Plângere contravenţională. Sentința nr. 3815/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3815/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 3815/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3815
Ședința publică din data de 02.04.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. R. P.
GREFIER: M. R.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRAREA FISCALĂ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 12.03.2015 și au fost consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, cand instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 19.03.2015, 26.03.2015 și 02.04.2015 când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberand, constata ca:
Prin plangerea formulate si inregistrata la Judecatoria Constanta sub nr. de dosar_, petenta S.C. C. D. S.A, in contradictoriu cu AGENȚIA DE ADMINISTRARE FISCALA -DIRECȚIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA - DIRECȚIA REGIONALA ANTIFRAUDA 2 CONSTANTA, a solicitat in principal, anularea procesului verbal . nr._/15.07.2014, iar in subsidiar, inlocuirea măsurii amenzii cu măsura avertismentului.
In fapt, a aratat ca in data de 15.07.2014, la punctul sau de lucru din stațiunea Mamaia, s-au prezenat reprezentanți ai organului constatator, care, in urma controlului i s-au retinut faptele prevazute de art. 10 lit.c din OUG nr. 28/1999 și de
art. 2703 alin 1 din Legea 31 /1999
Astfel, a aratat ca in cuprinsul art. 4 alin 1 din OUG 28/1999 se menționează ca (1) Bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal, care trebuie să cuprindă cel puțin: denumirea și codul fiscal de operatorului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electrcnic fiscal; logotipul și . ale aparatului; numărul de ordine; data și ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; prețul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe operațiune inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată; valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de cotă; valoarea totală a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum și valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul.
Petenta a arata ca a emis bonuri valorice cu denumirea serviciului tip „restaurant", insa organul constatator a ca aceasta mențiune este insuficienta.
S-a mentionat ca bonurile fiscale atașate, sunt insotite de nota de plata care individualizează in mod detaliat fiecare produs pentru care s-a emis bon fiscal, astfel ca, nu se poate aprecia ca nu s-a procedat la o individualizare a produselor livrate. Mai mult, s-a apreciat ca bonurile fiscale emise, coroborate valoric cu notele de plata, întrunesc elementele obligatorii prevăzute de dispozițiile art 4 alin 1 raportat la art 10 lit c din OUG 28/1999.
Se sustine ca raportat la textul legal invocat a fi incalcat de către organul constatator, s-ar afla in fata dispozițiile legale cu caracter echivoc, art.10 alin.l lit.c) din O.U.G.28/1999 marginindu-se să arate faptul că bonul fiscal trebuie să cuprindă denumirea produsului, fără însă a defini acest termen detalia în vreun mod ceea ce se înțelege prin denumirea produsului și care sunt în mod concret ce trebuie inserate pe bonul fiscal pentru a conține denumirea completă a produsului, că pentru a asigura o protecție reală a drepturilor persoanei și pentru a evita orice măsură, O.U.G.28/1999 trebuie să fie conformă cu cerințele Convenției Europene a Drepturilor și să întrunească în mod cumulativ două calități: de a fi accesibilă și previzibilă, urmează sa rețină așadar, că pentru a fi previzibile dispozițiile art.10 alin.l lit.c) din 28/1999, trebuie să fie redactate cu suficientă precizie deoarece condițiile în care se poate sancționarea contravențională a petentului astfel încât să poată fi prevăzute în limite rezonabile, iar persoana să-și poată dirija comportamentul în cunoștință de cauză.
Sensul comun al substantivului denumire astfel cum apare explicat în Dicționarul Explicativ al Române este următorul DENUMIRE, denumiri, s.f. Faptul de a denumi; numire. Nume dat unei ființe sau unui lucru; cuvânt cu care numim ceva.
Pe de alta parte, se observă ca nici dispozițiile art. 10 alin.l din Ordonanță de urgență nr. 28 din 25 999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice și nici art.56 din Hotărârea nr. 479 din 18 aprilie 2003 privind aprobarea Normelor metodologice aplicarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale nu explică în mod clar și concis ceea ce se intelege prin denumirea produsului.
