Plângere contravenţională. Sentința nr. 5399/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5399/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 25955/212/2014
DOSAR CIVIL NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA
Sectia civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR.5399
SEDINTA PUBLICA DIN 12.05.2015
Completul constituit din:
P.: M. V. M.
GREFIER: D. R.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect plângere contraventională, actiune formulata de petenta . SRL ( J_, CUI_) cu sediul în Eforie Nord, ., Hotel Sport, camera 4, jud. C., în contradictoriu cu intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în C., ., sector 5 ( CUI_).
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 28.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ, a dispus amânarea pronunțării la data de 12.05.2015.
I N S T A N T A
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.08.2014, sub nr._, petenta . SRL a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 31.07.2014 de intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, prin care a fost sancționată cu sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 12.000 lei și sancțiunea complementară a suspendării punctului de vindere, pe o perioadă de 3 luni, pentru contravenția prevăzută de art.10 lit. b din OUG 28/1999R.
În motivarea plângerii, petenta a invocat motive de netemeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat, arătând că s-a reținut în sarcina acesteia că pentru suma de 397 lei nu au fost emise bonuri fiscale, de asemenea, că în urma controlului efectuat s-a constatat că nu au fost întocmite de evidență contabilă-registrul de casă și raportul de gestiune zilnic pentru perioada 18.07._14, fapte de care petenta apreciază că nu se face vinovată.
Petenta arată că suma de 397 lei nu provenea din activitatea comercială pe care o desfășura, respectiv din încasarea contravalorii mărfurilor vândute clienților, astfel că, pentru această sumă nu avea obligația emiterii bonurilor fiscale; această sumă aparținând personalului angajat, fiind primită de aceștia cu titlu de bacșiș, separat de cele ce reprezentau contravaloarea mărfurilor vândute.
În ceea ce privește ce-a de-a doua contravenție reținută în sarcina acesteia, petenta arată că, pe de o parte, în opinia acesteia, subiecții activi ai contravențiilor reglementate de art. 41 din Legea nr. 82/1991 sunt, în toate cazurile, persoanele care activează la nivelul entității juridice cu atribuții în acest domeniu, după distincțiile arătate de art. 6 alin. 2 și art. 10 din legea nr. 82/1991. Pe de altă parte, petenta arată că în contabilitatea societății au fost consemnate toate operațiunile economico-financiare efectuate în perioada 18.07._14, pe baza bonurilor fiscale emise și a raportului fiscal de închidere zilnică.
La plângerea contravențională a fost anexat în copie procesul verbal contestat.
Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru, conform dispozițiilor art.15 lit. i din Legea 146/1997.
Intimata, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată, arătând că petenta a fost sancționată contravențional, reținându-se în sarcina acesteia faptul că la data de 31.07.2014, ora 01:19, inspectorii antifraudă au constatat că nu societatea nu a emis bonuri fiscale pentru toate produsele vândute direct către populație, rezultând un plus în casă de 397 lei care nu a putut fi justificată cu documente legale emise de aparatul de marcat electronic; societatea nu a întocmit documente de evidență contabilă –registru de casă, respectiv raport de gestiune zilnic pentru perioada 18.07._14.
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și proba testimonială cu audierea martorei F. R.-S. (f. 54).
Analizând coroborat actele si lucrările dosarului, instanța reține:
Prin procesul verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată cu măsura principală a amenzii contravenționale în cuantum de 12.000 lei și sancțiunea complementară a suspendării punctului de vindere, pe o perioadă de 3 luni, pentru contravenția prevăzută de art.10 lit. b din OUG 28/1999R.
În urma examinării din oficiu a procesului verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de niciuna dintre aceste cauze.
