Plângere contravenţională. Sentința nr. 269/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 269/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 34762/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.269/19.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: V. A. I.
GREFIER: Ș. D.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C H. C. S.R.L, având CUI_, înregistrată la ORC sub nr.J_ , cu sediul în C., ..35, jud.C. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr.18, jud.C., având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ./2009_.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 09.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.01.2015 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei cu care a fost învestită, în conformitate cu disp. art. 395 alin. 1 C.p.c., constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 19.12.2013 cu nr._, petenta S.C. H. C. S.R.L. a chemat în judecată pe intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea Procesului verbal de constatare a contravenției ./2009 nr._/18.11.2013.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că prin procesul verbal contestat au fost reținute în sarcina sa contravențiile prevăzute de art. 219 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură fiscală, respectiv de art. 219 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură fiscală.
În continuare, reclamanta a invocat o . motive de nulitate a procesului verbal. Astfel, aceasta a arătat că procesul verbal este nul prin prisma faptului că nu cuprinde semnătura reprezentantului legal al petentei, precum și prin prisma faptului că nu cuprinde semnătura unui martor, fără a se indica motivul obiectiv care a condus la încheierea sa în această modalitate.
Petenta a invocat prescripția dreptului de a aplica sancțiunea contravențională, motivând că, deși presupusele fapte ar fi fost săvârșite în cursul anului 2009, constatarea a fost făcută în anul 2013, după 4 ani, reținându-se în mod eronat că fapta ar constitui o contravenție continuă.
Reclamanta a menționat că procesul verbal a fost încheiat cu încălcarea principiului personalității răspunderii contravenționale, fiind încheiat pentru fapte al căror subiect activ nu putea fi petenta, simplu reprezentant fiscal al unei persoane juridice străine (italiene), înregistrată fiscal pe teritoriul României cu scopul strict al îndeplinirii drepturilor și obligațiilor privind TVA pentru operațiunile efectuate în România.
S-a mai invocat faptul că procesul verbal a fost încheiat cu încălcarea principiului unicității răspunderii, deoarece aceleași fapte au fost avute în vedere atât pentru aplicarea unei amenzi contravenționale, cât și pentru întocmirea unei dispoziții de impunere în sarcina petentei.
Reclamanta a precizat că este persoană juridică română, titulara unui CUI propriu, RO_. În afara acestui Cod fiscal propriu, petentei i se atribuise, în calitatea sa de reprezentant fiscal pentru TVA pe teritoriul României al Margaritelli SpA Italia, un cod de înregistrare în scop de TVA, RO_.
Petenta a apreciat că dubla calitate și dublul cod unic de înregistrare nu presupunea însă confuziunea patrimoniilor, a calităților și a obligațiilor fiscale a fiecăreia dintre cele două societăți.
S-a mai invocat prin plângere că faptele contravenționale au fost greșit reținute de organul constatator. Aceasta deoarece nemairealizarea temporară a TVA-ului colectat, datorată unui diferend cu beneficiarul lucrării imobiliare, nu constituie un indiciu al încetării activității societății. Prin urmare, fapta contravențională nu îi era imputabilă petentei, aceasta datorându-se unui caz fortuit, respectiv apariția unui diferend.
În legătură cu fapta prevăzută de art. 219 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură fiscală, petenta a arătat că a înaintat organului de control forma tradusă a tuturor înscrisurilor ce îi fuseseră solicitate, depunerea documentelor solicitate în limba română fiind recunoscută chiar de organul de inspecție fiscală.
În probațiune, petenta a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul intimatului și a probei cu martori și a anexat cererii, în fotocopii, următoarele înscrisuri: plângere penală (f. 15-16), dovada comunicării (f. 17-19), adresă (f. 20), Dispoziție privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscale (f. 21-22), decizie de impunere (f. 23-31), raport de inspecție fiscală (f. 32-61), proces verbal (f. 62-91), adresă (f. 92), borderou (f. 93), cerere de decont (f. 94-95), fișă sintetică (f. 96-98), adresă (f. 99-100), Dispoziție privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală (f. 101-102), adresă (f. 103), referat pentru suspendarea inspecției fiscale (f. 104-105), solicitare de control încrucișat (f. 106-114), adresă (f. 114-115), referat pentru reluarea inspecției fiscale (f. 116-117), adresă (f. 118), declarație de înregistrare fiscală (f. 121-122), decizia nr. 1/12.07.2009 (f. 126), certificat de înregistrare fiscală (f. 127), declarație recapitulativă privind livrările (f. 128-129), adresă (f. 130), raport (f. 131-132), situația documentelor neprezentate la 20.09.2013 (f. 133-134), fișă cont (f. 135-142), facturi (f. 143-199), procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/18.11.2013 (f. 200), punctul de vedere al contribuabilului (f. 201-206), declarație (f. 207), facturi (f. 208-215), adresă (f. 216), înscrisuri în limba italiană (f. 217-241), extras de cont (f. 242-256), desfășurător pe furnizori (f. 259-261).
