Plângere contravenţională. Sentința nr. 4110/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4110/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 41703/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr. 41._
SENTINȚA CIVILA nr. 4110
Ședința Publică din Data de 08 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Judecător C. I.
Grefier: L. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva Procesului-Verbal . nr._/12.11.2014, formulată de petenta C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A., înmatriculată la Registrul Comerțului cu nr. J_, având CUI_ și atribut fiscal RO, reprezentată legal prin Director G. P. A., cu sediul în București, Bvd. Dacia nr. 140, Sector 2, în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE – SECȚIA 4 POLIȚIE C., cu sediul în Mun. C., Bvd. Mamaia nr. 106, J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod proc. civilă, potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat succesiv pronunțarea la data de 07.04.2015 și 08.04.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art. 395 Cod proc. civilă, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 09.12.2014, sub nr.41._, petenta C. NAȚIONALĂ „POȘTA ROMÂNĂ” S.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE – SECȚIA 4 POLIȚIE C., ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună:
- în principal, anularea Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.11.2014, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale
- în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că:
(1). Amenda contravențională s-a dispus prematur față de prelungirea termenului până la 01.01.2016 prin H.G. nr.301/2012 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a legii nr. 333/2003 conform prevederilor art.7 alin (1), modificat prin Hotărârea nr.1.017. /11.12.2013, Hotararea nr. 361/2014 si Hotararea Guvernului nr. 877 din 15.10.2014 în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității si tinand cont de faptul ca acest termen a fost prelungit pana la data de 01.01.2016, prin Hotararea nr. 877/15.10.2014 prin modificarea Hotararii Guvernului nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor, in vigoare de la data de 09.05.2014 si publicata in M.O., Partea I nr. 760/20.10.2014.
Astfel, prin acest articol legiuitorul a înțeles să acorde termen pana la data de 01.01.2016 persoanelor prevăzute la art.2 din Legea nr. 333/2003 în vederea stabilirii modului de funcționare potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre. În continuare, art.2 (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor și valorilor, are următorul conținut: Ministerele si celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate sa asigure paza acestora. Din interpretarea coroborată a acestor articole legislative reiese că amenda stabilită de agentul constator este prematur aplicată, inaintea datei de 01.01.2016 prevăzute de legiuitor, cu atât mai mult cu cât au fost constatate fapte ce cad sub incidența noilor prevederi legislative. Astfel, H.G. nr.877/2014 a intrat în vigoare la data de 20 octombrie 2014, legiuitorul acordând termen pana la data de 01.01.2016 pentru . companiilor în privința prevederilor legale de pază și securitate.
În procesul-vebal organul de poliție a precizat că petenta nu a luat măsuri de asigurare a pazei unitatii si bunurilor apartinand acesteia. Termenul dat pana la 01.01.2016 prevăzut de articolul unic din HG nr. 877/2014 este un termen legal suspensiv care indică data până la care unitățile prevăzute trebuie să îndeplinească criteriile impuse de acest act normativ.
Legiuitorul a stabilit un termen (articolul unic din HG nr. 877/2014) în funcție de volumul și natura măsurilor care trebuie întreprinse pentru . unităților, pentru că aceste condiții pot fi îndeplinite numai în urma efectuării unor acte de dispoziție (de cumpărare, de achiziționare a acestor bunuri, de asigurare a resurselor financiare în vederea achziționării de mijloace de pază), urmând ca ulterior împlinirii termenului stabilit în procesul-verbal, unitățile să fie sancționate.
Societățile private pot acționa nelimitat în privința fondurilor societății, în acest caz, hotărârea asociatului de a se conforma prevederilor legale este personală, nelimitată de nicio hotărâre a unor organe de conducere. În schimb, în cazul unei societății comerciale cu capital de stat (acționarii C.N. Poșta Română S.A. sunt Statul Român și Fondul Proprietatea) hotărârile, inclusiv cele de achiziționare sunt limitate de Adunarea Generală a Acționarilor.
Din momentul alocării de fonduri în privința achiziției și până în momentul instalării sistemului video trebuie parcurse mai multe etape, care necesită foarte mult timp, din această cauză legiuitorul prelungind termenul de 24 luni (acordat prin Hotărârea nr. 1.017. /11.12.2013), pentru . societăților în privința prevederilor legale de pază și securitate, pana la data de 01.01.2016.
