Plângere contravenţională. Sentința nr. 6653/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6653/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 29666/212/2014
Dosar nr._ /2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6653
Ședința publică din data de 05.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte V. A. A.
Grefier M. D.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, cerere formulată de către petentul M. L. O. în contradictoriu cu intimata S. P. de Impozite și Taxe Locale C..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința din data de 29.05.2015 când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi, când a hotărât următoarele
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.09.2014 sub nr._ /2015, petentul M. L. O. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție nr. EPF0012754 din data de 11.09.2014.
În motivare a arătat că la data de 11.09.2014 s-a prezentat la SPIT – Agenția nr. 3 C. pentru a depune o declarație de scoatere din evidență cu privire la imobilul situat în C., bulevardul 1 Decembrie 1918 nr. 1, ., etaj 3, apartament 15, având în vedere că a vândut acest imobil la data de 05.08.2014 soților G. G. și L. și de a depune o declarație de impunere cu privire la un alt imobil dobândit prin cumpărare. Ajuns la ghișeu, doamna inspector T. U. i-a comunicat că a săvârșit o contravenție, respectiv că nu a respectat obligația de a depune contractul prin care a vândut imobilul în termen de 30 de zile de la data întocmirii actului.
A precizat reclamantul că din coroborarea art. 294 alin. 2 lit. a și art. 254 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 rezultă că și în cazul dobândirii unei clădiri, dar și în cazul înstrăinării există obligația de depunere a unei declarații fiscale în termen de 20 de zile de la momentul dobândirii sau înstrăinării, însă legiuitorul a înțeles să sancționeze nedepunerea declarației doar în cazul dobândirii, excluzând ipoteza înstrăinării. Totodată, potrivit contractului de vânzare, cumpărătorii au luat la cunoștință că au obligația de a înregistra contractul la agenția fiscală competentă în vederea stabilirii obligațiilor fiscale.
În condițiile în care acest contract a fost depus de către cumpărători, conduita angajaților agenției fiscale ar fi trebuit să fie în sensul stabilirii obligațiilor fiscale ale acestora și, corelativ, radierea sa din evidențe pentru imobilul înstrăinat.
Petentul a precizat că nu a avut obligația de a depune o decizie de impunere, ci o declarație de scoatere din evidențe, neîndeplinirea acesteia nefiind sancționată contravențional.
În susținerea capătului subsidiar de cerere, a menționat petentul a susținut că s-a prezentat în fața autorităților cu o întârziere de 6 zile determinată exclusiv de faptul că la adresa la care s-a mutat a fost necesar să facă unele renovări, precum și că s-a mai deplasat de trei ori la agenția fiscală, însă se aflau foarte multe persoane înaintea sa.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, art. 294 alin. 2 și art. 254 alin. 5 din Legea nr. 571/2003.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 80/2013 – fila 9.
Petentul a anexat plângerii următoarele înscrisuri: proces-verbal de constatare a contravenției nr. EPF0012754 (fila 10), contract de vânzare (filele 11-12).
La data de 06.11.2014 intimata S. P. de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare intimata a arătat că la momentul la care petentul s-a prezentat în vederea înregistrării s-a constatat faptul că acesta nu a depus declarația de scoatere din evidențele fiscale a imobilului înstrăinat, fiind sancționat cu amendă contravențională aplicată în temeiul art. 254 alin. 5 din Legea nr. 571/2003. Totodată, dispozițiile art. 66 alin. 1 și 2 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 reglementează modalitatea de aplicare a art. 254 din Legea nr. 571/2003, prevăzând că obligația de a depune declarație fiscală revine deopotrivă și contribuabililor care înstrăinează clădiri.
Intimata a precizat că nu este întemeiat nici capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât nu se face vinovată de neîndeplinirea obligațiilor de către petent.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 254 alin. 5 și art. 294 alin. 2 lit. a și alin. 3 din Legea nr. 571/2003, respectiv pct. 66 alin. 1 și 2 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004.
La solicitarea instanței, intimata a anexat documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție, respectiv declarație pentru scoaterea din evidență a bunurilor imobile (fila 34), contract de vânzare (fila 35-38).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție nr. EFP0012754 întocmit la data de 11.09.2014 de către intimata S. P. de Impozite și Taxe Locale C., petentul M. L.-O. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 200 lei, în temeiul art. 294 alin. 3 din Legea nr. 571/2003, reținându-se în sarcina sa că nu și-a îndeplinit obligația de a depune la termen a declarației de impunere privind imobilul situat în C., bulevardul 1 Decembrie 1918 nr. 1, ., etaj 3, apartament 15.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va proceda la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză.