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, dovada achitării fiind atașată la dosarul cauzei, la fila 4.
Prin întâmpinarea depusă în data de 14.02.2014, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt, intimata a arătat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit la sediul organului de inspecție fiscală, iar reprezentantul legal al petentei a refuzat să îl semneze. În mod corect organul constatator a consemnat acest aspect în cuprinsul procesului verbal, precum și faptul că, dată fiind împrejurarea că acest act a fost încheiat la sediul organului de inspecție fiscală, celelalte persoane care au asistat la încheierea acestui act aveau cu toții calitatea de inspectori fiscali și implicit pe aceea de organ constatator, ceea ce îi împiedica să semneze ca și martor.
În continuare, intimata a arătat că petenta, contribuabil reprezentant fiscal al unei entități din UE/Italia, deși începând cu 01.01.2010 nu a mai desfășurat activitate în sensul de a emite facturi fiscale (în numele și pentru Margaritelli SpA din Italia pentru activitatea declarată de aceasta de montare parchet), nu a depus la AFPM C. o declarație în acest sens, potrivit prevederilor art. 153 pct. 10 și 11 din Codul fiscal, deși prin aceste dispoziții legale avea această obligație. Nerespectarea obligației de depunere a declarației prevăzute de art. 153 pct. 10 și 11 din Codul fiscal este o inacțiune, faptă negativă continuă până la data întocmirii procesului verbal de contravenție.
A mai arătat intimata că procesul verbal a fost încheiat față de S.C. H. C. S.R.L., ca reprezentant fiscal al Margaritelli SpA, tocmai în considerarea calității sale de singur reprezentant fiscal al entității italiene. Potrivit art. 153 alin. 6 Cod fiscal, îi reveneau și toate obligațiile ulterioare care derivau din această calitate.
Prin procesul verbal de contravenție s-a reținut săvârșirea a două fapte contravenționale, pe când prin raportul de inspecție fiscală încheiat în 18.11.2013 finalizat cu Decizia de impunere_/18.11.2013 au fost stabilite obligații fiscale suplimentare de plată, respectiv TVA și accesorii urmare a constatărilor și concluziilor organului de inspecție fiscală. D. urmare, a apreciat intimata că nu este cazul niciunei încălcări a principiului unicității răspunderii, faptele constatate prin cele două acte fiind distincte, unele în domeniul contravențional, iar altele în domeniul fiscal.
De asemenea, inimata a subliniat faptul că în procesul verbal au fost descrise faptele, existând o încadrare legală a acestora, respectiv la art. 219 alin. 1 lit. a, în cazul primei fapte, precum și la art. 219 alin. 1 lit. e, în cazul celei de-a doua fapte.
Prin întâmpinare s-a menționat că nu pot fi incidente dispozițiile art. 11 din O.G. nr. 2/2001, nefiind îndeplinite niciuna din condiții, petenta nefăcând dovada că ar fi fost într-un caz de constrângere fizică sau morală sau în celelalte situații definite de art. 11 alin. 1.
Intimata a arătat că măsura luată prin Dispoziția de măsuri cu nr. 14/07.06.2013 a fost dusă la îndeplinire în sensul că a fost comunicată, însă situația respectivă nu a fost asumată prin semnătură și ștampilă de contribuabilul verificat. Petenta a prezentat o parte din documente, respectiv unele contracte cu firma Akacia, M&S Construct și AMT fără a prezenta însă integral toate documentele solicitate.
În perioada 07.06.2013 – 17.09.2013, inspecția fiscală a fost suspendată urmare pe de o parte a solicitărilor de controale încrucișate efectuate în țară pentru unii din partenerii firmei verificate, precum și pentru a lăsa timp petentei a duce la îndeplinire măsurile lăsate.
Deși petenta a comunicat cu adresele 6557/12.07.2013 și 6557/08.08.2013 că au fost îndeplinite măsurile dispuse prin Dispoziția de măsuri nr. 14/07.06.203, fără a le anexa sau a prezenta un opis al acestora, în fapt, după reluarea inspecției fiscale, organul de control a constatat că nu fusese îndeplinită integral măsura traducerii documentelor solicitate și a întocmit o situație a documentelor neprezentate și netraduse.
