Plângere contravenţională. Sentința nr. 8514/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8514/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-07-2015 în dosarul nr. 8514/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr._
Sentința Civilă nr.8514
Ședința Publică din Data de 24 Iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Judecător C. I.
Grefier: E. T.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva Procesului-Verbal . nr._/15.10.2014, formulată de petentul P. A. (CNP_), cu domiciliul în București, ., Sector 2 și cu domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la sediul social al C.N. Poșta Română S.A. din București, Bvd. Dacia nr.140, Sector 2, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – POST POLIȚIE M. V., cu sediul în Mun. C., Bvd. Mamaia nr. 106, J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ.rep., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat succesiv pronunțarea la 10.07.2015 și la 24.07.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 C.proc.civ.rep., a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 08.12.2015, sub nr._, petentul P. A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – POST POLIȚIE M. V., ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună:
- în principal, anularea Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.10.2014, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale
- în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
În motivarea în fapt a plângerii, au fost invocate următoarele argumente:
(1). În actul sancționator contestat s-a reținut în sarcina petentului, în calitate de conducător al CN Poșta Română S.A., că nu a luat măsuri de asigurare a pazei unităților, bunurilor aparținând subunităților poștale verificate.
Amenda contravențională s-a dispus prematur față de prelungirea termenului până la 01.01.2015 prin H.G. nr.361/2014 prin modificarea H.G. nr.301/2012 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a legii nr. 333/2003.
Prin Art.7 din HG nr. 361/2014 legiuitorul a acordat termen până la data de 01.01.2015 persoanelor prevăzute la alin.2 din Legea nr.333/2003 în vederea stabilirii modului de funcționare potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice.
În continuare, art.2 (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor și valorilor, are următorul conținut: Ministerele si celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate sa asigure paza acestora.
Din interpretarea coroborată a acestor articole legislative reiese că amenda stabilită de agentul constator este prematur aplicată înaintea datei de 01.01.2015, cu atât mai mult cu cât au fost constatate fapte ce cad sub incidența noilor prevederi legislative.
Astfel, H.G. nr.361/2014 a intrat în vigoare la data de 09.05.2014, leguitorul acordând termen până la data de 1 ianuarie 2015 pentru . companiilor în privința prevederilor legale de pază și securitate. S-a apreciat că termenul menționat este un termen suspensiv care indică data până la care trebuie îndeplinite criteriile impuse de actul normativ.
Legiuitorul a stabilit un termen (art. 7 din HG nr. 361/2014) în funcție de volumul și natura măsurilor care trebuie întreprinse pentru . unităților, pentru că aceste condiții pot fi îndeplinite numai în urma efectuării unor acte de dispoziție (de cumpărare, de achiziție a acestor bunuri, de asigurare a resurselor financiare în vederea achziției de mijloace de transport pază), urmând ca ulterior împlinirii termenului stabilit în procesul-verbal, unitățile să fie sancționate.
Societățile private pot acționa nelimitat în privința fondurilor societății, în acest caz, hotărârea asociatului de a se conforma prevederilor legale este personală, nelimitată de nicio hotărâre a unor organe de conducere. În schimb, în cazul unei societății comerciale cu capital de stat (acționarii C.N. Poșta Română S.A. sunt Statul Român și Fondul Proprietatea) hotărârile, inclusiv cele de achiziționare sunt limitate de Adunarea Generală a Acționarilor.
Din momentul alocării de fonduri în privința achiziției și până în momentul instalării sistemului video trebuie parcurse mai multe etape, care necesită foarte mult timp, din această cauză legiuitorul prelungind termenul de 24 luni, pentru . societăților în privința prevederilor legale de pază și securitate, până la data de 01.01.2015.
(2). Actul sancționator contestat este nul față de dispozițiile art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, întrucât:
(3). Actul sancționator contestat este nul față de dispozițiile art.16 alin.6 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, întrucât:
- calitatea de contravenient aparține C.N. Poșta Română S.A., iar nu reprezentantul legal al C.N. Poșta Română S.A.
- agentul constatator nu a indicat datele de identificare ale C.N. Poșta Română S.A.
- potrivit certificatului de înregistrare la Registrul Comerțului (anexat în copie), datele reale de identificare ale societății sunt următoarele: C.N. Poșta Română S.A. cu sediul în București, ., sector 2, înregistrată la Registrul Comerțului nr. J_, cod unic de înregistrare RO_..
În drept, petentul a invocat art.16 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor cu modificări și completări; H.G. nr.361/2014; art.411 alin.2 din Codul de Procedură Civilă.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri (filele nr.11 – 23, din dosar).
Raportat la art.19 O.U.G. nr.80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei), cererea a fost legal timbrată conform chitanței . XWM nr._/27/11.2014 (fila nr.4, din dosar).
