Plângere contravenţională. Sentința nr. 3372/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3372/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 3372/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 3372/2015
Ședința publică din 24.03.2015
PREȘEDINTE: L. Focsa
Grefier: M. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent F. N. C. și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA - SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contraventionala .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 12.03.2015, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 24.03.2015 când s-a pronunțat .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 10.12.2014, petentul F. N. C. a solicitat instanței anularea procesului verbal de contravenție . nr._/25.11.2014 întocmit de către I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA - SERVICIUL RUTIER prin care a fost sancționat contravențional cu amenda de 1000 lei, 5 puncte amendă și reținerea certificatului de înmatriculare și a numerelor de înmatriculare, precum și returnarea numerelor mașinii.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 25.11.2014 a fost oprit de către agentul constatator care i-a solicitat actele și a întocmit procesul verbal de contravenție, fără a nota obiecțiunile petentului, deși acesta a explicat că a cumpărat autoturismul recent și îl ducea la service pentru reparații, neștiind că asigurarea RCA era expirată de câteva zile, ținând cont că nu a circulat până la data de 25.11.2014 cu acel autoturism.
Petentul a invocat drept motive de nelegalitate ale procesului verbal faptul că nu în cuprinsul acestuia nu este indicată localitatea și . săvârșită contravenția, că agentul constatator nu a trecut în procesul verbal toate mențiunile precizare de către petent și toate împrejurările faptei și a aplicat trei pedepse pentru aceeași contravenție, neputându-se distinge fapta pentru care a fost aplicată amenda.
A mai susținut petentul că măsura reținerii permisului este abuzivă, precum și că fapta nu a avut nici un fel de urmare și nu a produs nicio consecință negativă pentru participanții la trafic.
În subsidiar petentul a solicitat instanței înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul și restituirea certificatului de înmatriculare și al numerelor auto.
În drept, petentul a invocat disp. art. 10 alin. 1, art, 16 alin.1, art. 17, art. 31 alin. 1 și art. 32 alin. 1 din OG 2/2001.
În probațiune petentul a depus la dosar următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenție în original (f.4), copie după polița de asigurare RCA nr._(f.5) copie după polița de asigurare RCA nr._(f.6).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 20 lei, potrivit art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 20.01.2014 intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA - SERVICIUL RUTIER a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În susținerea întâmpinării, intimatul a arătat că prin procesul verbal . nr._/25.11.2014 petentul a fost sancționat deoarece în data de 25.11.2014 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . fără a avea cuplată centura de siguranță în timpul mersului, fapta fiind prev. de art. 36 alin. 1 și sancționată de art. 9 alin.l 2 din OUG 195/2002, precum și că asigurarea obligatorie de răspundere civilă obligatorie era expirată, fapta fiind prev. și sancționată de art. 64 din Legea nr. 136/1995, abaterile fiind constatate în mod direct de către agentul constatator, fără a fi avut posibilitatea de a fi înregistrat abaterea, datorită rapidității cu care se desfășoară astfel de fapte în trafic.
A mai susținut intimatul că petentul ca și șofer auto era obligat să verifice toate documentele în momentul în care s-a urcat la volan iar faptul că a încheiat o poliță de asigurare de tip RCA în ziua imediat următoare nu îl exonerează de răspundere.
În drept intimatul a invocat disp. OUG 195/2002, HG 1391/2006, OG 2/2001.
În probațiune intimatul a depus la dosar raportul agentului constatator (f.19) și transcrierea mecanică a procesului verbal de contravenție (f.18)
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal . nr._/25.11.2014, petentul a fost sancționat cu avertisment și 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 și sancționate de art. 99 alin 2 din OUG 195/2002 și cu amenda de 1000 lei și măsura tehnico administrativă de reținere a certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor de înmatriculare pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate art. 64 din Legea nr. 136/1995.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat cu următoarele obiecțiuni: „nu am știut că a expirat”.
Prima contravenție a constat în faptul că petentul a circulat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe . fără a avea cuplată centura de siguranță în timpul mersului.