(2). Actul sancționator contestat este nul față de dispozițiile art.16 alin.1, alin.6 și alin.7, ale art.17 și art.19 alin. 1 și alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, întrucât:
- în cuprinsul procesului-verbal contestat este mentionat doar codul fiscal al companiei, lipsind numaul de inmatriculare in Registrul Comertului (J_ )
- nu au fost detaliate imprejurarile ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
(3). C. Națională Poșta Română, la momentul constatării contravenției, avea mijloace suficiente de asigurare a pazei. Chiar legiuitorul a prevăzut alternativa montării de diferite sisteme de securitate în funcție de valorile deținute de unitatea respectivă.
(4). În strânsă legatură cu argumentele anterior expuse, rezultă lipsa vinovăției petentei în săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa.
În drept, petenta a invocat art.16, art.17 și art.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor cu modificări și completări; H.G. nr.301/2012 pentru aprobarea normelor metologice de aplicare a Legii nr. 333/2003, modificată de H.G. 361/2014, art.411 alin.2 din Codul de Procedură Civilă.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri (filele nr.10 – 24, din dosar).
Raportat la art.19 O.U.G. nr.80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru (În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei), cererea a fost legal timbrată conform chitanței . XWM nr._/27.11.2014 (fila nr.4, din dosar).
În temeiul art.411 alin.2 C.proc.civ., petenta a solicitat judecarea și în lipsă a cauzei (fila nr.8, din dosar).
Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatului să depună întâmpinare, în condițiile prevăzute de art.201 alin.1 C.proc.civ., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2 C.proc.civ..
La data de 14.01.2015, prin serviciul registratură al instanței, intimatul a depus întâmpinare prin care și-a precizat poziția procesuală față de plângerea contravențională formulată de petentă, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că:
(1). Societatea petentă C. Națională „Poșta Română" S.A. a fost sancționată întrucât, în ziua de 26.09.2014, cu ocazia controlului efectuat la Ghișeul Exterior U. nr.1 care îi aparține, situat pe Bulevardul I.C.B., nr.48, C., s-a constatat că nu s-a adoptat nicio formă de pază pentru bunurile aflate în obiectiv, respectiv grilaje, obloane, încuietori sigure, sisteme de alarmă, deși unitatea a mai fost controlată și i-au fost stabilite termene de rezolvare, fapta fiind prevăzută de art.3 alin.3 coroborat cu art.58 lit.(a) din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor și sancționată de art.59 alin.l lit.(b) din același act normativ.
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2002 cuprinzând toate elementele obligatorii inclusiv descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului. în aceste condiții, apreciem faptul că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic nefiind incidente niciuna din condițiile care ar putea duce la anularea acestuia respectiv actul să fie încheiat cu nerespectarea formelor legale și actul să fi produs părții o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea acestuia.
(2). În raport de susținerile societății petente conform cărora nu au fost respectate prevederile art. 16 alin.7 din O.G. nr. 2/2001, se apreciază că motivele de nelegalitate invocate de petentă nu subzistă atâta timp cât petenta nu a dovedit faptul că agentul constatator și-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției. În legătură cu instituirea acestei obligații a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, este de observat că, în raport de natura interesului ocrotit, prin dispoziția înscrisă în art. 16 alin. 7 din O.G. nr.2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă.
Obligația de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare nu se regăsește între cazurile de nulitate absolută strict și limitativ prevăzute în cuprinsul art.17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să se considere că o atare omisiunea nu ar putea să atragă decât nulitate relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției ce a fost încheiat în astfel de condiții.
(3). Prematuritatea invocată de petentă nu poate fi reținută față de dispozițiile H.G. nr.301/2012, întrucât în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare (termen prelungit la 24 de luni prin H.G. nr.1017/2013), modul de funcționare al unităților prevăzute la art.2 alin.1 din Legea nr.333/2003 trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite prin normele metodologice aprobate prin hotărârea menționată, ceea ce semnifică faptul că, fără a fi abrogate dispozițiile Legii nr.333/2003, acestea au fost completate cu dispozițiile noului act normativ care stabilește condițiile de securitate suplimentare pentru transportul bunurilor și valorilor, însă acestea vor deveni obligatorii după expirarea termenului de 18/24 de luni.
Cum petenta a fost sancționată pentru nerespectarea dispozițiilor Legii nr.333/2003, iar nu pentru cele ale H.G. nr.301/2012, rezultă că prematuritatea invocată de petentă nu poate fi reținută în speță.
În drept, prin întâmpinare, intimatul a invocat H.G. nr.301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor; O.G. 2/2001 rep. privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat (filele nr.33 – 41, din dosar).
În temeiul art.223 C.proc.civ., intimatul a solicitat judecarea și în lipsă a cauzei (fila nr.32 verso, din dosar).
