Plângere contravenţională. Sentința nr. 4335/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4335/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 24900/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 4335
Ședința publica din 16.04.2015
PREȘEDINTE: P. R. I.
Grefier: O. L.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului-verbal seria_/10.07.2014, cerere formulată de petentul C. G. în contradictoriu cu intimatul PRIMARIA M. CONSTANTA- DIRECTIA POLITIA LOCALA.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 03.04.2015, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 16.04.2015 când s-a pronunțat.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.08.2014 sub nr._, petentul C. G., în contradictoriu cu P. M. C., a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 10.07.2014 de către Primăria M. C. – Direcția Poliția Locală, prin care a solicitat anularea procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 10.07.2014 de către Primăria M. C. – Direcția Poliția Locală.
În motivarea în fapt, în esență, petentul a arătat că a fost sancționat pentru o lucrare de construcții constând în montarea și închiderea balconului cu tâmplărie PVC pe o suprafață de aproximativ 14 m.p.
Petentul a invocat că lucrarea respectivă nu a fost realizată de persoana fizică C. G., ci de .., societare care a avut sediul la aceeași adresă în perioada 20.05.2009 – 25.05.2009.
În continuare petentul a invocat că mențiunea din cadrul procesului-verbal referitoare la data constatării ca fiind aceeași cu data comiterii faptei nu este reală, astfel fiind incidente dispozițiile art. 31 din Legea nr. 50/1991.
În drept, petentul a invocat dispoziții legale din O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri sens în care a depus înscrisuri (f. 9-14). Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 10.07.2014 (f. 10) agenții constatatori din cadrul Primăriei C., în urma constatărilor de fapt efectuate în data de 20.05.2014, ora 10.00, ., ., ., C. au reținut că petentul C. T. a executat lucrări de construire fără a deține autorizație de construire potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 50/1991, constând în: montarea și închiderea balconului, cu tâmplărie PVC, pe o suprafață de aproximativ 14 m.p.
De asemenea, s-a constatat că data săvârșirii faptei contravenționale este aceeași cu data constatării acesteia, respectiv 20.05.2014.
Temeiul menționat de agenții constatatori a fost art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, iar sancțiunea aplicată a fost în cuantum de 1.000 de lei conform art. 26 alin. 2 lit. a din Legea nr. 50/1991, cu obligația petentului de a opri executarea lucrărilor de construcții de la data comunicării procesului-verbal, de a obține autorizația de construire pentru construcțiile nelegal executate în termen de 30 de zile de la comunicarea procesului-verbal, iar în caz contrar desființarea lucrărilor de construcții nelegal executate și aducerea imobilului la starea inițială în termen de 15 de la expirarea termenului stipulat anterior.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 10.07.2014 (f. 10) de către Primăria M. C. – Direcția Poliția Locală nu a fost semnat de către petentul C. G., acesta nefiind prezent, sens în care a actul constatator a fost semnat de martorul asistent B. I..
Procedând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, care prevede că instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen și analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii, instanța reține următoarele:
Față de plângerea formulată, instanța constată că aceasta a fost introdusă în conformitate cu art. 31 din O.G. nr. 2/2001, înăuntrul termenului legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de contravenție (f. 28).
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta conține în mod formal mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește data săvârșirii faptei contravenționale, agenții constatatori au menționat data de 20.05.2014. Față de această mențiune, instanța constată că, sub aspect pur formal, procesul-verbal cuprinde data comiterii faptei contravenționale, dar sub aspectul temeiniciei, această dată este nereală, motiv pentru care procesul-verbal este lovit de nulitate, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că petentul prin administrarea probei cu înscrisuri, propusă de acesta, a afirmat că lucrările de construire edificate au fost executate la nivelul anului 2009 (f. 12). În acest context instanța reține și coroborează elementele factuale rezultate înscrisurile depuse de petent și administrate de instanță, respectiv chitanța nr. 1110 din data de 25.05.2009 (f. 12) și factura nr. 6951 din data de 23.05.2009 (f. 12), precum și factura nr. 6906 din data de 20.05.2009, respectiv bon fiscal aferent (f. 13), care atestă cu certitudine că achiziționarea materialelor utilizate în executarea lucrării de închidere a balconului cu tâmplărie PVC s-a realizat la nivelul anul 2009. În raport de înscrisurile analizate, instanța le va acorda eficiență probatorie determinantă în prezenta cauză, constatând că au aptitudinea de a crea un dubiu rezonabil și a de a infirma constatările din actul constatator, în condițiile în care intimata nu a fundamentat procesul-verbal de contravenție printr-un probatori adecvat și fiabil.