Intimata a arătat că entitatea italiană a dovedit că a efectuat prestări de servicii doar în anul 2009, iar începând cu 01.01.2010 nu a mai efectuat niciun fel de prestare de servicii. În aceste condiții este incidentă prevederea din art. 153 alin. 10 și 11 din Codul fiscal, care obligă pe contribuabil să aducă la cunoștință organului fiscal teritorial acest aspect ce va influența cu privire la vectorul său fiscal.
Petenta nu a dovedit, nici în cadrul inspecției fiscale, și nici prin plângerea depusă că ar fi continuat să desfășoare activitatea specificată chiar de entitatea italiană când a solicitat desemnarea unui reprezentant fiscal.
Intimata a apreciat că nu poate fi primită justificarea că respectivul diferend ar constitui un fapt fortuit exonerator de răspundere, deoarece cazul fortuit este un caz întâmplător și nu poate fi asimilat forței majore pentru a fi considerat din categoria celor exoneratoare de răspundere.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ale Codului fiscal, ale Codului de procedură fiscală, ale Directivei 112/2006/UE, iar în temeiul art. 223 C.p.c. a fost solicitată judecarea cauzei și în lipsa părților legal citate.
În probațiune, intimata a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a anexat întâmpinării, în fotocopii, următoarele înscrisuri: adresă (f. 339), raport de inspecție fiscală (f. 340-354).
La termenul de judecată din 26 septembrie 2014, instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul intimatei și proba cu martorul G. R. S., iar pentru intimată proba cu înscrisuri, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Răspunsul la interogatoriu a fost depus în data de 24.10.2014, fiind atașat la dosarul cauzei, la filele 444-447.
Proba cu martorul G. R. S. a fost administrată la termenul de judecată din 24 octombrie 2014, declarația sa fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei, la fila 456.
Analizând plângerea contravențională prin prisma motivelor formulate, a dovezilor existente la dosar și a dispozițiilor legale incidente, instanța de judecată reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/18.11.2013 (f. 200 vol. I) întocmit de către agenții constatatori Malancu R. și I. C., consilier superior și inspector principal, petenta a fost sancționată în temeiul art. 219 alin. 2 lit. d) din Codul de procedură fiscală cu amendă contravențională în cuantum de 5.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 219 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură fiscală și în temeiul art. 219 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură fiscală cu amendă contravențională în cuantum de 14.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 219 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură fiscală.
În fapt, în urma inspecției fiscale efectuate în perioada 04.06.2013 – 18.11.2013 la S.C. H. C. S.R.L., reprezentant fiscal al Margaritelli SpA, s-a constatat că reprezentantul fiscal S.C. H. C. S.R.L. are CUI ca reprezentant pentru TVA RO_, iar codul pentru funcționare este RO_.
Atât ca reprezentant fiscal RO_ al Margaritelli SpA Italia pentru TVA, cât și în calitate de H. C. RO_, societatea românească avea obligația să comunice AFP C. modificarea informațiilor declarate în Cererea de înregistrare și despre încetarea desfășurării de operațiuni care dau drept de deducere a taxei, sau în cazul încetării activității sale economice.
În speță, după data de 01.01.2010, H. C. nu a mai emis nicio factură fiscală până la data controlului, contravenția fiind continuă. Au fost încălcate prevederile art. 153 alin. 10 și 11 Cod fiscal.
Deși a primit Dispoziția de măsuri obligatorii pentru traducere facturi în limba română, societatea a prezentat facturi și contracte economice descrise în Raportul de inspecție fiscală în amănunt, fiind încălcate prevederile art. 105 alin. 9 Cod procedură fiscală.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit de către agenții constatatori competenți, consilier superior și inspector principal Malancu R. și I. C., potrivit art. 221 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, fiind îndeplinite toate cerințele impuse de art. 17 raportat la art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal atacat conține mențiuni cu privire la numele, prenumele și calitatea agenților constatatori, denumirea petentei, sediul acesteia, cuprinde o descriere suficientă a faptelor săvârșite, semnăturile agenților constatatori, precum și data și locul comiterii acestora.
Prin plângerea contravențională, petenta a formulat o . critici de nelegalitate, ce vor fi analizate de instanță în continuare.
Astfel, petenta a invocat faptul că procesul verbal de contravenție este nul, deoarece nu a fost semnat de reprezentantul S.C. H. C. S.R.L., precum și pentru că nu a fost semnat de un martor asistent.
Instanța amintește că potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Instanța apreciază că refuzul contravenientului de a semna nu are, în principiu, nicio relevanță asupra valabilității procesului verbal și a forței sale probante.