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare, reiterând o parte din argumentele expuse în cererea de chemare în judecată.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Referitor la descrierea faptei, instanța reține că aceasta este o mențiune obligatorie impusă de dispozițiile art.17 alin.1 din O.G. nr.2/2001, constituind una dintre formalitățile ce garantează dreptul la apărare al contravenientului, pentru ca instanța să poată verifica în primul rând realitatea împrejurărilor de fapt consemnate de agentul constatator, dar și încadrarea contravenției și individualizarea sancțiunii.
Analizând procesul verbal contestat, se constată că enunțul prin care s-a realizat descrierea faptei permite instanței să verifice atât tipicitatea (corespondența între trăsăturile faptei concrete și modelul abstract prevăzut în norma de incriminare) și antijuridicitateafaptei (dacă ea contravine ordinii juridice), cât și vinovăția pentru stabili dacă suntem în prezența unei contravenții (fapta tipică și antijuridică, săvârșită cu vinovăție) întrucât agentul constatator a identificat elementul material al laturii obiective a contravenției (nu s-a adoptat nicio formă de pază pentru bunurile aflate în obiectiv, respectiv grilaje, obloane, încuietori sigure, sisteme de alarmă a bunurilor și documentelor existente în Ghișeul Exterior U. nr.1) în condiții circumstanțiate (deși unitatea a mai fost controlată și i-au fost stabilite termene de rezolvare …..). Or, toate aceste aspecte permit instanței să compare fapta concretă cu modelul abstract al faptei sancționabile, pentru a vedea dacă întrunește toate cerințele impuse de legiuitor.
Cât privește numele și calitatea agentului constatator, instanța reține că acestea sunt menționate în actul atacat, respectiv Ag. Șef Pr. M. R., Secția 4 Poliție.
Față de mențiunile anterior precizate, desprinse din conținutul procesului verbal contestat, raportat și la considerentele ce preced, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, conținând toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
Pentru argumentele ce succed, instanța nu poate reține nici cauzele de nulitate invocată prin raportare la art.16 alin.6 și alin.7 din O.G. nr.2/2001.
Prin Decizia numărul XXII/19.03.2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a statuat, fără cale de interpretare, că dispozițiile art.16 din O.G. nr.2/2001 fac trimitere la o nulitate relativă. În interpretarea noțiunii nulitate în sensul art.17 și art.16 din O.G. nr.2/2001, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că, în afară de sancțiunea prevăzută de articolul 17 din Ordonanța Guvernului 2/2001, care este necondiționată de existența unei vătămări și care urmează regimul nulității absolute, se impune ca, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Cu referire expresă la art.16 alin.7 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în Decizia numărul XXII/19.03.2007 s-a statuat fără drept de interpretare că nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în, atrage doar nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.
În acord cu interpretarea dată în Decizia numărul XXII/19.03.2007, instanța reține că, în ceea ce absența mențiunii privind numărul cu care figurează compania în registrul comerțului, trebuia indicat ce vătămare a suferit petenta ca urmare a acestei omosiuni și, în mod suplimentar, de ce aceasta poate fi înlăturată numai prin anularea procesului verbal. Petenta nu a produs o astfel de argumentație.
Raportat la considerentele dezvoltate la punctul 1 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată legalitatea actului sancționator.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 12.11.2014, petenta C. Națională „Poșta Română” S.A. a fost sancționată contravențional de către intimatul I. G. al Poliției Române prin Secția 4 Poliție C., cu amendă în cuantum de 2.500,00 lei, întocmindu-i-se Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.3 alin.3 coroborat cu art.58 lit.(a) din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor și sancționată de art.59 alin.l lit.(b) din același act normativ.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina societății petente că,în ziua de 26.09.2014, s-a constatat că nu a adoptat nicio formă de pază pentru bunurile aflate în obiectivul Ghișeul Exterior U. nr.1 care îi aparține, situat pe Bulevardul I.C.B., nr.48, C., respectiv grilaje, obloane, încuietori sigure, sisteme de alarmă, deși unitatea a mai fost controlată și i-au fost stabilite termene de rezolvare.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.3 alin.3 coroborat cu art.58 lit.(a) din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, texte legale potrivit cărora: La unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligați să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor – neluarea acestor măsuri de organizare și funcționare a pazei, constituind contravenție.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată cu amendă de la 2.000,00 lei la 5.000,00 lei față de diospozițiile art.59 alin.l lit.(b) din Legea nr.333/2003.
