Contestaţie la executare. Sentința nr. 7160/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7160/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 32242/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7160
Ședința publică din data de 16.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. E.- L.
GREFIER: C. V.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, cerere formulată de contestatoarea . SRL, cu sediul procesual ales în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.06.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației la executare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ /2015, contestatorul . SRL a formulat, în contradictoriu cu intimata ANAF prin Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală nr. 2 C., contestație împotriva măsurilor asigurătorii dispuse prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/2014 prin care intimata a dispus instituirea unui sechestru asigurător pentru suma de_,12 lei.
În fapt, a arătat că urmare încheierii procesului-verbal nr. 3441/2014, s-a stabilit un prejudiciu estimat în sumă de_,12 lei, prejudiciu pe care l-a contestat atât pe toată durata controlului cât și ulterior prin contestația la procesul-verbal nr. 3441/2014 depusă la DRAF Nr. 2 C..
Prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, practic a fost blocată întreaga activitate a societăți, în sensul că au fost blocate toate conturile societății, conturi în care se aflau sume peste nivelul sumei pentru care a fost instituită măsura asigurătorie, de asemenea a fost instituit sechestru asigurător pe toate bunurile, chiar dacă acestea depășesc cu mult valoarea sumei pentru care a fost luată măsura asigurătorie.
În cuprinsul deciziei s-a menționat în mod expres faptul că, în temeiul disp. art. 9 alin. 2 lit. d din O.G. nr. 92/2003, când urmează să se ia măsuri de executare silită, nu este obligatorie audierea contribuabilului. În contextul acestei precizări, rezultă că organul fiscal a apreciat că debitorul se găsește în situația de excepție, care nu implică în mod necesar audierea contribuabilului.
Potrivit art. 9 alin. 1 C.pr.fisc., înaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei, cu excepția situațiilor de la alin. 2.
În ceea ce privește cazul de la art. 9 alin. 2 lit. d anterior menționat, privind neobligativitatea ascultării contribuabilului atunci când urmează să se ia măsuri de executare silită, contestatorul a apreciat că acesta trebuie coroborat cu dispozițiile art. 145 alin. 1 C.pr.fisc., conform căruia executarea silită începe prin comunicarea somației.
În cauză nu a fost declanșată procedura executării silite, deoarece nu s-a comunicat somația.
Măsurile asigurătorii nu reprezintă măsuri de executare silită, ci doar mijloace procesuale având drept scop asigurarea organului fiscal, prin indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale contribuabilului, asupra posibilității de realizare efectivă a executării silite atunci când se va emite titlul executoriu. Dar și decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie să respecte prevederile general aplicabile ale codului de procedură fiscală, privind dreptul contribuabilului de a fi ascultat anterior emiterii sale.
Potrivit disp. art. 129 alin. 5 C.pr.fisc., decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată.
Aceste dispoziții legale sunt în deplin acord cu prevederile art. 31 alin 1 și 2 din Constituție, potrivit cărora dreptul la informație trebuie respectat în raporturile juridice care se stabilesc între autoritățile publice și cei cărora li se adresează actele emise de acestea, în sensul motivării oricărui act administrativ, fie el normativ sau individual.
Având în vedere dispozițiile art. 46 C.pr.fisc., contestatorul a considerat că aceste aspecte sunt de natură a atrage nulitatea relativă și virtuală a actelor administrativ fiscale, în situația de față, vătămarea impusă de art. 175 C.p.c. fiind evidentă, fiind încălcat dreptul la apărare, iar instanța neputând să procedeze la verificarea legalității și temeiniciei deciziei emise.
În drept, art. 175 C.p.c.
În probațiune, proba cu înscrisuri.
La data de 17.11. 2014, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respinge contestație la executare formuată.