În situația în care contravenientul refuză să semneze procesul verbal, se vor aplica prevederile art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
În speță, procesul verbal a fost încheiat în data de 18.11.2013, ora 14, la sediul AJFP C.. Din lecturarea procesului verbal ./2009 nr._/18.11.2013 (f. 200), instanța constată că acesta are completată rubrica privind semnătura contravenientului cu mențiunea ”Refuză să semneze”.
De asemenea, procesul verbal contestat cuprinde mențiunea ”Documentul a fost întocmit la sediul organului de control. În afara colegilor nu au existat alți agenți economici, în afara doamnei B. E..”.
Or, potrivit art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. Instanța apreciază că susținerea petentei în sensul că dispozițiile legale constituie o interdicție doar pentru acei agenți care au instrumentat controlul nu este întemeiată.
Dispozițiile art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 nu disting între agenții care au încheiat procesul verbal de contravenție și ceilalți agenți constatatori aflați în serviciul intimatei. O asemenea interpretare ar duce la o practică abuzivă din partea agenților constatatori, care nu poate fi admisă.
Un alt motiv de nulitate invocat prin plângerea contravențională a fost acela că procesul verbal a fost încheiat cu încălcarea principiului personalității răspunderii contravenționale, actul fiind încheiat pentru fapte al căror subiect activ nu putea fi petenta, simplu reprezentant fiscal al unei persoane juridice străine.
Instanța constată că prin Decizia nr. 1/12.01.2009 (f. 126 vol. I), s-a aprobat numirea petentei S.C. H. C. S.R.L., ca singur reprezentant fiscal al Margaritelli SpA și s-a atribuit petentei cod fiscal pentru activitatea de reprezentant fiscal (RO_), diferit de cel atribuit pentru activitatea proprie (RO_).
Instanța are în vedere și dispozițiile art. 153 alin. 6 din Codul fiscal (în vigoare la data de 18.11.2013), potrivit cărora persoana impozabilă stabilită în Comunitate, dar nu în România, care are obligația să se înregistreze în scopuri de TVA în România, poate, în condițiile stabilite prin norme, să își îndeplinească această obligație prin desemnarea unui reprezentant fiscal.
De asemenea, potrivit art. 69.6. din H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (în vigoare la data de 18.11.2013), în cazul în care persoana impozabilă străină își încetează activitatea sau în cazul în care este obligată să își înregistreze sediul permanent în România, prin declarația de mențiuni depusă, reprezentantul fiscal va solicita radierea din registrul contribuabililor a persoanei impozabile străine.
Potrivit art. 151² alin. 7 din Codul fiscal (în vigoare la data de 18.11.2013), persoana care desemnează o altă persoană ca reprezentant fiscal, conform art. 150 alin. și/sau art. 151 alin. (2), este ținută răspunzătoare individual și în solidar pentru plata taxei, împreună cu reprezentantul său fiscal.
De asemenea, instanța are în vedere și dispozițiile art. 66¹ din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal (în vigoare la 18.11.2013), potrivit cărora reprezentantul fiscal, după ce a fost acceptat de organul fiscal competent, este angajat, din punctul de vedere al drepturilor și obligațiilor privind taxa pe valoarea adăugată, pentru toate operațiunile efectuate în România de persoana impozabilă nestabilită în România atât timp cât durează mandatul său.
Operațiunile efectuate de reprezentantul fiscal în numele persoanei impozabile nestabilite în România nu se evidențiază în contabilitatea proprie a persoanei desemnate ca reprezentant fiscal.
Reprezentantul fiscal poate să renunțe la angajamentul asumat printr-o cerere adresată organului fiscal competent. În cerere trebuie să precizeze ultimul decont de taxă pe valoarea adăugată pe care îl va depune în această calitate și să propună o dată ulterioară depunerii cererii când va lua sfârșit mandatul său. De asemenea, este obligat să precizeze dacă renunțarea la mandat se datorează încetării activității în România a persoanei impozabile nestabilite în România sau se datorează înregistrării directe în România, fără reprezentant fiscal, a persoanei impozabile stabilite în Comunitate pe care o reprezintă.
Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei aferente achizițiilor efectuate în numele persoanei impozabile nestabilite în România, reprezentantul fiscal trebuie să dețină documentele prevăzute de lege.
Instanța constată de asemenea că, potrivit art. 153 alin. 10 din Codul fiscal (în vigoare la data de 18.11.2013), persoana înregistrată conform prezentului articol va anunța în scris organele fiscale competente cu privire la modificările informațiilor declarate în cererea de înregistrare sau furnizate prin altă metodă organului fiscal competent, în legătură cu înregistrarea sa, sau care apar în certificatul de înregistrare în termen de 15 zile de la producerea oricăruia dintre aceste evenimente.