În concret, analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanța reține existența unui dubiu rezonabil în favoarea petentului privind data executării lucrărilor de construire pentru care petentul a fost sancționat contravențional, menționându-se expres data comiterii faptei contravenționale ca fiind 20.05.2014.
În drept, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, astfel încât devin aplicabile dispozițiile acestui act normativ, cu caracter derogatoriu de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, referitoare la prescripția dreptului de a constata și aplica sancțiunea contravențională (art. 31), dispoziții ce au caracter special, derogatoriu, față de dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor.
Potrivit dispozițiilor relevate și incidente ale art. 31 din Legea nr. 50/1991 dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptei, astfel cum a fost modificat art. 26 prin Legea nr. 82/2014.
Deși contravenția imputată petentului este una continuă în situația în care încălcarea obligației durează în timp (art. 13 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001), la data finalizării construcției aceasta se consideră epuizată, astfel că de la această dată curge termenul de prescripție.
În continuare instanța reține și dispozițiile art. 37 alin.5 din Legea nr. 50/1991 potrivit cărora “Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege…”, dispozițiile legale care se referă la finalizarea construcției din punct de vedere juridic, care să permită înscrierea sa în cartea funciară și care nu vizează aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 31 din Legea 50/1991, care reglementează prescripția răspunderii contravenționale. Astfel prescripția răspunderii contravenționale reglementată de art. 31 trebuie să se raporteze în mod imperativ la un moment accesibil, previzibil, respectiv în funcție de momentul terminării construcției edificate, ca fapt material și obiectiv, având în vedere că fapta contravențională continuă de a edifica fără autorizație de construire are un moment inițial al consumării care coincide cu începerea lucrărilor de construcție, precum și un moment de epuizare, care constă în terminarea lucrărilor, acesta fiind momentul săvârșirii faptei contravenționale.
În acest sens instanța constată că o interpretare contrară, potrivit căreia săvârșirea contravențiilor prev. de art. 26 din Legea nr. 50/1991 poate fi sancționată o perioadă de timp nedeterminată, de la momentul începerii lucrărilor de construcție până la momentul obținerii autorizației de construire (acesta fiind momentul finalizării construcției din punct de vedere juridic), nu numai că este contrară textului legal, dar și instituției prescripției răspunderii contravenționale în această materie. Astfel, interpretarea contrară ar genera soluția absurdă a imprescriptibilității faptei contravenționale imputate petentului, ceea ce ar fi neconform cu principiile care guvernează materia răspunderii în general și ar determina ineficiența art. 31 din Legea nr. 50/1991, care nu ar mai avea niciun fel de relevanță juridică.
Față de ansamblul acestor considerente, în cauză intimata nu a probat că lucrările edificate de petent sunt nefinalizate, deci în curs de executare, iar agenții constatatori au menționat expres că data săvârșirii faptei este data constatării, respectiv 20.05.2014. Or, este cert, aspect care rezultă din chiar conținutul procesului-verbal de contravenție, că la momentul controlului, edificarea lucrării de către petent era finalizată și nu se afla în curs de executare/edificare, astfel încât să poată fi reținută data comiterii faptei ca fiind data controlului, respectiv 20.05.2014.
În concluzie, prin probele administrate în cauză, petentul a probat deasupra oricărui dubiu rezonabil că lucrările edificate fără autorizație de construire erau finalizate cu mai mult de 3 ani înainte de data menționată de agenții constatatori, 20.05.2014, astfel că, în cauză, termenul de 3 ani prevăzut de art. 31 din Legea 50/1991 cu referire la art. 26 din aceeași lege, calculat în raport cu data finalizării construcției, s-a împlinit anterior datei de 20.05.2014.