In vederea aprecierii încadrării situației de fapt astfel cum a fost expusă de agentul constatator în dispozitiile legale, se va avea în vedere sensul comun al cuvântului denumire, astfel încât apreciază ca fata de modul de redactare a dispozițiilor legale inserarea pe bonul fiscal a denumirii generice a produsului sau serviciului este suficientă față de modul de redactare a dispozițiilor legale prevăzute de lege.
De asemenea, s-a arata ca in mod nejustificat a apreciat organul constatator ca bonul fiscal nu contine elementele prevăzute la art. 4 alin.1, cu atat mai mult cu cat, astfel cum s-a arătat acestea sunt insotite de notele de plata, aceste inscrisuri având calitatea de documente justificative, apte a fi inregistrate in contabilitate in raport de dispozițiile Legii 82/1991.
In ceea ce privește ce-a de a doua fapta reținuta arata petenta ca s-a apreciat de către organul constatator ca facturile nr. 763/06.07.2014 si 762/04.07.2014 nu au evidentiat capitalul social subscris si vărsat al societatii. Insa, facturile emise de societate sunt întocmite in format electronic, iar softul care permite emiterea facturii nu are inscrisa rubrica capital social subscris si capital social.
Or, urmare a controlului efectuat, aceasta deficienta a fost corectata, societatea operand modificările in solicitarea organului constatator.
In ceea ce priveste insa obligativitatea menționării capitalului social subscris si vărsat in cuprinsul facturii, textul legal invocat il reprezintă dispozițiile art 74 din Legea, potrivit căruia, (1) in orice factura, oferta, comandă, tarif, prospect și alte documente întrebuințate în comerț, emanând de la o societate, trebuie să se menționeze denumirea, formă juridică, sediul social, numărul din registrul comerțului și codul unic de înregistrare. Sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice, care vor cuprinde elementele prevăzute de legislația din domenii..
Dacă societatea pe acțiuni optează pentru un sistem dualist de administrare, în conformitate cu prevederile art. 153, documentele prevăzute la alin. (1) vor conține și mențiunea «societate administrată în sistem dualist».
In documentele prevăzute la alin. (1), dacă acestea provin de la o societate cu răspundere limitată, se va menționa și capitalul social, iar dacă ele provin de la o societate pe acțiuni, comandită pe acțiuni, se vor menționa atât capitalul social subscris, cât și cel vărsat.
Cu titlu special derogator, reglementarea legala care stabileste elementele obligatorii ce trebuie inserate in cuprinsul unei facturi este data de legiuitor in cuprinsul art. 155 alin.19 din Legea nr. 153/2003:
” Factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informații:
a) numărul de ordine, în baza uneia sau a mai multor serii, care identifică factura în mod unic, b)data emiterii facturii; c)data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura in care această dată este anterioară datei emiterii facturii; d) denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile”, etc.
Mai mult dispozițiile art 159 din Legea 571/2003 permit agenților economici corectarea documentelor emise.
In drept, s-au invocat Og 2/2001, OUG 28/1999 si Legea 31/1990.
In probatiune, au fost depuse inscrisuri.
Intimatul, legal citat a formulat intampinare la dosar solicitand instantei respingerea plangerii ca nefondata.