Devine evident faptul că avea această obligație într-adevăr persoana înregistrată, Margaritelli SpA, însă prin reprezentantul fiscal S.C. H. C. S.R.L..
Aplicând dispozițiile legale la speța dedusă judecății, instanța constată că petenta S.C. H. C. S.R.L. a fost sancționată în calitate de reprezentant fiscal al Margaritelli SpA. În procesul verbal de contravenție este menționat acest aspect, la rubrica privind contravenientul fiind completat inclusiv CUI-ul de reprezentant fiscal RO_.
În consecință, instanța apreciază că nu a fost încălcat principiul personalității, reprezentantul fiscal având calitatea de subiect activ al contravențiilor imputate.
Prin plângerea contravențională, petenta a invocat și faptul că procesul verbal a fost încheiat cu încălcarea principiului unicității răspunderii contravenționale, deoarece pentru aceleași fapte s-a dispus aplicarea unei amenzi contravenționale, cât și întocmirea unei dispoziții de impunere fiscală.
Instanța constată că prin Decizia de impunere nr. F-CT 240/18.11.2013 (f. 23-31 vol. I), petentei S.C. H. C. S.R.L., reprezentant fiscal al Margaritelli SpA, i-au fost impuse obligații fiscale suplimentare de plată.
De asemenea, instanța constată că potrivit art. 5 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare.
Instanța apreciază că susținerea petentei este neîntemeiată și nu poate duce la anularea procesului verbal, cât timp pentru fiecare din cele două contravenții constatate agenții constatatori au aplicat câte o sancțiune. Decizia de impunere a unor obligații fiscale suplimentare nu a fost luată ca urmare a săvârșirii unor contravenții, având alt temei de fapt și de drept, și anume stabilirea unor obligații suplimentare de plată, respectiv TVA și accesorii.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 219 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură fiscală, instanța reține următoarele:
Prin plângerea contravențională, petenta a invocat prescripția dreptului de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, arătând că presupusele fapte sunt identificate a fi fost săvârșite în cursul anului 2009, iar constatarea a fost făcută în anul 2013.
Instanța constată că potrivit art. 219 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură fiscală, constituie contravenție nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declarațiilor de înregistrare fiscală sau de mențiuni.
Potrivit art. 153 alin. 10 și 11 din Codul fiscal, persoana înregistrată conform prezentului articol va anunța în scris organele fiscale competente cu privire la modificările informațiilor declarate în cererea de înregistrare sau furnizate prin altă metodă organului fiscal competent, în legătură cu înregistrarea sa, sau care apar în certificatul de înregistrare în termen de 15 zile de la producerea oricăruia dintre aceste evenimente. În cazul încetării desfășurării de operațiuni care dau drept de deducere a taxei sau în cazul încetării activității sale economice, orice persoană înregistrată conform prezentului articol va anunța în scris organele fiscale competente în termen de 15 zile de la producerea oricăruia dintre aceste evenimente în scopul scoaterii din evidența persoanelor înregistrate în scopuri de TVA. Prin norme procedurale se stabilesc data de la care are loc scoaterea din evidență și procedura aplicabilă.
Potrivit art. 223 din Codul de procedură fiscală, dispozițiile prezentului titlu se completează cu dispozițiile legale referitoare la regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, contravenției reținute în sarcina petentei îi sunt aplicabile dispozițiile art. 13 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. În cazul contravențiilor continue, termenul de 6 luni curge de la data încetării săvârșirii faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/18.11.2013 (f. 200), petenta a fost sancționată deoarece nu a comunicat AFP C. modificarea informațiilor declarate în Cererea de înregistrare, despre încetarea desfășurării de operațiuni care dau drept de deducere a taxei, sau în cazul încetării activității sale economice.
Instanța apreciază că fapta constând în nedepunerea în termen de 15 zile de la producerea evenimentelor a declarațiilor de mențiuni privind încetarea activității, este o contravenție simplă, al cărei moment al consumării coincide cu momentul epuizării.
Astfel, contravenția s-a epuizat la data la care au expirat cele 15 zile prevăzute de art. 153 alin. 10 și 11 din Codul fiscal. Deși elementul material al contravenției constă într-o inacțiune, instanța apreciază că prin stabilirea unui termen limită în care trebuie anunțat organul fiscal, legiuitorul a prevăzut un moment al epuizării contravenției.