În temeiul art.411 alin.2 C.proc.civ., petenta a solicitat judecarea și în lipsă a cauzei (fila nr.10, din dosar).
II. Întâmpinarea:
Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatului să depună întâmpinare, în condițiile prevăzute de art.201 alin.1 C.proc.civ., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2 C.proc.civ..
La data de 12.01.2015, prin serviciul registratură al instanței, intimatul a depus întâmpinare prin care și-a precizat poziția procesuală față de plângerea contravențională formulată de petent, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că:
(1). Petentul este administrator al oficiului poștal și a fost sancționat întrucât, în ziua de 15.10.2014, nu a luat măsuri pentru asigurarea corespunzătoare a pazei Agenției Poștale M. V., aceasta nefiind dotată cu sistem de alarmă – faptă prevăzută de art.58 lit.(a) în referire la art.3 alin.3 din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor și sancționată de art.59 alin.l lit.(b) din același act normativ.
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2002 cuprinzând toate elementele obligatorii inclusiv descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului. În aceste condiții, se apreciază că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic nefiind incidente niciuna din condițiile care ar putea duce la anularea acestuia respectiv actul să fie încheiat cu nerespectarea formelor legale și actul să fi produs părții o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea acestuia.
(2). În raport de susținerile societății petente conform cărora nu au fost respectate prevederile art.16 alin.7 din O.G. nr. 2/2001, se apreciază că motivele de nelegalitate invocate de petent nu subzistă atâta timp cât petentul nu a dovedit faptul că agentul constatator și-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției. În legătură cu instituirea acestei obligații a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, este de observat că, în raport de natura interesului ocrotit, prin dispoziția înscrisă în art. 16 alin. 7 din O.G. nr.2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă.
Obligația de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare nu se regăsește între cazurile de nulitate absolută strict și limitativ prevăzute în cuprinsul art.17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să se considere că o atare omisiunea nu ar putea să atragă decât nulitate relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției ce a fost încheiat în astfel de condiții.
(3). Față de prevederile H.G. nr.301/2012 nu poate fi reținută prematuritatea aplicării sancțiunii amenzii contravenționale întrucât, potrivit art.7, în termen de 18 luni de la . actului normativ (prelungit la 24 luni conform H.G. nr.1017/2013), modul de funcționare al unităților prevăzute la art.2 alin.1 din Legea nr.333/2003 trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite prin normele metodologice stabilite prin hotărârea de guvern menționată – ceea ce semnifică faptul că, fără a fi abrogate dispozițiile Legii nr.333/2003, acestea au fost completate cu dispozițiile noului act normativ care stabilește cerințele de securitate suplimentare pentru transportul bunurilor și al valorilor, însă acestea vor deveni obligatorii după expirarea termenului de 18/24 luni prevătut de H.G. nr.301/2012. Cum petentul a fost sancționat pentru nerespectarea dispozițiilor Legii nr.333/2003 și nu ale H.G. nr.301/2012, apărarea petentului se impune a fi respinsă ca neîntemeiată.
În drept, prin întâmpinare, intimatul a invocat H.G. nr.301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor; O.G. nr.2/2001 rep. privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația raportul agentului constatator (fila nr.33, din dosar).
În temeiul art.223 C.proc.civ., intimatul a solicitat judecarea și în lipsă a cauzei (fila nr.32 verso, din dosar).
III. Probe încuviințate și administrate:
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Petentul A. P. este reprezentantul legal al C.N. Poșta Română S.A. (Director General), având putere de reprezentare legală a societății. Reținându-se în actul sancționator contestat că petentul este administrator al agenției poștale M. V., a fost sancționat cu motivarea că, în ziua de 15.10.2014, nu a luat măsuri pentru asigurarea corespunzătoare a pazei unității menționate în sensul că aceasta nu a fost dotată cu sistem de alarmă – fapta fiind prevăzută de art.58 lit.(a) în referire la art.3 alin.3 din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor și sancționată de art.59 alin.l lit.(b) din același act normativ.
Având în vedere că alin.3 al art.3 din Legea nr.333/2003 prevede că pentru unitățile în cazul cărora nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligați să le doteze cu sisteme de alarmă sau cu alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor, instanța constată că petentul are calitate de contravenient dată fiind calitatea de Director General al C.N. Poșta Română S.A., deci de conducător al unității poștale parte componentă a companiei.
Se impune a mai reține în același sens și art.59 alin.2 din Legea nr.333/2003 care prevede că sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice, o interpretare gramaticală a utilizării conjuncției și în redactarea textului legal conducând la concluzia că poate fi subiect activ al contravenției conducătorul unității, dar și persoana juridică pe care o conduce.
