de norma incriminatoare.
În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ., cu referire la art.451 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Raportat la art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, coroborat cu art.468 alin.1 C.proc.civ. și la art.471 alin.1 C.proc.civ., prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul in CONSTANTA, . BIS, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Antifraudă Fiscală Regională 2 C., cu sediul in București, ., sector 5,ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2015.
Președinte Grefier
L. Fatu M. I.
Red. Jud.L.F./11.06.2015 /4.ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1056/2015. Judecătoria... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