În cauză, petenta nu a fost sancționată pentru nedepunerea declarației de încetare a activității, ci pentru nedepunerea acesteia în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului, după cum prevede art. 153 alin. 10 și 11 din Codul fiscal, ceea ce înseamnă că în a 16-a zi, contravenția era deja epuizată.
Contravenția nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 13 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 pentru a fi a contravenție continuă, încălcarea obligației neavând o durată în timp, ci epuizându-se la momentul expirării termenului de 15 zile. Încălcarea dispozițiilor legii prin nedepunerea declarațiilor nu este de natură a imprima contravenției un caracter continuu deoarece în momentul în care au expirat cele 15 zile, contravenția s-a epuizat.
Momentul de la care începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001 este cel al săvârșirii faptei, respectiv cel al expirării celor 15 zile, și anume 16.01.2010.
Potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001, dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură civilă, după caz.
Potrivit art. 186 alin. 1 C. pen., la calcularea timpului ziua se socotește de 24 de ore, săptămâna de 7 zile, iar anul de 12 luni. Luna și anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă.
Aplicând dispozițiile legale la speța dedusă judecății, instanța constată că termenul de 6 luni în care agenții constatatori puteau să aplice sancțiunea contravențională s-a împlinit în data de 15.07.2010.
În cauză, sancțiunea contravențională a fost aplicată în data de 18.11.2013, depășindu-se astfel termenul de prescripție a aplicării sancțiunii contravențională.
Pasivitatea intimatei nu a fost justificată prin împrejurări obiective, aceasta neprecizând care au fost motivele pentru care petenta a fost sancționată contravențional la mai mult de 3 ani de la data săvârșirii faptei.
Pentru aceste motive, instanța va anula în parte procesul verbal de contravenție ./2009 nr._/18.11.2013, respectiv pentru contravenția prevăzută de art. 219 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură fiscală, pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 5.000 lei, sens în care va dispune exonerarea petentei de la plata amenzii în cuantum de 5.000 lei.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța o va analiza doar prin prisma contravenției prevăzute de art. 219 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură fiscală, sancțiunea pentru contravenția prevăzută de art. 219 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură fiscală fiind nelegal aplicată, astfel încât este de prisos analizarea temeiniciei acesteia.
Instanța constată că criticile de netemeinicie formulate de către petentă sunt întemeiate în parte, pentru următoarele considerente:
2. În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 219 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură fiscală, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/18.11.2013 (f. 200 vol. I), petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 14.000 lei, reținându-se în fapt că, deși a primit Dispoziția de măsuri obligatorii pentru traducere facturi în limba română, societatea a prezentat facturi și contracte economice descrise în Raportul de inspecție fiscală în amănunt, fiind încălcate prevederile art. 105 alin. 9 Cod procedură fiscală.
În conformitate cu dispozițiile art. 219 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură fiscală, constituie contravenție neducerea la îndeplinire a măsurilor stabilite potrivit art. 79 alin. (2), art. 80 alin. (4) și art. 105 alin. (9).
Instanța constată că prin Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 14/07.06.2013 (f. 101-102 vol. I), petentei i s-a stabilit măsura prezentării traducerilor certificate, în limba română, a tuturor documentelor primite/emise rezultate din activitatea economico financiară desfășurată în perioada pentru care a solicitat rambursarea TVA, având termen limită data de 15.07.2013.
Instanța constată că potrivit 8 alin. 1 și 2 din Codul de procedură fiscală, limba oficială în administrația fiscală este limba română. Dacă la organele fiscale se depun petiții, documente justificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limbă străină, organele fiscale vor solicita ca acestea să fie însoțite de traduceri în limba română certificate de traducători autorizați.
De asemenea, potrivit art. 105 alin. 9 din Codul de procedură fiscală, contribuabilul are obligația să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecției fiscale, în termenele și condițiile stabilite de organele de inspecție fiscală.
În speță, prin adresele nr. 6557/12.07.2013 (f. 325 vol. III) și nr. 6557/08.08.2013 (f. 326 vol. III), petenta a comunicat intimatei că s-au îndeplinit măsurile dispuse prin Dispoziția nr. 14 din 07.06.2013.
La data de 16.09.2013 a fost întocmit un Referat pentru reluarea inspecției fiscale (f. 116 vol. I), printre motivele menționate fiind și acela al îndeplinirii măsurilor stabilite de organele de inspecție fiscală.
D. urmare, prin adresa de la fila 114 vol. I, intimata i-a comunicat petentei că inspecția fiscală parțială va fi reluată începând cu data de 17.09.2013.