În motivare a arătat că decizia de instituire a măsuri asigurătorii a fost legal întocmită, neexistând motive care să ducă la anularea acesteia, arătând, în esență, că în decizia de instituire a măsurilor asigurătorii au fost arătate motivele ce au determinat organul de control să aprecieze că măsurile asigurătorii trebuie instituite, precum și faptul că disp. art. 9 C.pr.fisc. se aplică și măsurilor asigurătorii în baza principiului „cine poate mai mult, poate și mai puțin”.
A precizat că în timpul controlului contestatoarea a fost reprezentată de administratorul statutar, dl. I. A., căruia i s-a dat posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere, atât pe parcursul desfășurării controlului, cât și la finalizarea acestuia, atunci când i-au fost aduse la cunoștință constatările făcute de echipa de control.
A mai arătat că în timpul controlului, reprezentantul contestatoarei a avut posibilitatea să-și exprime punctul de vedere prin nota explicativă dată în fața inspectorilor antifraudă din cadrul DRAF 2 C., în data de 26.08.2014.
Mai mult, la ultima întrebare adresată de inspectorii antifraudă și anume „Dacă față de cele de mai sus mai aveți ceva de declarat sau documente de prezentat?”, administratorul contestatoarei a răspuns „ Nu mai am nimic de adăugat”.
La finalizarea controlului, reprezentantului contestatoarei i s-au comunicat și a luat la cunoștință despre constatările făcute de echipa de control ocazie cu care acesta nu și-a exprimat un punct de vedere cu privire la constatările făcute, semnând procesul-verbal nr. 3441/29.08.2014 fără obiecțiuni.
În drept, art. 205 C.p.c.
În dovedire, au fost atașate înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit disp. art. 129 alin. 2-5 C.pr.fisc., se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
Prin contestația formulată, contestatoarea a solicitat anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii prin care s-a dispus instituirea de măsuri asigurătorii pentru suma de 378.463 lei, reprezentând 150% din prejudiciul estimat. Astfel, s-a stabilit instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor individualizat în cuprinsul deciziei, poprire asigurătorie asupra sumelor urmăribile datorate cu orice titlu debitorului de către terțe persoane și poprire asigurătorie asupra sumelor din conturile individualizate prin decizia criticată.
Instanța constată că măsurile asigurătorii efectiv aplicate vizează activele patrimoniale în valoare de 360.341 lei, individualizate în cuprinsul deciziei criticate, sumă mai mică decât suma pentru care s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii, de 378.463 lei.
Totodată, instanța reține că în cuprinsul deciziei au fost indicate motivele care au impus luarea măsurilor asigurătorii.
Astfel, organul de control a reținut necesitatea instituirii măsurilor asigurătorii rezultă față de cuantumul mare al sumelor estimate, precum și față de identificarea unor tranzacții fictive sau artificiale care pot genera pericolul ca debitoarea să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul punând în pericol sau îngreunând în mod considerabil colectarea obligațiilor la bugetul general consolidat al statului. Organul de control a descris în cuprinsul deciziei tranzacțiile considerate fictive sau artificiale.
Așa cum rezultă din actele întocmite de organul de control, reprezentantul contestatoarei a fost prezent la efectuarea controlului, a dat explicații cu privire la relațiile comerciale pe care le desfășoară cu două dintre societățile comerciale cu privire la care s-a reținut în decizie că s-au efectuat tranzacții fictive sau artificiale și i s-a adus la cunoștință cuprinsul procesului-verbal din data de 29.08.2014 în care sunt descrise pe larg constatările organului de control.
Față de aceste considerente, instanța constată că susținerile contestatoarei sunt neîntemeiate și că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale și a dreptului la apărare al debitoarei, motiv pentru care urmează să respingă contestația la executare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de contestatoarea . SRL, cu sediul procesual ales în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. E.- L. C. V.
Red. Jud. C.E.L./22.09.2015
Tehnored. Gr. C.V. / 06.07. 2015 / 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6653/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7563/2015. Judecătoria... → |
|---|