Prin urmare, instanța constată că a intervenit prescripția dreptului de a constata și de a aplica sancțiunea contravențională potrivit art. 31 din Legea nr. 50/1991, ceea ce atrage nulitatea procesului-verbal. În acest context trebuie precizat că este incidentă o cauză de nulitate absolută virtuală a actului constatator, întrucât sancțiunea nulității nu este prevăzută expres de lege în acest caz, dar rezultă implicit din caracterul de ordine publică al normei juridice încălcate, care vizează de principiul fundamental al legalității aplicării sancțiunii contravenționale. În concret, în raport de ansamblul considerentelor formulate se poate considera că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 10.07.2014 (f. 10) nu prevede în realitate data săvârșirii faptei, în condițiile în care agentul constatator a consemnat ca dată a constatării și a săvârșirii contravenției, data de 20.05.2014, viciu esențial care este sancționat cu nulitatea absolută expresă de către art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În continuare, în raport de conținutul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 10.07.2014 (f. 10), instanța va mai formula un motiv de nelegalitate a acestuia, sub aspectului sancționării contravenționale a petentului C. G., deși acesta nu a avut calitate de subiect activ al contravenției imputate, deci răspunderea contravențională nu îi incumba.
Astfel „Conform art. 3 alin.2 din OG 2/2001 Persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții”, prin urmare persoana juridică va răspunde în cazurile expres prevăzute de lege.
În conformitate cu art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, constituie contravenție executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), c), e) și g), de către investitor și executant. Contravenția, fiind o activitate ilicită, este atribuită unei persoane care a încălcat obligația de conformare. Din analiza textului de lege evocat anterior, instanța reține că opțiunea legiuitorului a fost aceea ca raportul de drept contravențional să existe între autoritatea publică competentă să constate contravenția și persoana fizică/juridică care comite actul incriminat de norma contravențională, desființarea totală sau parțială a unor lucrări, fără să prezinte importanță dacă aceasta din urmă are în fapt calitatea de proprietar. În acest context instanța constată că din înscrisurile depuse de petent și administrate de instanță, respectiv chitanța nr. 1110 din data de 25.05.2009 (f. 12) și factura nr. 6951 din data de 23.05.2009 (f. 12), precum și factura nr. 6906 din data de 20.05.2009, respectiv bon fiscal aferent (f. 13), rezultă că în calitate de cumpărător și plătitor al prețului materialelor utilizate în executarea lucrării de închidere a balconului cu tâmplărie PVC este menționată persoana juridică .., iar petentul C. G. este menționat în calitate de delegat la expediție, aspecte factuale care se coroborează cu datele furnizate de autorul sesizării organelor constatatoare (f. 29). Aceste elemente probatorii interpretate în mod coroborat generează o prezumție rezonabilă în sensul în care petentul C. G. nu avut calitatea investitor și executant la momentul comiterii faptei contravenționale imputate.
În raport de precedentele considerente și în condițiile în care răspunderea contravențională este o răspundere personală neputând fi angajată de anumite categorii de persoane aflate în anumite relații cu persoana juridică în lipsa unui text expres, instanța constată că elementele relevate anterior au aptitudinea de a crea unui dubiu rezonabil cu privirea la calitatea de subiect activ al contravenției imputate a petentului C. G., aspect de nelegalitate care determină nulitatea actului constatator.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite plângerea contravențională formulată de către petentul C. G. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 10.07.2014 de către Primăria M. C. – Direcția Poliția Locală, în contradictoriu cu P. M. C. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ și va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 10.07.2014 de către Primăria M. C. – Direcția Poliția Locală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite ca întemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul C. G., cu domiciliu în CONSTANTA, ., ., ., CNP_ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 10.07.2014 de către Primăria M. C. – Direcția Poliția Locală, în contradictoriu cu P. M. C. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediu în C., jud. C..
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 10.07.2014 de către Primăria M. C. – Direcția Poliția Locală.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
P. R. I. O. L.
Red. Jud. P.R.I. /18.05.2015
Tehnored. L.O./ex 2/18.05.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 16/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 4596/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