Instanța apreciază că motivul invocat de petentă, în sensul că însăși intimata a recunoscut prin acest referat îndeplinirea obligației de traducere a facturilor, nu poate duce la constatarea netemeiniciei procesului verbal.
Astfel, prin referatul menționat anterior, intimata nu a făcut decât să dispună reluarea inspecției fiscale, tocmai pentru verificarea îndeplinirii obligațiilor de către petentă, cât și pentru respectarea circularei cu nr._/16.09.2013 emisă de ANAF – cabinet Vicepreședinte.
Odată cu analizarea înscrisurilor depuse de petentă, intimata a constatat, prin Situația documentelor neprezentate din data de 20.09.2013 (f. 133 vol. I), că petenta nu a depus toate contractele și facturile solicitate. De altfel, petenta a avut cunoștință de această situație, documentul fiind semnat de reprezentantul petentei cu mențiunea ”Am primit un exemplar”.
Această împrejurare este întărită atât de Raportul de inspecție fiscală întocmit în data de 18.11.2013 (f. 51 vol. I), în care se precizează că în fapt nu s-au tradus în limba română majoritatea documentelor primare/facturi și nu s-au prezentat deloc contractele comerciale și devizele/procesele verbale de recepție, cât și de răspunsul intimatei la interogatoriu, la întrebarea numărul 1.
Susținerile petentei în sensul că a îndeplinit în întregime obligația impusă prin Decizia de măsuri, dar că ulterior intimata a solicitat traducerea suplimentară a altor înscrisuri, fără a exista o altă dispoziție de măsuri obligatorii, este apreciată de instanță ca o dovadă de rea credință, din moment ce prin Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 14/07.06.2013 (f. 101-102 vol. I), petentei i s-a stabilit măsura prezentării traducerilor certificate, în limba română, a tuturor documentelor primite/emise rezultate din activitatea economico financiară desfășurată în perioada pentru care a solicitat rambursarea TVA, având termen limită data de 15.07.2013.
În cauză, intimata nu avea niciun motiv să emită o altă dispoziție de măsuri, deoarece petenta avea deja impusă obligația de a prezenta toate documentele traduse.
De asemenea, din declarația martorului G. R. S. (f. 456), instanța nu poate reține o altă situație de fapt, din moment ce martorul a declarat că nu cunoaște ce documente au fost traduse și nici dacă acestea au fost sau nu predate organului fiscal.
Instanța apreciază că înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv contracte și facturi traduse de traducător autorizat (f. 469-562 vol. III) nu sunt apte să demonstreze că au fost depuse intimatei.
Potrivit art. 278 C.p.c., data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care l-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, printr-una din modalitățile prevăzute de lege.
Având în vedere faptul că facturile și contractele depuse la dosarul cauzei nu au căpătat dată certă în nicio modalitate prevăzută de lege, instanța apreciază că acestea nu erau opozabile terților, inclusiv intimatei.
În ceea ce privește susținerea petentei în sensul că în mod abuziv intimata a solicitat traducerea tuturor facturilor, deoarece potrivit Directivei 2006/112/UE cuprinde dispoziții contrare, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată.
În primul rând, instanța amintește petentei că în cazul în care ar fi considerat că Dispoziția nr. 14/07.06.2013 ar fi fost întocmită cu nerespectarea prevederilor legale, avea posibilitatea formulării unei contestații, potrivit art. 205 din Codul de procedură fiscală.
Criticile de nelegalitate aduse de petentă atât Dispoziției nr. 14/07.06.2013, cât și Raportului de inspecție fiscală, precum și Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nu pot face obiectul unei plângeri contravenționale, având căi de atac specifice, în care putea invoca motivele arătate.
Mai mult, susținerile din cadrul plângerii în sensul că au fost sustrase documente înmânate organului fiscal de asemenea nu pot face obiectul unei plângeri contravenționale, ci al unei plângeri penale adresate organelor competente.
Cu toate acestea, instanța amintește că potrivit art. 248 a din Directiva 2006/112/UE, în scopuri de control și în ceea ce privește facturile referitoare la livrarea de bunuri sau prestarea de servicii efectuate pe teritoriul lor și facturile primite de persoane impozabile stabilite pe teritoriul lor, statele membre pot solicita, pentru anumite persoane impozabile sau în anumite cazuri, traducerea acestor facturi în limbile lor oficiale. Cu toate acestea, statele membre nu pot impune traducerea facturilor ca cerință generală.