Din economia prevederilor art. 16 din O.G. nr. 2/2011 rezultă că rațiunea instituirii cerinței ca procesul verbal de contravenție să cuprinsă o descriere în concret a faptei săvârșite, cu indicarea datei, orei, locului săvârșirii faptei și a tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei, este aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justei sancțiuni aplicate. În speță, instanța reține că fapta indicată în cuprinsul procesului verbal nu este suficient descrisă, nearătându-se dacă suma de 10 lei provenea din încasările obținute din activitatea comercială desfășurată în ziua controlului sau din altă zi, astfel încât să se poată stabili dacă fapta corespunde încadrării juridice primite, existând elemente echivoce în descrierea faptei contravenționale.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general; 2. amenda de 8.000 lei aplicată urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, hotărârea din 21.09.2006, A. c. României, N. c. România) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Pe cale de consecință, petentei îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Analizând materialul probator al cauzei, instanța reține în fapt următoarele:
Conform dispozițiilor normative indicate în cuprinsul procesului verbal de contravenție:
„Art. 10. - Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:
b) neîndeplinirea obligației agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (5), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative;”
Instanța reține ca întemeiată susținerea petentei, în sensul că suma ce s-a regăsit în plus, la momentul efectuării controlului, nu provenea din activitatea comercială a societății, astfel că nu era necesară emiterea bonurilor fiscale pentru aceasta.
Astfel, la momentul efectuării controlului, s-a consemnat că pentru suma de 397 lei nu s-a făcut dovada prin înscrisuri a modului de proveniență a banilor.
Astfel, din depoziția martorei F. R.-S., audiată nemijlocit de instanță sub prestare de jurământ, instanța a reținut că suma de 300 lei a fost găsită la recepție,în caietul personal al acesteia, unde angajații restaurantului strângeau banii primiți drept bacșiș pe care mai apoi îi împărțeau la sfârșitul săptămânii.
Instanța apreciază depoziția martorei ca fiind sinceră și în același timp veridică, în prezent, martora nemaifiind angajata societății petente și fiind de notorietate faptul că în unitățile tip hotel-restaurant, clienții lasă bacșiș; depoziția coroborându-se cu nota explicativă dată administratorul societății petente în fața agenților constatatori care a arătat că suma de 397 lei este lăsată de clienți, sumă care se împarte salariaților.
Prin urmare, analizând întregul material probator, în raport de dispozițiile legale mai sus citate, instanța constată că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale laturii materiale a contravenției reținute în sarcina petentei, respectiv de a nu emite bonuri fiscale pentru suma de 397 lei.
În ceea ce privește contravenția reglementată de art. 41 alin.2 lit. c) din Legea nr. 82/1991, instanța reține: potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 82/1991, Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.;potrivit art. 10 alin. 1 și 4 din Legea nr. 82/1991, Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1)-(4) revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective;Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile revine directorului economic, contabilului-șef sau altei persoane împuternicite să îndeplinească această funcție, împreună cu personalul din subordine. În cazul în care contabilitatea este condusă pe bază de contract de prestări de servicii, încheiat cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, răspunderea pentru conducerea contabilității revine acestora, potrivit legii și prevederilor contractuale.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale mai sus arătate, instanța reține că subiect activ al contravenției prevăzute de art. 41 din Legea nr. 82/1991 nu este în nici un caz entitatea juridică, astfel încât în mod greșit s-a reținut în sarcina societății săvârșirea contravenției prevăzute de art. 41 alin. 2 din legea nr. 82/1991, întrucât fapta ilicită reglementată de textul de lege este de natură să atragă antrenarea răspunderii contravenționale a directorului economic/contabilului șef/persoanei împuternicite să îndeplinească aceste funcții din cadrul persoanei juridice, iar nu acesteia din urmă.
Pentru aceste motive, plângerea contravențională urmează să fie admisă, cu consecința anulării procesului verbal de contravenție . nr._/31.07.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională împotriva procesului-verbal . nr._/31.07.2014, formulată de petentul AL P. C. SRL cu sediul în Eforie Nord, ., Hotel Sport, camera 4, jud. C., în contradictoriu cu intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în C., ., sector 5 ( CUI_).
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/31.07.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 12.05.2015.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
red.jud. MVM – 20.08.2015
tehnred.gref. DR- 21.08.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5731/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6217/2015.... → |
|---|