2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ. (preluat în art.249 N.C.Proc.civ.), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța va reține principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, specifică materiei contravențiilor).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia contravențională (în speța respectivă, contravenții privind circulația rutieră), prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.3.Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:
Din Raportul agentului constatator instanța reține că (fila nr.33, din dosar):
(1). Ghișeul Exterior U. nr.1 situat în C., Bulevardul I.C.B., nr.48, aparținând petentei, a fost supus unui prim control la data de 19.03.2014, pentru a se verifica modul în care sunt respectate prevederile Legii nr.333/2003 și ale H.G. nr.301/2012 privind paza bunurilor și valorilor deținute.
Rezultatele acestui prim control au fost consemnate în procesul verbal încheiat la data de 19.03.2014, în prezența reprezentantului ghișeului, respectiv diriginte B. M.. S-a consemnat cu această ocazie că factorii de conducere nu au adoptat nicio formă de pază pentru bunurile aflate în acest obiectiv, drept pentru care, fără a se aplica vreo sancțiune contravențională, s-a stabilit termen până la data de 21.04.2014 pentru adoptarea unei forme de pază dintre cele prevăzute de lege, recomandându-se sistemele obligatorii pentru oficiile poștale, conform H.G. nr.301/2012 (fila nr.34 și fila nr.35, din dosar).
(2). După expirarea termenului de realizare impus în urma controlului din martie 2014, agenții constatatori au procedat la efectuarea unui nou control la obiectivul indicat, în data de 26.09.2014, în prezența oficiantei G. Z. D., constatându-se că petenta nu s-a conformat măsurii dispuse, respectiv nu a adoptat nicio formă de pază a bunurilor existente în obiectiv.
Potrivit art.13 din Anexa nr.1 din H.G. nr.301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor:
(1) Măsurile de securitate destinate unităților poștale trebuie să fie conforme cu prezentele cerințe minimale de securitate. (2) Subsistemul de detecție a efracției trebuie să protejeze căile de acces în unitate și spațiile cu valori și semnalează stările de pericol în zonele de lucru cu clienții și în spațiile de depozitare a valorilor. (3) Subsistemul de control al accesului trebuie să asigure restricționarea accesului neautorizat cel puțin în spațiile de depozitare a valorilor și, după caz, în cele de manipulare. (4) La unitățile din localitățile urbane trebuie să se asigure preluarea imaginilor din zona clienților și a seifului prin subsistemul de televiziune cu circuit închis, precum și stocarea imaginilor pe o perioadă de 20 de zile. Imaginile înregistrate vor avea calitatea necesară recunoașterii persoanelor din spațiul clienților . (5) În situația în care obiectivele din această categorie nu au pază fizică permanentă, sistemul de alarmare împotriva efracției se conectează la un dispecerat de monitorizare a alarmelor și intervenție. (6) Valorile monetare sau de altă natură se depozitează în seifuri, case de bani sau dulapuri de securitate certificate, cu clasă de rezistență la efracție determinată, ancorate conform cerințelor producătorului, după caz.
(7) Ghișeele pentru operațiuni cu numerar se dotează cu seifuri/dulapuri de casierie cu temporizare, programate conform precizărilor prevăzute la art. 6 alin. (4), cu excepția celor din mediul rural.
Astfel cum s-a consemnat în procesul verbal încheiat cu ocazia controlului efectuat la data de 26.09.2014, obiectivul nu era prevăzut cu nicio formă de pază pentru bunurile și valorile deținute (fila nr.36, din dosar).
Deși petenta pretinde că, la momentul constatării contravenției, avea mijloace suficiente de asigurare a pazei, instanța constată că o astfel de susținere nu are suport probator. Petenta a depus la dosarul cauzei un referat privind aprobarea nivelurilor de securizare a unităților sale și a necesarului de echipamente de specialitate, dar acesta nu dovedește adoptarea în fapt a formelor de pază a bunurilor existente în obiectivele deținute de aceasta (filele nr.12 – 16, din dosar). Același argument se impune și în privința înscrisului privind cerințele generale de securizare a subunităților poștale (filele nr.17 – 23, din dosar).
Contrar celor prevăzute la nivel teoretic în înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către petentă, agentul constatator a constatat ex propriis sensibus, în urma a două controale faptul că obiectivul este lipsit de orice formă de pază a bunurilor, în condițiile în care de la ghișeul respectiv sunt transportate și depuse sume apreciabile în numerar (fila nr.36 verso, din dosar).
Potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.333/2003, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile reglementate de Legea nr.31/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate să asigure paza acestora.
În referire la unitățile enumerate de art.2 alin.1 din Legea nr.333/2003 (în categoria cărora se include și petenta), art.7 alin.1 din H.G. nr.301/2012 (forma modificată la 20.10.2014 prin H.G. nr.877/2014) prevede că începând cu data de 1 ianuarie 2016, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr.333/2003, republicată, a societăților specializate de pază și protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre
Față de textul legal precitat, petenta a apreciat că termenul de adoptare a măsurilor de securitate a fost prelungit până la 01.01.2016.