De asemenea, dispozițiile art. 77¹ alin. 35 din Normele de aplicare a Codului fiscal (în vigoare la data de 18.11.2013), în scopuri de control, organele fiscale competente pot solicita traducerea în limba română, în anumite situații sau pentru anumite persoane impozabile, a facturilor emise pentru livrările de bunuri și prestările de servicii pentru care locul livrării, respectiv prestării se consideră a fi în România, conform prevederilor art. 132 și 133, precum și a facturilor primite de persoane impozabile stabilite în România în sensul art. 1251 alin. (2).
Este evident că traducerea facturilor și a contractelor nu a fost solicitată ca o cerință generală, tuturor contribuabililor, sau chiar și petentei în orice moment al activității sale. Dimpotrivă, intimata a solicitat petentei traducerea contractelor și a facturilor întocmite într-o limbă străină în vederea finalizării inspecției fiscale, având în vedere faptul că majoritatea documentelor erau întocmite într-o altă limbă decât cea română.
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța apreciază că intimatul a dovedit că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 219 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură fiscală.
La aprecierea sancțiunii aplicate, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța apreciază că sancțiunea principală aplicată, amenda de 14.000 lei, fiind aplicată în cuantumul maxim prevăzut de art. 219 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, nu este proporțională cu fapta săvârșită și cu împrejurările de fapt.
Instanța admite că săvârșirea unor fapte precum cea a petentei au o gravitate ridicată deoarece împiedică efectuarea inspecțiilor fiscale. Astfel, înlocuirea amenzii cu avertisment nu ar face decât să o încurajeze pe petentă să comită în continuare astfel de fapte, în condițiile în care oricum, prin unele dintre motivele invocate în plângerea contravențională, petenta nu a dovedit că regretă sau că a conștientizat gravitatea faptei săvârșite.
Cu toate acestea, instanța nu poate să ignore faptul că totuși, petenta a îndeplinit parțial obligațiile stabilite prin Dispoziția de măsuri obligatorii, astfel încât va dispune reducerea amenzii aplicate, de la 14.000 lei la 12.000 lei.
Instanța constată că, fiind întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, de către agenții constatatori competenți, Procesul verbal de constatare a contravenției ./2009 nr._/18.11.2013 generează o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001, dispozițiile sale se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură civilă. Astfel, în conformitate cu art. 249 C.p.c., petenta avea sarcina de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
Este adevărat că potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene de Justiție a Drepturilor Omului, contravențiile sunt incluse în noțiunea de „acuzație în materie penală”, contravenienții beneficiind de toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în materie penală, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Cu toate acestea, Curtea a stabilit recent, în Hotărârea din 6 aprilie 2012 în cauza N. G. împotriva României, că în orice sistem de drept există prezumții de fapt și de drept. În principiu, Convenția nu se opune acestora, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depășească un anumit prag și să încadreze prezumțiile între niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptei și protejând dreptul la apărare.
În ceea ce privește respectarea prezumției de nevinovăție, aceasta a fost deplin asigurată în cauză petentei. Cu toate acestea, intimata a reușit, prin materialul probator administrat, să răstoarne această prezumție și să demonstreze vinovăția petentei în săvârșirea contravenției prevăzute de art. 219 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură fiscală și sancționate de art. 219 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură fiscală.
Având în vedere considerentele menționate anterior, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă, în sensul că:
-va anula în parte Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/18.11.2013 întocmit de D.G.R.F.P. G. – A.J.F.P. A.I.F. S.I.F. P.J. 2 C., pentru contravenția prevăzută de art. 219 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură fiscală pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 5.000 lei și va înlătura sancțiunea aplicată pentru contravenția menționată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 5.000 lei.
-va modifica în parte procesul verbal pentru contravenția prevăzută de art. 219 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură fiscală, în sensul că va reduce amenda aplicată, de la 14.000 lei la 12.000 lei.
-va menține celelalte dispoziții ale Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/18.11.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. H. C. S.R.L., având CUI_, înregistrată la ORC sub nr.J_ , cu sediul în C., ..35, jud.C. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul în C., ., nr.18, jud.C..
Anulează în parte Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/18.11.2013 întocmit de D.G.R.F.P. G. A.J.F.P. A.I.F. S.I.F. P.J. 2, pentru contravenția prevăzută de art. 219 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură fiscală pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 5.000 lei și înlătură sancțiunea aplicată pentru contravenția menționată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 5.000 lei.
Modifică în parte procesul verbal pentru contravenția prevăzută de art. 219 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură fiscală, în sensul că reduce amenda aplicată de la 14.000 lei la 12.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale Procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor A/2009 nr._/18.11.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. A. I. Ș. D.
Red.jud.V.A.I/19.01.2015
Tehnoredact.D.Ș.
4 ex./27.01.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 374/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 309/2015.... → |
|---|
