Plângere contravenţională. Sentința nr. 20/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 13727/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2015
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: C. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul B. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – BIROUL RUTIER având ca obiect plângere contravențională .
Dezbaterile și susținerile părților asupra fondului cauzei au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 6 noiembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 13 noiembrie 2015, când, pentru aceleași considerente, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a deliberat următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.06.2015, sub nr._, petentul B. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al jud. C. – Serviciul Rutier, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/26.06.2015.
Petentul și-a motivat plângerea arătând că agentul constatator a reținut greșit că a săvârșit contravenția, deoarece semnalul luminos la barieră nu era pornit, nici cel acustic, iar sarcina probei îi revine intimatului.
În drept, a invocat dispozițiile OUG nr. 195/2002 și OG nr. 2/2001.
În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată, arătând că petentul a fost sancționat deoarece, în data de 26.06.2015, a condus autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_, pe . deplasare Metro-Real, iar, ajungând la trecerea la nivel cu calea ferată, nu a oprit, în timp ce semnalele acustice și luminoase erau în funcțiune, fapta fiind prevăzută și sancționată de art. 135 lit. h din RAOUG nr. 195/2002, respectiv art. 102 alin.3 lit. c din OUG nr. 195/2002.
În susținere, a depus raportul agentului constatator.
În drept, a invocat dispozițiile OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006, OG nr. 2/2001.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/26.06.2015, s-a dispus amendarea petentului B. C. cu suma de 877,5 lei și reținerea permisului de conducere, reținându-se că, în data de 26.06.2015, a condus autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_, pe . deplasare Metro-Real, iar, ajungând la trecerea la nivel cu calea ferată, nu a oprit, în timp ce semnalele acustice și luminoase erau în funcțiune.
Conform art. 102 alin.3 lit. c din OUG nr. 195/2002: „(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai următoarelor fapte: …. c) neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii și/sau sonore sunt în funcțiune”.
De asemenea, art. 111 din același act normativ stabilește: „(1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se retine în următoarele cazuri: ….c) la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) si în situația prevăzută la art. 115 alin. (1)”.
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, având în vedere materialul probator administrat în cauză.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că în acesta sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001, precum și cele prevăzute de art. 16 din același act normativ, petentul neinvocând niciunul dintre aceste motive.
Referitor la temeinicia procesului verbal de contravenție, se reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunile aplicabile pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională și sancțiunile complementare, care urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic sancțiunilor penale. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, pentru compatibilitatea unei astfel de reglementări cu spiritul Convenției fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională, cuprinsă în acest act normativ și, în mod special, din analiza textului art. 34 rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, care poate fi făcută prin orice mijloc de probă, în condițiile legii.
Instanța reține că petentul neagă săvârșirea oricărei fapte, însă nu și-a probat susținerile în nici un mod, iar intimatul a depus raportul agentului constatator, care a arătat că faptele s-au desfășurat exact cum s-a consemnat în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
În consecință, instanța apreciază că petentul nu a răsturnat prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal, motiv pentru care va respinge plângerea formulată, apreciind-o ca nefiind întemeiată.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul B. C., CNP_, cu domiciliul în C., ., județul C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – BIROUL RUTIER, cu sediul în C., județul C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. S. P.
Red. și tehnored. Jud. CD
Gref. SP.
Ex. 4/
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 04/2015. Judecătoria... → |
|---|