Cum s-a reținut deja, art.13 din Anexa nr.1 la H.G. nr.301/2012 prevede cerințele minimale pe care unitățile poștale trebuie să le îndeplinească în materie de securitate. Pentru unitățile poștale care erau deci operaționale la data de 17.06.2012 (H.G. a intrat în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, data publicării fiind 17.05.2012), termenul privind finalizarea amenajărilor a fost prelungit până la 01.01.2015 (H.G. nr.361/2014).
Art.7 alin.1 din H.G. nr. 301/2012 a fost de asemenea modificat la data de 20.10.2014 prin HG nr.877/2014, dar această modificare este ulterioară efectuării celui de al doilea control (septembrie 2014).
Cum obiectivul supus controlului a fost deschis la adresa din Bulevardul I.C.B. nr.48 ulterior datei de 17.06.2014, rezultă că, la înființare, acesta trebuia să fie prevăzut deja cu sistemul tehnic de alarmare monitorizat de către o societate de pază, sistem de televiziune cu circuit închis, etc., conform cerințelor minimale impuse de art.13 din Anexa nr.1 din H.G. nr.301/2012 (filele nr.38 – 39, din dosar).
Față de argumentul anterior dezvoltat, instanța va respinge ca neîntemeiată apărarea petentei în sensul prematurității sancțiunii aplicate.
Instanța mai reține că, cu ocazia ambelor controale efectuate, reprezentantul unității controlate nu a formulat nicio obiecție cu privire la modul în care s-a efectuat controlul sau cu privire la cale consemnate în procesul verbal încheiat cu această ocazie.
2.4. Încadrarea juridică:
Raportat la situația de fapt anterior reținută, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina societății petente a fost încadrată în dispozițiile art.3 alin.3 coroborat cu art.58 lit.(a) din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată art.59 alin.l lit.(b) din același act normativ este textul legal care reglementează sancțiunea aplicabilă contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.
2.5. Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petentă și că este corect încadrată în drept.
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.59 alin.l lit.(b) din Legea nr.333/2003 contravenția reținută în sarcina petentei se se sancționează cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei.
Instanța constată că petentei i-a fost aplicat minimul legal al sancțiunii.
Față de gradul concret de pericol social al faptei contravenționale, pe care instanța îl apreciază ca fiind sporit, ținând seama de împrejurarea că fapta petentei creează premise favorabile săvârșirii infracțiunilor de furt sau tâlhărie, punând în pericol valori materiale, dar și viața și integritatea propriilor angajați angrenați, instanța conchide că sancțiunea aplicată a fost judicios individualizată pentru ca petenta să se convingă de necesitatea respectării legii, fără a se impune reindividualizarea sancțiunii.
4. Soluția instanței:
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate și apreciind că petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, instanța:
- va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta C. Națională „Poșta Română” S.A., împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.11.2014, în contradictoriu cu intimatul I. G. al Poliției Române – Secția 4 Poliție C.
- va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere subsidiar privind înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.11.2014 cu sancțiunea avertisment
și, pe cale de consecință, va menține ca legal și temeinic procesul – verbal contravenție anterior menționat.
II. Instanța din oficiu:
În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ., cu referire la art.453 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Reținând dispozițiile legale ce succed,
- art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.466 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ.;
- art.468 alin.1 C.proc.civ.;
- art.471 alin.1 C.proc.civ.,
prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta C. Națională „Poșta Română” S.A., înmatriculată la Registrul Comerțului cu nr. J_, având CUI_ și atribut fiscal RO, reprezentată legal prin Director G. P. A., cu sediul în București, Bvd. Dacia nr. 140, Sector 2, împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.11.2014, în contradictoriu cu intimatul I. G. al Poliției Române – Secția 4 Poliție C., cu sediul în Mun. C., Bvd. Mamaia nr. 106, J. C., ca neîntemeiată.
Respinge capătul de cerere subsidiar formulat de petentă privind înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.11.2014 cu sancțiunea avertisment, ca neîntemeiat.
Menține ca legal și temeinic Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.11.2014.
Ia act că, în prezenta cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la tribunal, în termen de 30 de zile, de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității, conform art.471 alin.1 C.proc.civ..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Judecător C. I. L. B. |
Red. Jud. C.I. / 08.04.2015;
Tehnored. Grf. L.B. / 08.04.2015/ 4 exp.
Comunicat 2 exp.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 4596/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4164/2015. Judecătoria... → |
|---|