A doua contravenție a constat în faptul că petentul avea asigurarea RCA expirată.
În drept, potrivit art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice cu excepția cazurilor prevăzute de regulament.
Totodată, conform art. 64 din Legea nr. 136/1995, încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prev. la art. 48 și art. 56 din lege se sancționează cu amenda de la 1000 lei la 2000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare a autovehiculului până la prezentarea documentului privind încheierea autovehiculelor.
De asemenea, conform art. 76 alin. 2 din OUG 195/2002 poliția rutieră dispune măsura reținerii certificatului de înmatriculare sau înregistrare și retragerea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare a vehiculelor neasigurate, aflate în trafic, eliberând dovadă fără drept de circulație.
Instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de la înmânare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal contestat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor imperative ale art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța va respinge motivele de nelegalitate invocate de către petent pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește locul săvârșirii contravențiilor, în procesul verbal s-a menționat că faptele au fost săvârșire în loc Năvodari, pe . susținerile petentului cu privire la acest aspect sunt nefondate.
Totodată, instanța apreciază că în procesul verbal de contravenție este descrisă fapta cu arătarea împrejurărilor în care aceasta s-a produs, contestarea de către petent a celor reținute de agentul constatator constituind un motiv de netemeinicie al procesului verbal, și nu un motiv de nelegalitate iar contestarea situație de fapt urmează a fi analizată sub aspectul temeiniciei procesului verbal. În ceea ce privește încălcarea disp. art. 16 din OG 2/2001, cu privire la nesurprinderea tuturor împrejurărilor în care s-a comis fapta, anularea actului poate interveni numai în condițiile art. 175 Cod procedură civilă doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care sa nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, dovadă care nu a fost făcută în cauză. De altfel, nulitatea relativă se acoperă prin faptul că petentul a avut posibilitatea de a prezenta toate împrejurările faptei pe calea plângerii contravenționale care face obiectul prezentei cauze.
Aceleași considerente vor fi avute în vedere în ceea ce privește critica de nelegalitate a procesului verbal cu privire la încălcarea art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 prin neconsemnarea tuturor obiecțiunilor formulate de către petent. Astfel instanța constată că rubrica destinată obiecțiunilor este completată cu mențiunea că ” nu am știut că a expirat”, procesul verbal fiind însușit prin semnătură, petentul având posibilitatea de a nu semna procesul verbal de contravenție în situația în care a apreciat că nu au fost consemnate toate mențiunile sale. Mai mult, petentul a avut posibilitatea de a exprima toate obiecțiunile si criticile sale pe calea plângerii contravenționale care face obiectul acestei cauze.
În ceea ce privește critica de nelegalitate conform căreia pentru o faptă au fost aplicate trei pedepse, instanța o va respinge ca neîntemeiată, ținând cont că petentul a fost sancționat pentru două fapte contravenționale, astfel cum este de altfel menționat în procesul verbal de contravenție. În ceea ce privește încălcarea disp. art. 36 din OUG 195/2002 a fost aplicată sancțiunea principală a avertismentului și sancțiunea complementară a aplicării a 2 puncte de penalizare, care decurge din lege, în timp ce pentru contravenția prev. de art. 64 din Legea nr. 136/1995 a fost dispusă amenda contravențională în cuantum minim, de 1000 lei, nefiind aplicate puncte de amendă care să conducă la un dubiu cu privire la tipul sancțiunii aplicate pentru fiecare contravenție. Totodată, pentru cea de-a doua faptă a fost aplicată măsura tehnico administrativă de reținere a permisului de conducere și retragere a plăcuțelor de înmatriculare, conform prev. art. 76 alin. 2 din OUG 195/2002, aplicate de drept odată cu constatarea unui vehicul neasigurat aflat în trafic.
În consecință, instanța constată că au fost respectate disp, art. 5 alin. 7 din OG 2/2001conform cărora pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare, pentru două fapte fiind dispuse doar două sancțiuni principale, respectiv avertismentul și amenda de 1000 lei, și sancțiunile complementare prevăzute de lege.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Totodată, instanța apreciază că petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, care are scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților.
