Plângere contravenţională. Sentința nr. 5961/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5961/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 35650/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
., C.; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar nr._
Sentința civilă nr.5961
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: Jud. U. A.
GREFIER: T. E.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională – CP_, acțiune formulată de petent O. R.-E., cu domiciliul în C., ., nr.53A, . în contradictoriu cu intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE C.- Serviciul Rutier, cu sediul C., Bvd.Mamaia, nr.106, județ C., intervenient O. A.-C., cu domiciliul în C., ., județ C. și asigurător ., cu sediul în C., ., județ C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod proc. civilă, potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 21.05.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art. 395 Cod proc. civilă, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea depusă la 28.10.2014 și înregistrată sub nr._, petentul contestator O. R. E. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 14.10.2014 de intimata IPJ C..
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat, în esență, că nu I s-a adus la cunoștință contravenientului dreptul de face obiecțiuni privind actul de constatare, desi potrivit art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 agentul constatator era obligat să-i aducă la cunoștință că are acest drept.
Cu privire la temeinicia actului contestat, se arată că în data de 14.10.2014, ora 10:00 se afla la volanul autoturismului Land Rover cu nr. de înmatriculare_, autoturism ce aparține firmei al cărei angajat este. Se deplasa din direcția Complex Intim spre supermarket Lidl, iar în zona sensului giratoriu din zona complexului C. de pe . acordat prioritate autoturismelor care se aflau în sens, s-a asigurat că nu mai este niciun alt autoturism, a pornit de pe loc, moment în care în sens a apărut o altă mașină care efectiv i-a tăiat fața, după care a frânat brusc.
A constatat că șoferul din acest autoturism vorbea la telefon și a fost efectiv neatent la trafic. Ulterior, acest șofer a declarat că a fost forțată să intre în sensul giratoriu de către o altă mașină din spatele ei care o claxona și s-a intimat.
A hotărât împreună cu acest șofer să se înțeleagă amiabil datorită coliziunii ușoare constatate și să se întâlnească la firma de asigurări, a doua zi.
A doua zi, șoferul s-a schimbat declarația și s-a dus direct la biroul de accidente în cadrul IPJ C., unde a declarat că a fost lovită în spate de petent.
Consideră petentul că în realitate nu se face vinovat de săvârșirea faptei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, depunând la dosar documentația aferentă întocmirii procesului verbal de contravenție constând în raportul de caz al agentului constatator.
La data de 12.01.2015, a formulat întâmpinare și intervenientul O. A.- C. care a arătat că în data de 13.10.2014, orele 12:00 se deplasa cu autoturismul Seat Ibiza cu nr. de înmatriculare_ dinspre .. Dezrobirii prin sensul giratoriu BIG-C.. La ieșirea din sensul giratoriu a oprit, deoarece în fața sa 2 mașini opriseră la trecerea de pietoni de pe . iasă din sensul giratoriu, după ce îl parcursese aproape în totalitate, s-a trezit cu o mașină care venea spre ea și care nu a schițat frână, din partea drepată dinspre IC B.. S-a speriat foarte tare văzându-l cum aintrat efectiv în partea dreaptă a mașinii sale, perpendicular, pe portiera față dreaptă.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și pentru petent proba testimonială cu martorul Huijssen R.-L..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat de intimată la data de 14.10.2014, petentul a fost amendat cu suma de 540 lei, reținându-se în fapt că în data de 13.10.2014 a condus autoturismul marca Land Rover cu nr._ pe . la . din zona Complex C. nu a acordat prioritate de trecere autoturismului cu nr._ intrând în coliziune cu acesta, fapta constituind contravenția prevăzută de art. 135 lit. d din ROUG nr. 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petent, respectiv că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, astfel cum prevede art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, instanța reține considerentele Deciziei nr. 22/19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii promovat de P. de pe lângă ÎCCJ, în raport de care situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Astfel, nerespectarea de către agentul constatator a obligației de a-i aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni și de a le consemna atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Pe cale de consecință încălcarea acestor prevederi poate duce la anularea procesului–verbal doar sub condiția dovedirii vătămării produse și a faptului că această vătămare nu poate fi altfel înlăturată decât prin anularea procesului–verbal de contravenție în condițiile art. 175 alin. 1 C.pr.civ. Or, nu s-a invocat de către petentă și, în consecință nici nu s-a făcut dovada unei astfel de vătămări.
Mai mult, instanța reține că petentul a avut posibilitatea de a supune atenției instanței toate criticile sale legate de încheierea acestui proces verbal spre a fi analizată temeinicia lor.
Instanța va analiza în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.
În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în procesul verbal nu au fost dovedite.
Astfel, instanța reține că după accident, petentul și-a asumat vinovăția producerii acestuia, sens în care i-a dat intervenientei polița RCA în vederea reparării autoturismului, aspect ce rezultă în mod clar și din cele afirmate cu ocazia audierii sale de instanță la termenul din data de 18.03.2015.
Totodată, instanța are în vedere că petentul nu a formulat nicio obiecțiune în momentul încheierii procesului verbal, la această rubrică fiind menționat că nu sunt obiecțiuni, iar petentul nu a negat nici un moment că cele menționate de agent nu corespund celor afirmate de el.
În ceea ce privește depoziția martorului audiat la termenul din data de 06.05.2015, aceasta urmează a fi înlăturată, ca nesinceră. Sub un prim aspect, instanța reține că martorul este cumnata petentului, ceea ce imprimă un grad de subiectivism afirmațiilor sale. Pe de altă parte, se observă că declarația sa este în contradicție chiar cu cele susținute de petent. Astfel, potrivit declarației petentului dată în fața organelor de poliție, acesta se deplasa pe banda 1 a . când martorul a arătat că petentul se deplasa pe banda a II a bulevardului menționat.
Totodată, același martor a făcut afirmații contradictorii, în sensul că deși petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției, a predat polița RCA celuilalt șofer implicat în accident pentru repararea mașinii sale, fără să ofere însă nicio explicație rezonabilă a acestui fapt.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Nu există niciun motiv pentru care instanța să înlocuiască amenda cu avertismentul, întrucât petentul nu a recunoscut săvârșirea faptei și nici nu a invocat și dovedit circumstanțe personale de natura celor prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 pentru ca instanța să poată aprecia asupra posibilității înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Pentru motivele arătate, în temei art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța urmează a respinge plângerea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petent O. R.-E., cu domiciliul în C., ., nr.53A, ., . în contradictoriu cu intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE C.- Serviciul Rutier, cu sediul C., Bvd.Mamaia, nr.106, județ C., intervenient O. A.-C., cu domiciliul în C., ., județ C. și asigurător ., cu sediul în C., ., județ C. ca neîntemeiată.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la data comunicării.
Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.
Pronunțata, astăzi, 21.05.2015, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ..
PREȘEDINTE, GREFIER,
Jud.U. A. T. E.
Red.Jud.U.A./12.06.2015/6 ex
Tehored.Gr.T.E./15.06.2015
emis 4 .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5583/2015. Judecătoria... | Actiune in regres. Sentința nr. 5585/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
