Plângere contravenţională. Sentința nr. 6342/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6342/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 6342/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 6342/2015
Ședința publică din 29.05.2015.
Președinte: M. I. I.
Grefier: I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent . SRL și pe intimat G. N. DE MEDIU, având ca obiect plângere contravențională .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 18.05.2015, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 29.05.2015 când s-a pronunțat .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.08.2013 petenta . SRL a solicitat în contradictoriu cu G. Națională de Mediu anularea procesului-verbal . nr._, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivare petenta a arătat că a fost sancționată deoarece prin activitatea desfășurată a depășit nivelul limită a zgomotului ambiental; astfel . punctul de lucru al acesteia este foarte intens circulată, cu precădere în sezonul estival, în zonă aflându-se diferite spații comerciale precum și spații de cazare.
A mai arătat petenta că intimata nu poate concluziona fără niciun dubiu că nivelul de zgomot măsurat provine exclusiv de la ea, mai ales că muzica pe care o oferă este una în surdină, pentru a nu crea un discomfort consumatorilor, iar limita de zgomot ce i se aplică este de 75 dB(A).
Petenta a precizat că textul normativ care stabilește numărul maxim de decibeli are o toleranță admisă de 10%, pe care nu a depășit-o.
În drept a invocat prevederile OG nr.2/2001 și art.112-114/Cod proc.civilă.
În probațiune a depus copii de pe: carte de identitate pe numele S. A., certificat de înregistrare pe numele petentei, certificat de înregistrare mențiuni, act constitutiv al societății petente.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată arătând că la data de 02-03.08.2013 la punctul de lucru din județul C., localitatea Eforie Nord, . . SRL în urma controlului efectuat s-a reținut că nivelul de zgomot echivalent măsurat a fost de 73,4 dB(A) depășind limita de 65 dB(A) prevăzută de STAS_/88, sursa generatoare de zgomot fiind instalația de sonorizare utilizată de formația instrumental în cadrul programului artistic.
Intimata a mai precizat că limita de 75 dB(A) este prevăzută de STAS_/88 pentru străzi de categorie I, magistrală, neavând legătură cu situația petentei și că nu este de acord cu înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În probațiune a depus copii de pe următoarele înscrisuri: notă de constatare nr.152/03.08.2013, proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/03.08.2013, raport de încercare, rezultate măsurători.
În drept a invocat Ordinul Ministrului Sănătății nr.536/1997, OUG nr.195/2005.
Petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a reieterat motivele din plângerea contravențională.
Instanța a pronunțat sentința civilă nr. 2293/04.03.2014 prin care a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată, iar împotriva acesteia a formulat apel petenta.
Instanța de apel, prin decizia nr.104/21.01.2015, a trimis spre rejudecare cauza.
În al doilea ciclu procesual instanța a administrat proba cu înscrisurile de la dosar.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei.
Analizând actele și lucrările dosarului reține:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/03.08.2013 petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.64 lit.d) din OUG nr.195/2002 și sancționată de art.96 alin.(2) pct.14 din același act normativ.
Conform art.64 lit.d) din OUG nr.195/2005 “Persoanele fizice și juridice au următoarele obligații în domeniu: d) să îmbunătățească performanțele tehnologice în scopul reducerii emisiilor și să nu pună în exploatare instalațiile prin care se depășesc limitele maxime admise prevăzute în legislația în vigoare.”
Art. 96 alin.(2) pct.14 din același act normative arată “Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, și de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: 14. obligațiile persoanelor fizice și juridice de a asigura măsuri și dotări speciale pentru izolarea și protecția fonică a surselor generatoare de zgomot și vibrații, de a verifica eficiența acestora și de a pune în exploatare numai pe cele care nu depășesc pragul fonic admis.”
Instanța verifică din oficiu data introducerii plângerii contravenționale și constată că petenta a respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin.(1) din OG 2/2001.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea și suspendarea activității, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției, ca înscrisuri autentice, întocmite de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul lor, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Conform notei de constatare încheiată în data de 03.08.2013 de către comisarii Gărzii Naționale de Mediu cu ocazia controlului din data de 02.08.2013 au fost efectuate determinări sonometrice cu sonometrul tip 2250 seria_, iar conform datelor înregistrate, la limita obiectivului analizat, nivelul de zgomot echivalent măsurat a fost de 75,2 dB(A), depășind limita de 65 dB(A) prevăzută de STAS_/88. Sursa generatoare de zgomot este reprezentată de instalația de sonorizare utilizată de formația instrumentală din cadrul programului artistic, in incinta punctului de lucru al petentei.
Din raportul de la fila 42 (primul dosar) reiese că măsurătoarea a fost făcută prin eliminarea zgomotelor provenind din alte surse de zgomot decât cea investigată prin utilizarea software-ului Evaluator, iar rezultatul măsurătorilor este de 73,4 dB(A). Este adevărat că în procesul-verbal este trecută o altă valoare, cea de 75,2 dB(A), dar având în vedere mențiunile din concluziile depuse la dosar instanța va reține că valoarea corectă este cea mai mică.
Prin urmare, instanța reține că fapta a fost constatată cu un mijloc de măsurare omologat, în condiții de legalitate și că în mod temeinic petenta a fost sancționată pentru nerespectarea nivelului maxim admis pentru producerea zgomotului.
Conform art.5 alin.(5) și art.21 alin.(3) din OG nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvâșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța apreciază că sancțiunea a fost stabilită cu respectarea criteriilor legale enumerate și că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, pentru a se putea asigura îndeplinirea atât a funcției educative cât și punitive a sancțiunii, mai ales că sancțiunea aplicată reprezintă minimul prevăzut de lege.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că existența faptei reținute în sarcina petentei este dovedită, iar această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat, motiv pentru care plângerea contravențională formulată de petentă urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, CUI -_, cu sediu ales C., ., ., . cu intimata G. Națională de Mediu cu sediul in C., . ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2015.
Președinte Grefier
M. I. I. M. I.
Red. Jud.M.I./12.06.2015 /4.ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6341/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6353/2015. Judecătoria... → |
|---|