Ambele prezumții sunt relative, iar prezumția de veridicitate operează doar până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Instanța constată că în ceea ce privește prima contravenție reținută în sarcina sa, respectiv faptul că nu purta centura de siguranță pe timpul mersului, petentul nu a propus nicio probă în susținerea nevinovăției sale, și nici nu și-a susținut nevinovăția cu privire la această abatere pe calea plângerii contravenționale ori prin obiecțiunile formulate în procesul verbal de contravenție.
Față de aceste considerente, instanța constată că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prev. de art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 și sancționate de art. 99 alin 2 din OUG 195/2002.
Cu privire la cea de-a doua contravenție, instanța constată că petentul recunoaște că deținea autovehiculul în proprietate, dar acesta susține că nu știa că asigurarea RCA expirase de câteva zile.
Totodată, instanța constată din înscrisurile depuse la dosar de către petent, respectiv copie după polița de asigurare RCA nr._(f.5) și copie după polița de asigurare RCA nr._(f.6) că autovehiculul cu nr. de înmatriculare Ct-82-TTR a avut asigurare RCA valabilă de la data de 09.05.2014 până la data de 08.11.2014 și ulterior de la data de 26.11.2014 până la data de 25.05.2015, astfel încât la data de 25.11.2014 când petentul a fost depistat în trafic circulând cu acest autovehicul, autoturismul nu avea o asigurare RCA valabilă.
Instanța constată că petentul avea obligația de diligență de a se asigura că autoturismul pe care îl conducea și pe care îl deține în proprietate are asigurare RCA valabilă, neavând relevanță și nefiind de altfel nici dovedite susținerile petentului că nu a mai circulat cu acest autovehicul până la acea dată.
Față de aspectele reținute mai sus, instanța reține că petentul se face vinovat și de săvârșirea celei de-a doua contravenții reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate, instanța constată că pentru. săvârșirea contravenției prev. de art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 și sancționate de art. 99 alin 2 din OUG 195/2002 a fost aplicată sancțiunea principală a avertismentului precum și sancțiunea contravențională de 2 puncte de penalizare iar pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancțioante art. 64 din Legea nr. 136/1995 a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantumul minim prevăzut de lege- 1000 lei, precum și măsura tehnico-administrativă a reținerii certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor de înmatriculare.
Instanța constată că pentru fapta de a nu purta centura de siguranță petentului i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului, având în vedere pericolul social redus al acesteia în timp ce sancțiunea complementară a aplicării a 2 puncte de penalizare a fost aplicată de drept ca urmare a constatării săvârșirii acestei contravenții.
În ceea ce privește amenda de 1000 lei, pentru încălcarea obligației legale de asigurare RCA, contravenție prev. de art. 64 din Legea nr. 136/1995, instanța apreciază că sancțiunea în cuantumul minim prevăzut de lege este proporțională cu gravitatea faptei, de nerespectare a unei obligații legale prevăzute în sarcina oricărui proprietar de autoturism în timp ce măsura tehnico-administrativă a reținerii certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor de înmatriculare decurge din lege ca urmare a constării în trafic a unui autovehicul neasigurat, nefiind abuzivă, astfel cum în mod neîntemeiat susține petentul.
Din aceste motive, instanța va respinge solicitarea petentului de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul și de înlăturare a măsurii reținerii certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor de înmatriculare, respingând pe cale de consecință și cererea acestuia de returnare a certificatului și a plăcuțelor.
Față de aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/25.11.2014 ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul F. N. C., CNP -_, cu domiciliul ales in NAVODARI -CU D. ALES, ., .. A, . cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA - SERVICIUL RUTIER cu sediul in Constanta, ., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/25.11.2014, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.03.2015.
Președinte Grefier
L. Focsa M. I.
Red. Jud. L.F./ 03.04.2015 /4.ex.
Tehn.M.I. 07.04.2015
emis
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4125/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3403/2015.... → |
|---|