Un alt argument se regăsește și în art.4 alin.1 din H.G. nr.301/2012 privind normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr.333/2003 care prevede expres în sarcina conducătorului unităților care operează cu numerar (ipoteză în care se încadrează și CN Poșta Română S.A.) obligația implementării unor măsuri eficiente în scopul asigurării protecției personalului și a valorilor pe timpul manipulării, procesării, depozitării sau transportului.
Pe cale de consecință, apărarea petentului în referire la mențiunile prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001 care ar fi trebuit inserate în actul sancționator în referire la persoana juridică C.N. Poșta Română S.A., în calitate de contravenient, și nu în referire la persoana petentului, urmează a fi respinse ca neîntemeiate.
Pentru argumentele ce succed, instanța nu poate reține cauza de nulitate invocată prin raportare la art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001.
Prin Decizia numărul XXII/19.03.2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a statuat, fără cale de interpretare, că dispozițiile art.16 din O.G. nr.2/2001 fac trimitere la o nulitate relativă. În interpretarea noțiunii nulitate în sensul art.17 și art.16 din O.G. nr.2/2001, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că, în afară de sancțiunea prevăzută de articolul 17 din Ordonanța Guvernului 2/2001, care este necondiționată de existența unei vătămări și care urmează regimul nulității absolute, se impune ca, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Cu referire expresă la art.16 alin.7 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în Decizia numărul XXII/19.03.2007 s-a statuat fără drept de interpretare că nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în, atrage doar nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.
Instanța reține că petentul nu a produs o astfel de argumentație, astfel încât nu poate fi reținută cauza de nulitate relativă invocată.
Raportat la considerentele dezvoltate la punctul 1 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată legalitatea actului sancționator.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 15.10.2014, petentul, în calitate de administrator al Agenției Poștale M. V., a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C.prin Postul de Poliție M. V., cu amendă în cuantum de 2.000,00 lei, întocmindu-i-se Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.58 lit.(a) din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor și sancționată de art.59 alin.l lit.(b) din același act normativ.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că,în calitate de administrator al agenției poștale M. V., nu a luat măsuri pentru asigurarea corespunzătoare a pazei unității poștale menționate în sensul că aceasta nu a fost dotată cu sistem de alarmă.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.58 lit.(a) din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, text legal potrivit căruia neluarea măsurilor de organizare și funcționare a pazei prevăzute la art.3 alin.3 (La unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligați să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor) constituie contravenție.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată cu amendă de la 2.000,00 lei la 5.000,00 lei față de diospozițiile art.59 alin.l lit.(b) din Legea nr.333/2003.
2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ. (preluat în art.249 N.C.Proc.civ.), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța va reține principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, specifică materiei contravențiilor).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia contravențională (în speța respectivă, contravenții privind circulația rutieră), prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.3. Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:
Din Raportul agentului constatator instanța reține că, la data de 15.10.2014, orele 12:00, agentul constatator a verificat modul de organizare a pazei bunurilor și valorilor în cadrul unității poștale din localitatea M. V., ocazie cu care a constatat că administratorul acesteia nu a luat toate măsurile la care era obligat de lege pentru asigurarea pazei corespunzătoare, unitatea nefiind dotată cu sistem de alarmă – fila nr.55, din dosar.
Concluziile controlului au fost înscrise în procesul verbal întocmit la data de 15.10.2014 în prezența agentului poștal – fila nr.56, din dosar.
Petenta nu a invocat și nu a probat dotarea unității poștale cu sistem de alarmă.
Potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.333/2003, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile reglementate de Legea nr.31/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate să asigure paza acestora.
În referire la unitățile enumerate de art.2 alin.1 din Legea nr.333/2003 (în categoria cărora se include și petenta), art.7 alin.1 din H.G. nr.301/2012 (forma modificată prin H.G. nr.361/2014) prevede că: Începând cu data de 1 ianuarie 2015, modul de funcționare a unităților prevăzute la art.2 alin. (1) din Legea nr.333/2003, republicată, …… trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre.
Față de textul legal precitat, petentul a apreciat că termenul de adoptare a măsurilor de securitate a fost prelungit până la 01.01.2015 și a apreciat că reprezintă un termen suspensiv al cărui efect ar fi constat în faptul că acestuia nu i se putea aplica sancțiunea contravențională, de vreme ce nu se epuizase.
Instanța reține că termenul prevăzut de art.7 alin.1 din H.G. nr.301/2012 (modificat prin HG nr.361/2014) este termenul până la care se impunea . privința aspectelor cu privire la care s-au adus modificări prin H.G. nr.301/2012.