Astfel, a aratat ca in urma unui control inopinat la punctul de lucru al petenrtei s-a
s-a constatat ca reclamanta ..A. a săvârșit 2 (doua) fapte contravenționale:
-bonurile fiscale cuprindeau date eronate sau fara ca acestea sa conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1), incalcandu-se astfel dispozițiile art.10 alin.(1) lit. c) OUG nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicata, cu modificările si completările ulterioare;
-pe facturile fiscale emise de societate, nu este inscris capitalul social subscris si vărsat al societății furnizoare, respectiv S.C. C. D. S.A., indalcandu-se astfel dispozițiile Legii 31/1990 privind legea societăților, republicata, cu modificările si completările ulterioare
De asemenea, s-a mai constatat si faptul ca bonurile fiscale emise cu aparatul de marcat electronic (AMEF) seria CT_ nu conțin toate elementele prevăzute la art.4 alin.1 din OUG nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicata, cu modificările si completările ulterioare, in sensul ca la denumirea bunului comercializat se folosesc denumiri generice "Restaurant "fara a fi individualizat produsul livrat către populație.
S-a mentionat in continuare ca prin fapta sa, reclamanta a incalcat dispozițiile art. 4 alin. 1 din OUG nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicata, cu modificările si completările ulterioare in care se arata ca:
"(1) Bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal, care trebuie sa cuprindă cel puțin: denumirea si codul fiscal ale operatorului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal, denumirea fiecarui bun livrat sau serviciu prestat, pretul sau tariful unitar, cantitatea, valoarea pe fiecare operatiune, inclusiv TVA, cu indicarea nivelului de cota; valoarea totala a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugata, precum si valoarea altor taxe care nu se cuprind in baza de impozitare a TVA, daca e cazul ”.
In conformitate cu dispozițiile art. 56 din H.G. 479/2003 privind aprobarea Noianelor metodologice pentru aplicarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
(1) Conținutul bonului fiscal, cu excepția bonurilor fiscale emise cu aparatele de marcat electronice fiscale destinate activităților de schimb valutar si de taximetrie, cuprinde:
data, ora si minutul emiterii bonului fiscal; numărul de ordine al acestuia, /a nivelul zilei de lucru; numele sau codul operatorului; denumirea fiecărui bun livrat sau a serviciului prestat: prețul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugata, cu indicarea cotei acesteia; valoarea totala a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugata; valoarea totala a taxei pe valoarea adăugata pe cote ale acesteia,cu indicarea nivelului de cote; valoarea totala a operatiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugata; valoarea altor taxe care nu se cuprind in baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugata, daca este cazul.
S-a invederat ca este neintemeiata susținerea reclamantei conform careia "bonurile fiscale atașate plângerii sunt însoțite de nota de plata care individualizează in mod detaliat fiecare produs pentru care s-a emis bon fiscal si bonurile fiscale emise coroborate valoric cu notele de plata, întrunesc elementele obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 4 alin. 1 raportat la art. 10 lit.c din OUG nn28/1999 rep. "având in vedere ca legislația specifica privind utilizarea caselor de marcat prevăzuta atat in OUG nr.28/1999 rep, cat si in H.G. 479/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea OUG nr. 28/1999 rep, privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, nu recunoaște alte documente sau asimilate acestora decât bonurile fiscale emise cu aparatul de marcat electronic fiscal.
Or, emiterea bonurilor fiscale ce cuprind înregistrate denumiri incomplete de produse împiedica efectuarea controlului de specialitate de către organele de control fiscal.
In efectuarea controlului de specialitate, organele fiscale compara stocul faptic al mărfurilor dintr-o gestiune cu stocul scriptic înregistrat in contabilitate. Pentru determinarea stocului scriptic se iau in considerare aprovizionările de mărfuri scriptice si livrările de mărfuri scriptice care se realizează fie prin facturi, fie prin bonuri fiscale.
Emiterea bonului fiscal cu denumirea generica sau incompleta, împiedica astfel organul fiscal sa determine ce bunuri au fost livrate dintr-o gestiune pentru a determina plusurile de marfa sau lipsurile de marfa dintr-o gestiune.
Situația in care se constata marfa in plus fata de stocul scriptic, probează faptul ca in gestiune a intrat marfa fara documente de proveniența. In cazul in care stocul faptic este mai mic decât stocul scriptic, rezulta faptul ca au ieșit marfuri din gestiune pentru care nu s-au emis documente fiscale (bonuri fiscale, facturi).