Pentru analiza legalității acestuia vor fi avute în vedere dispozițiile art. 16 și 17 din actul normativ menționat anterior, în care sunt enumerate mențiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal de contravenție si stabilesc regimul nulității actului în cazul în care acestea lipsesc.
Instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat cuprinde mențiunile prevăzute la art. 17 sub sancțiunea anulării, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite și semnătura agentului constatator, astfel încât nu se poate constata incidența unei cauze de nulitate necondiționată de vătămare a acestui act, și, de asemenea, că petentul nu a invocat motive de nulitate condiționată de vătămare a procesului-verbal de contravenție.
Cât privește temeinicia acestuia, instanța constată că potrivit art. 294 alin. 2 din Legea nr. 517/2003, constituie contravenție depunerea peste termen a declarațiilor de impunere prevăzute de art. 254 alin. 5 și 6.
Acest din urmă articol prevede în alin. 5 că orice persoană care dobândește, construiește sau înstrăinează o clădire are obligația de a depune o declarație fiscală la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în a cărei rază de competență se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data dobândirii, înstrăinării sau construirii, iar potrivit alin. 6 orice persoană care extinde, îmbunătățește, demolează, distruge sau modifică în alt mod o clădire existentă are obligația să depună o declarație în acest sens la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în termen de 30 de zile de la data la care s-au produs aceste modificări.
Termenul declarație de impunere nu este definit în mod expres de către dispozițiile legale care reglementează activitatea fiscală. Din dispozițiile Legii avute în vedere se deduce că declarația de impunere reprezintă actul prin care se aduce la cunoștința organului fiscal orice modificare cu privire la drepturile contribuabilului asupra bunurilor imobile, având drept consecință stabilirea sau modificarea impozitului pe care acesta îl datorează.
Instanța reține, din interpretarea sistematică a alin. 2 și 3 ale articolului menționat anterior, că în cazul în cazul înstrăinării unei clădiri, înstrăinătorul datorează un impozit proporțional cu perioada din an în care dreptul de proprietate asupra acesteia a aparținut acestuia. De asemenea, declarația de scoatere din evidență nu are ca efect numai radierea imobilului din evidențele fiscale, ci și recalcularea impozitului datorat de către înstrăinător.
Astfel, câtă vreme această operațiune are relevanță pentru calcularea contribuției petentului, nu se poate susține că excedează textului care incriminează contravenția pentru care a fost sancționat.
În consecință, reținând pe de o parte că petentul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 254 alin. 5 din Legea nr. 517/2003, aspect necontestat de către acesta, și, pe de altă parte, că declarația prin care aduce la cunoștința organului fiscal înstrăinarea imobilului are natura unei declarații de impunere în sensul art. 294 alin. 2 din aceeași lege, instanța concluzionează că în mod corect s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzută de ultima dispoziție legală menționată.
Analizând modul de individualizare al sancțiunii aplicate, instanța constată că aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor comise, pentru această operațiune recurgându-se la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, și anume împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Limitele sancțiunii amenzii contravenționale pentru fapta reținută în sarcina petentului sunt de 50 lei, respectiv 200 lei, acestuia aplicându-i-se o sancțiune de 200 lei.
Reținând faptul că petentul a depus declarația de scoatere din evidență cu o întârziere de 6 zile față de termenul prevăzut de lege, precum și că persoanele care au cumpărat imobilele în cauză au depus la organul fiscal contractul de vânzare, instanța apreciază că nu există o justificare pentru aplicarea unei amenzi la maximul special prevăzut de lege.
Totodată, instanța consideră că aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru a atrage atenția petentului asupra necesității respectării dispozițiilor legale, sens în care plângerea formulată urmează a fi admisă în parte.
Nu în ultimul rând, față de cererea petentului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reținând aplicabilitatea art. 453 Cod procedură civilă, precum și soluția ce urmează a se pronunța, instanța va a admite cererea, obligând intimata la plata către petent a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată dovedite, constând în taxă judiciară de timbru (fila 9).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de către petentul M. L. O., domiciliat în C., ., ., etaj 2, apartament 10, județul C., CNP_ împotriva procesului-verbal de contravenție nr. EPF0012754 întocmit la data de 11.09.2014 de către intimata S. P. de Impozite și Taxe Locale C., cu sediul în C., ., județul C..
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei aplicată petentului în temeiul art. 294 alin. 2 lit. a Cod fiscal cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Obligă intimată să plătească petentului suma de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. A. ArdeleanuMihaela D.
Red.jud.V.A.A./24.06.2015
Tehnored M.D/4 ex/24.06.2015
Emis 2 comunicări azi 24.06.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7160/2015. Judecătoria... → |
|---|