Termenul legal de 24 de luni vizează în mod exclusiv implementarea noilor măsuri impuse prin HG nr. 301/2012, iar printre acestea nu figurează și dotarea unității cu sistem de alarmă, instalarea, modificarea și punerea în funcțiune a sistemelor de alarmare împotriva efracției fiind prevăzute de art.27 din Legea nr.333/2003. Or, în privința sistemului de alarmă prevăzut de art.3 alin.3 din Legea nr.333/2003, H.G. nr.301/2012 nu prevede nicio noutate, nicio condiție suplimentară în a cărei considerare să devină aplicabilă prorogarea termenului. În aceste condiții, urmează că termenul în discuție nu produce efectul invocat de petent, respectiv nu îl absolvă de răspunderea contravențională.
Față de argumentul anterior dezvoltat, instanța va respinge ca neîntemeiată apărarea petentului în sensul prematurității sancțiunii aplicate.
Prin răspuns la întâmpinare, petentul a arătat că agenția poștală are asigurată securitatea cu gratii metalice la ușa de acces în incintă și la ferestrele exterioare, casa de bani din dotare fiind încastrată îb zid și fixată în podea. Această apărare nu poate fi reținută în favoarea petentului câtă vreme prin alin.4 și prin alin.5 ale art.27 din Legea nr.333/2003 se instituie o distincție netă între elemente de protecție mecano-fizice (ziduri, plase, blindaje, case de fier, seifuri, dulapuri metalice, geamuri și folie de protecție, grilaje, uși și încuietori) și sistemul de alarmare împotriva efracției se înțelege (echipamente electronice care poate fi compus din centrală de comandă și semnalizare optică și acustică, detectoare, butoane și pedale de panică, control de acces și televiziune cu circuit închis cu posibilități de înregistrare și stocare a imaginilor și datelor, corespunzător gradului de siguranță impus de caracteristicile obiectivului păzit). Altfel spus, existența grilajelor unității nu suplinește lipsa sistemului de alarmă.
2.4. Încadrarea juridică:
Raportat la situația de fapt anterior reținută, instanța constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art.58 lit.(a) din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată art.59 alin.l lit.(b) din același act normativ este textul legal care reglementează sancțiunea aplicabilă contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.
2.5. Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petent și că este corect încadrată în drept.
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.59 alin.l lit.(b) din Legea nr.333/2003 contravenția reținută în sarcina petentei se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei.
Instanța constată că petentului i-a fost aplicat o amendă în cuantum de 2.000,00 lei, care se încadrează deci în limitele prescrise de textul legal anterior menționat.
Față de gradul concret de pericol social al faptei contravenționale, pe care instanța îl apreciază ca fiind sporit, ținând seama de împrejurarea că fapta petentului creează premise favorabile săvârșirii infracțiunilor de furt sau tâlhărie, punând în pericol valori materiale, dar și viața și integritatea propriilor angajați angajați și a potențialilor clienți, instanța conchide că sancțiunea aplicată a fost judicios individualizată pentru ca petenta să se convingă de necesitatea respectării legii, fără a se impune reindividualizarea sancțiunii.
4. Soluția instanței:
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate și apreciind că petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, instanța:
- va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. A., împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.10.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Post Poliție M. V.
- va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere subsidiar privind înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.10.2014 cu sancțiunea avertisment
și, pe cale de consecință, va menține ca legal și temeinic procesul – verbal contravenție anterior menționat.
II. Instanța din oficiu:
În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ. rep., cu referire la art.453 C.proc.civ. rep., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Reținând dispozițiile legale ce succed,
- art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.466 alin.1 C.proc.civ.rep. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ. rep.;
- art.468 alin.1 C.proc.civ.rep.;
- art.471 alin.1 C.proc.civ.rep.,
prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. A. (CNP_), cu domiciliul în București, ., Sector 2 și cu domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la sediul social al C.N. Poșta Română S.A. din București, Bvd. Dacia nr. 140, Sector 2, împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.10.2014, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – POST POLIȚIE M. V., cu sediul în Mun. C., Bvd. Mamaia nr. 106, J. C..
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere subsidiar formulat de petent privind înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.10.2014 cu sancțiunea avertisment.
Menține ca legal și temeinic Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.10.2014.
Ia act că, în prezenta cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunal, în termen de 30 de zile, de la comunicare, conform art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 coroborat cu art.468 alin.1 C.proc.civ. rep..
Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității,conform art.471 alin.1 C.proc.civ. rep..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.07.2015.
Președinte, Grefier,
Judecător C. I. E. T.
Red. Jud. CI/24.07.2015/4ex.
Dact.Gr.T.E./24.07.2015
emis 2 .>Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8517/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 06/2015.... → |
|---|