Un alt argument pe care petenta il invoca in plângere il reprezintă si modalitatea in care aceasta isi tine gestiunea prin metoda global valorica. Astfel, urmeaza sa fie respinsa o astfel de apărare întrucât metoda folosita la restaurante este cea cantitativ valorica, prin aceasta metoda societatea având si obligația intocmirii fiselor de magazie a tuturor produselor din gestiunea bucătărie restaurant.
Metoda global valorica invocata se aplica " mărfurilor si ambalajelor" ori in cazul in care vorbim de "materii prime care urmează a fi prelucrate in cadrul bucătăriei si a restaurantelor" si comercializate in stare transformata, atunci obligatorie conform OMEF 3512/2008 este metoda cantitativ valorica.
In ceea ce priveste cea de-a doua contraventie imputata petentei, s-a mentionat ca la data si ora aceluiași control, echipa de control a constatat faptul ca pe facturile fiscale emise de societate nu este înscris capitalul social subscris si vărsat al societății furnizoare, respectiv S.C. C. D. S.A., fapt ce contravine prevederilor art. 74 din Legea 31/1990 privind legea societăților, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Potrivit OMFP 3512/2008 Anexa 1 "3. în cuprinsul oricărui document emis de (către o societate comercială trebuie să se menționeze și elementele prevăzute de legislația din domeniu, respectiv forma juridică, codul unic de înregistrare și capitalul social, după caz."
Prin nota explicativa completata de către doamna I. E., in calitate de administrator al societății C. D. S.A., la intrebarea "precizați motivul pentru care facturile cu nr.763/06.07.2014 si 762/04.07.2014 nu conțin date le privitoare la capitalul subscris si vărsat" aceasta a recunoscut ca "Facturile sunt scoase dintr-un program achiziționat de pe internet, eu neputand interveni pentru modificări."
S-a considerat ca justificarea data de către d-na administrator I. E. confirma incalcarea prevederilor art.74 si constituie contravenția prevăzuta . 2703 alin.(1) din Legea nr.31/_ privind legea societăților, republicata.Potrivit art. 270 indice 3 alin.1 din Legea 31/1990 republicata "încălcarea prevederilor art. 74 constituie contravenție și este sancționată cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei."
In probatiune, intimatul a depus la dosar documentatia care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat in cauza.
In cauza a fost incuviintata si administrata pentru ambele parti proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, insanta retine urmatoarea stare de fapt:
In sarcina petentei C. D. Sa s-a retinut in urma unui control efectuat la data de 15.07.2014 la punctul de lucru al acesteia din statiunea Mamaia faptul ca bonurile fiscale emise cu aparatul de marcat electronic (AMEF) seria CT_ nu conțin toate elementele prevăzute la art.4 alin.1 din OUG nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicata, cu modificările si completările ulterioare, in sensul ca la denumirea bunului comercializat se folosesc denumiri generice "Restaurant "fara a fi individualizat produsul livrat către populație, fiind incalcate astfel dispozitiile art. 10 alin.1 lit. c) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.
De asemenea, s-a mai constat faptul ca pe facturile emise de aceasta societate, nu este înscris capitalul social subscris si vărsat al societății furnizoare, respectiv S.C. C. D. S.A., fapt ce contravine prevederilor art. 74 din Legea 31/1990 privind legea societăților, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Potrivit art. 10 alin.1 din OUG nr. 28/1999, constituie contravenții următoarele fapte daca, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:
(...) lit. c) emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fara ca acesta sa conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1);
Dispozitiile art. 4 alin. 1 din OUG nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicata, cu modificările si completările ulterioare in care arata ca bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal, care trebuie sa cuprindă cel puțin: denumirea si codul fiscal ale operatorului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal, denumirea fiecarui bun livrat sau serviciu prestat, pretul sau tariful unitar, cantitatea, valoarea pe fiecare operatiune, inclusiv TVA, cu indicarea nivelului de cota; valoarea totala a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugata, precum si valoarea altor taxe care nu se cuprind in baza de impozitare a TVA, daca e cazul .
Art. 11 din acelasi act normativ arata ca (1) amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepția celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel: a) faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), g) și o) se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei".
Potrivit art. 74 din legea nr. 31/1990 (1) in orice factură, ofertă, comandă, tarif, prospect și alte documente întrebuințate în comerț, emanând de la o societate, trebuie să se menționeze denumirea, forma juridică, sediul social, numărul din registrul comerțului și codul unic de înregistrare. Sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice, care vor cuprinde elementele prevăzute de legislația din domeniu.
(3) În documentele prevăzute la alin. (1), dacă acestea provin de la o societate cu răspundere limitată, se va menționa și capitalul social, iar dacă ele provin de la o societate pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, se vor menționa atât capitalul social subscris, cât și cel vărsat.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu. Instanța reține că, prin plângerea contravențională, petenta nu a indicat nici un motiv de nelegalitate.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza A. v. România).
În speță, instanța consideră că aspectele invocate de petenta in sustinerea plangerii sale nu sunt de natură să înlăture culpa societății pentru încălcarea legii.
Astfel, vizualizand bonurile fiscale emise de petenta si depuse in probatiune de intimat la fila 42 dosar, constatam faptul ca societatea petenta nu a emis in mod legal bonuri fiscale cu respectarea elementelor prevazute la art. 4 alin. 1 din OUG nr. 28/1999, respectiv nu a individualizat produsul livrat către populație, la denumirea bunului comercializat folosind o denumire generica, respectiv aceea de "restaurant " fiind astfel incalcate dispozitiile art. 10 alin.1 lit. c) din OUG nr. 28/1999.
Nu poate fi retinuta nici apararea paratei referitoare la faptul ca prin coroborarea bonului fiscal cu mentiunile din nota de plata ar fi respectate dispozitiile din legislatia specifica privind utilizarea caselor de marcat, facandu-se astfel si o individualizare a bunurilor livrate, atata vreme cat, legislatia in materie recunoaste si da eficienta strict bonurilor fiscale si nicidecum altor documente asimilate acestora.
In ceea ce priveste ce-a de-a doua contraventie retinuta de agentii controlori, instanta constata ca, din motivarea plangerii, societatea petenta recunoaste ca a incalcat dispozitiile art. 74 din legea nr. 31/1990, aceasta neevidentiind in facturile nr. 763 si 762 din data de 04.07.2014 capitalul social subscris si varsat al acesteia.
Cu privire la cererea formulată in subsidiar de a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, instanța constată că intimata a aplicat petentei o amenda in cuantum total de 8000 lei pentru cele doua fapte contraventionale imputate. Astfel, instanta nu va proceda la înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, deoarece petenta nu a adus dovezi în sensul lipsei de pericol social al faptelor concrete imputate, mai ales că aceasta a săvârșit într-o singură doua fapte contravenționale de o gravitate sporită, iar scopul prevederilor legale mai sus indicate a fost printre altele să descurajeze evaziunea fiscală date fiind consecințele deosebit de grave ale acesteia pentru veniturile publice.
Față de cele arătate anterior, instanța apreciază că sancțiunile aplicate prin procesul-verbal sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, sancțiunea avertismentului nefiind suficientă în atenționarea petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și în corectarea pe viitor a conduitei acesteia.
F. de toate considerentele aratate, instanța, în temeiul dispozițiilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională, menținând actul atacat ca fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta . împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/15.07.2014, în contradictoriu cu intimatul ANAF.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 02.04.2015.
P., GREFIER,
A. R. P. M. R.
Red.jud.A.R.P.
Tehno. Red. M.R.
4ex/09.06.2015
Emis2com, azi, .
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 3721/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
